ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3880/2011

Ședința publică de la 29 noiembrie 2011 Prin sentința nr. 1376/com din 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis acțiunea principală formulată de reclamanta SC C.Q.T. SRL, reprezentată prin administrator judiciar G.M.R. IPURL, în contradictoriu cu pârâta SC E.C.T.C.T. SA și, în consecință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 165.774,29 lei preț neachitat și 10.931,48 lei cheltuieli de judecată. În baza art. 120 alin. (2) C. proc. civ. s-a disjuns cererea reconvențională având ca obiect obligarea reclamantei la plata sumei de 50.909,02 Euro despăgubiri materiale.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, reclamanta, în calitate de subantreprenor a executat în beneficiul pârâtei, în calitate de antreprenor, în baza unui contract de subantrepriză încheiat la data de 5 februarie 2007, lucrări de construcții, neachitate și necontestate de către pârâtă, care invocă doar aspecte ce țin de calitatea inferioară a acestora. În legătură cu viciile ascunse apărute, reține că cele patru facturi în litigiu, conțin reținerea de 5% pentru fondul de garanție stipulat la art. 4.9 din contract, iar cu privire la excepția de neexecutare invocată de pârâtă se arată caracterul nefondat al acesteia. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 23 din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, apelanta fiind obligată la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-reclamante.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că starea de fapt a fost corect stabilită, în baza dovezilor administrate, iar dispozițiile legale menționate au fost judicios aplicate. Astfel, pârâta datorează reclamantei contravaloarea lucrărilor facturate în temeiul contractului de subantrepriză, plată care nu este condiționată de întocmirea unui proces-verbal de recepție finală a lucrării, nefiind operantă excepția de neexecutare invocată de către pârâtă. În ceea ce privește viciile de care se prevalează pârâta s-a reținut că, prima instanță a evaluat judicios concluziile expertizei tehnice, în sensul că înlocuirea materialului de construcție inițial stabilit, nu îi poate fi imputată reclamantei.

De asemenea, s-au interpretat corect prevederile art. 4.9 din contractul de subantrepriză, urmând ca despăgubirea pentru eventualele defecte ascunse să se regleze conform respectivei prevederi contractuale. Instanța de apel a mai reținut și faptul că evaluarea proporției executării cu vicii a fost corectă, și totodată, prima instanță nu a încălcat regula de interpretare prevăzută de art. 977 C. civ. De asemenea, argumentul potrivit căruia apelanta-pârâtă ar fi supusă la o plată dublă pentru aceleași lucrări nu a fost primit, câtă vreme s-a reținut că operează între părți dispozițiile contractuale referitoare la garanția de bună execuție. Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele: 1. Hotărârea este rezultatul greșitei interpretări a actului juridic dedus judecății, motiv prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 969 C. civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Concret, recurenta se referă la interpretarea dispozițiilor contractuale vizând garanția de buna execuție și arată că instanța de apel în mod eronat a reținut că despăgubirile pentru eventualele defecte ascunse se reglează conform clauzei de la art. 4.9 din contractul de subantrepriza, de vreme ce aceasta reglementează un alt tip de răspundere a subantreprenorului, anume pentru viciile lucrării, având o durată de 12 luni de la data semnării de către beneficiarul final a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.

Ori, susține că apărările sale au vizat executarea necorespunzătoare a lucrării, acele vicii aparente, deosebite de viciile ascunse. Fondul de garanție nu poate fi utilizat de către pârâtă pentru repararea prejudiciilor suferite, cu atât mai mult, cu cât, un asemenea proces-verbal nu a fost încă încheiat. Mai mult, se susține că, garanția de buna execuție are în vedere viciile ascunse ale materialelor încorporate și ale lucrărilor efectuate, răspundere care va putea fi antrenată abia după recepționarea lucrării de către client. Sintetizând acest motiv de recurs, pârâta arată că instanțele de fond au apreciat fără niciun temei că dispozițiile contractuale cuprinse la art. 4.9 din contractul de subantrepriză reglementează situația răspunderii subantreprenorului pentru neexecutarea culpabilă/executarea defectuoasă a obligațiilor asumate, încălcând astfel prevederile art. 977 C. civ.

potrivit cu care interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante. Or, această intenție – susține recurenta-a fost ca prin dispozițiile contractuale cuprinse la art. 4.9 să se reglementeze exclusiv mecanismul atragerii răspunderii subantreprenorului pentru viciile ascunse, nu și alte forme de răspundere a acestuia. 2. În al doilea rând, criticile vizează lipsa de temei legal și încălcarea sau aplicarea greșită a legii, prin hotărârea dată în apel, motiv de recurs prevăzut de arat. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, recurenta critică raționamentul eronat al instanțelor de fond referitor la neîndeplinirea cerințelor pentru ca excepția de neexecutare pe care a invocat-o să poată opera, și anume, inexistența unei neexecutări consistente, cu efecte determinante din partea reclamantei, precum și inexistența culpei exclusive a reclamantei în ceea ce privește această executare necorespunzătoare.

Se arată că, în mod greșit s-a stabilit faptul că neexecutarea din partea reclamantei nu este suficient de importantă, prin raportarea cuantumului pretențiilor din cererea reconvențională a pârâtei, la valoarea totală a contractului de subantrepriză. Și aceasta, pentru că raportarea la cererea reconvențională este eronată, de vreme ce ea a fost disjunsă și nu face obiectul dosarului în care se judecă acțiunea principală. Astfel, instanțele fondului nu aveau de unde să cunoască întinderea exactă a prejudiciului suferit de pârâtă ca urmare a executării necorespunzătoare de către reclamantă a obligațiilor ce-i incumbă, cuantum care ar putea suferi modificări pe parcursul administrării probatoriului în dosarul în care se judecă acea cerere.

Pe de altă parte, este eronată și raportarea la valoarea totală a contractului de subantrepriză, deoarece acesta este un act juridic civil cu executare succesivă,iar nu cu executare uno ictu , astfel că raportarea trebuia să aibă în vedere valoarea obligațiilor executate necorespunzător de către reclamantă. 3. În al treilea rând, criticile recurentei se îndreaptă asupra manierei în care instanța de apel a interpretat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, privitor la calitatea materialului utilizat de subantreprenor, pentru a scoate în evidență existența unei culpe comune a părților litigiului, în ceea ce privește viciile ascunse. În acest context, recurenta invocă greșita apreciere a probelor administrate.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 noiembrie 2011 (fila 103-108), intimata SC C.Q.T. SRL, reprezentată prin administrator judiciar G.M.R. IPURL a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei din apel, precum și obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată. În apărare arată că nu este fondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu s-a dat actului juridic dedus judecății o altă calificare decât cea pe care părțile au avut-o în vedere și nici motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

deoarece , în ceea ce privește prima ipoteză a textului, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, trebuie să se facă dovada că soluția pronunțată nu este juridică, motivele hotărârii nu permit să se constate dacă elementele de fapt necesare aplicării legii se găsesc în cauză sau instanța ia în considerare un domeniu al dreptului cu totul străin cauzei, în loc să aplice normele de drept substanțial potrivite. Față de teza a II-a, respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a legii , ar trebui avute în vedere situațiile în care instanța recurge la texte de lege aplicabile speței, pe care însă fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, ori interpretarea este prea întinsă, prea restrânsă sau cu totul eronată.

Intimata susține că niciuna dintre aceste ipoteze nu se verifică în speță. În ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului solicită menținerea considerentelor pe care instanțele de fond le-au avut în vedere atunci când au stabilit cu privire la ponderea despăgubirilor din valoarea totală a contractului și raportat la suma pretinsă prin cererea reconvențională. Intimata apreciază că executarea succesivă a contractului de subantrepriză nu determină raportarea prejudiciului eventual cauzat la altă sumă decât la valoarea totală a contractului. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: Între părți s-a încheiat contractul de subantrepriză nr. 0030 din 5 februarie 2007, conform căruia pârâta SC E.C.T.C.T.

SA, în calitate de antreprenor, i-a încredințat reclamantei SC C.Q.T. SRL, în calitate de subantreprenor, realizarea lucrărilor exterioare, de sistematizare verticală, privind drumul de acces și platforma pentru obiectivul ”K.F.D. (BF)” situat în Iași. Pentru lucrările efectuate, reclamanta a emis facturi conform contractului, în valoare de 165.774,29 lei neachitate însă de către antreprenor, care a invocat calitatea inferioară a acestora. 1. Prima critică din recurs se referă la interpretarea eronată a actului juridic dedus judecății, respectiv a art. 4.9 din contractul de subantrepriză ale cărui dispoziții s-au interpretat, fără temei, susține recurenta, în sensul că reglementează și situația răspunderii subantreprenorului pentru neexecutarea culpabilă/executarea necorespunzătoare a obligației asumate.

Critica este nefondată, reținându-se că instanța de apel a interpretat această dispoziție din actul juridic dedus judecății, în mod legal și nu cu încălcarea art. 977 C. civ. cum susține pârâta. Astfel, art. 4.9 din contractul de subantrepriză prevede că asupra plăților se va reține, cu titlu de garanție pentru eventualele defecte ascunse și daune decurgând din neîndeplinirea obligațiilor subantreprenorului de specialitate SC C.Q.T. SRL, o sumă egală cu 5% din valoarea situației de plată, sumă ce va constitui fondul de garanție pentru buna execuție și va avea o durată de 12 luni, începând din data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de recepție a lucrărilor. 2. Nici criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. nu sunt fondate deoarece, în analiza condițiilor cerute pentru a putea invoca exceptio non-adimpleti contractus, instanța de apel a statuat că două dintre acestea nu sunt îndeplinite în speță, respectiv: inexistența unei neexecutări consistente, cu efecte determinante, din partea subantreprenorului și respectiv, inexistența culpei exclusive a subantreprenorului, în ceea ce privește această executare necorespunzătoare. În ceea ce privește modalitatea de evaluare a proporției executării necorespunzătoare, aprecierea legată de măsura în care proporția la care s-a ajuns este sau nu consistentă pentru a justifica sau nu excepția de neexecutare, precum și interpretarea probațiunii administrate în speță pentru determinarea culpei în ceea ce privește executarea necorespunzătoare, prin referire la aprecierile experților și concluziile reținute de instanță urmare administrării probei cu expertiza tehnică, exced motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. întrucât vizează chestiuni de fapt ce țin de temeinicia, iar nu de legalitatea soluției pronunțate în cauză. 3. În fine, critica vizând interpretarea într-o manieră subiectivă de către instanțele de fond a concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară, cu privire la tipul de material utilizat de subantreprenor la realizarea lucrării nu se încadrează în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute la art. 304 C. proc. civ., urmând ca și acestea să fie înlăturate. Pentru considerentele mai sus reținute, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul pârâtei. În temeiul art.274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată să-i achite intimatei SC C.Q.T.

SRL, prin administrator judiciar G.M.R. IPURL Oradea, suma de 4.597,18 lei cheltuieli de judecată în recurs, potrivit notei de cheltuieli depuse de intimată la fila 122, ocazionate cu plata onorariului avocațial (fila 123), precum și cheltuielile de transport, potrivit facturii depusă la fila 125).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E.C.T.C.T. SA CHISODA împotriva deciziei nr. 23 din 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială. Obligă recurenta SC E.C.T.C.T. SA CHISODA să-i plătească intimatei SC C.Q.T. SRL prin administrator judiciar G.M.R. IPURL ORADEA suma de 4597,18 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.