ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3880/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3880/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 29 noiembrie 2011

Prin sentința nr.

1376/com din 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis acțiunea

principală formulată de reclamanta SC C.Q.T. SRL, reprezentată prin

administrator judiciar G.M.R. IPURL, în contradictoriu cu pârâta SC E.C.T.C.T.

SA și, în consecință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 165.774,29 lei

preț neachitat și 10.931,48 lei cheltuieli de judecată.

În baza art. 120 alin.

(2) C. proc. civ. s-a disjuns cererea reconvențională având ca obiect obligarea

reclamantei la plata sumei de 50.909,02 Euro despăgubiri materiale.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, reclamanta, în

calitate de subantreprenor a executat în beneficiul pârâtei, în calitate de

antreprenor, în baza unui contract de subantrepriză încheiat la data de 5

februarie 2007, lucrări de construcții, neachitate și necontestate de către

pârâtă, care invocă doar aspecte ce țin de calitatea inferioară a acestora.

În legătură cu

viciile ascunse apărute, reține că cele patru facturi în litigiu, conțin reținerea

de 5% pentru fondul de garanție stipulat la art. 4.9 din contract, iar cu

privire la excepția de neexecutare invocată de pârâtă se arată caracterul

nefondat al acesteia.

Apelul declarat de

pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 23 din 18

aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, apelanta fiind obligată la plata sumei de

4.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-reclamante.

În considerentele

deciziei, instanța de apel a reținut că starea de fapt a fost corect stabilită,

în baza dovezilor administrate, iar dispozițiile legale menționate au fost

judicios aplicate.

Astfel, pârâta

datorează reclamantei contravaloarea lucrărilor facturate în temeiul

contractului de subantrepriză, plată care nu este condiționată de întocmirea

unui proces-verbal de recepție finală a lucrării, nefiind operantă excepția de

neexecutare invocată de către pârâtă.

În ceea ce privește

viciile de care se prevalează pârâta s-a reținut că, prima instanță a evaluat

judicios concluziile expertizei tehnice, în sensul că înlocuirea materialului

de construcție inițial stabilit, nu îi poate fi imputată reclamantei.

De asemenea, s-au

interpretat corect prevederile art. 4.9 din contractul de subantrepriză, urmând

ca despăgubirea pentru eventualele defecte ascunse să se regleze conform

respectivei prevederi contractuale.

Instanța de apel a

mai reținut și faptul că evaluarea proporției executării cu vicii a fost

corectă, și totodată, prima instanță nu a încălcat regula de interpretare

prevăzută de art. 977 C. civ. De asemenea, argumentul potrivit căruia

apelanta-pârâtă ar fi supusă la o plată dublă pentru aceleași lucrări nu a fost

primit, câtă vreme s-a reținut că operează între părți dispozițiile

contractuale referitoare la garanția de bună execuție.

Împotriva deciziei,

pârâta a declarat recurs, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței,

în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor

de judecată.

În dezvoltarea

motivelor de recurs se arată următoarele:

rezultatul greșitei interpretări a actului juridic dedus judecății, motiv prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 969 C. civ. potrivit căruia

convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Concret, recurenta se

referă la interpretarea dispozițiilor contractuale vizând garanția de buna execuție

și arată că instanța de apel în mod eronat a reținut că despăgubirile pentru

eventualele defecte ascunse se reglează conform clauzei de la art. 4.9 din

contractul de subantrepriza, de vreme ce aceasta reglementează un alt tip de

răspundere a subantreprenorului, anume pentru viciile lucrării, având o durată

de 12 luni de la data semnării de către beneficiarul final a procesului-verbal

de recepție la terminarea lucrărilor. Ori, susține că apărările sale au vizat

executarea necorespunzătoare a lucrării, acele vicii aparente, deosebite de

viciile ascunse.

Fondul de garanție nu

poate fi utilizat de către pârâtă pentru repararea prejudiciilor suferite, cu

atât mai mult, cu cât, un asemenea proces-verbal nu a fost încă încheiat. Mai

mult, se susține că, garanția de buna execuție are în vedere viciile ascunse

ale materialelor încorporate și ale lucrărilor efectuate, răspundere care va

putea fi antrenată abia după recepționarea lucrării de către client.

Sintetizând acest

motiv de recurs, pârâta arată că instanțele de fond au apreciat fără niciun

temei că dispozițiile contractuale cuprinse la art. 4.9 din contractul de

subantrepriză reglementează situația răspunderii subantreprenorului pentru

neexecutarea culpabilă/executarea defectuoasă a obligațiilor asumate, încălcând

astfel prevederile art. 977 C. civ. potrivit cu care interpretarea contractelor

se face după intenția comună a părților contractante. Or, această intenție – susține

recurenta-a fost ca prin dispozițiile contractuale cuprinse la art. 4.9 să se

reglementeze exclusiv mecanismul atragerii răspunderii subantreprenorului

pentru viciile ascunse, nu și alte forme de răspundere a acestuia.

criticile vizează lipsa de temei legal și încălcarea sau aplicarea greșită a

legii, prin hotărârea dată în apel, motiv de recurs prevăzut de arat. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta

critică raționamentul eronat al instanțelor de fond referitor la neîndeplinirea

cerințelor pentru ca excepția de neexecutare pe care a invocat-o să poată

opera, și anume, inexistența unei neexecutări consistente, cu efecte

determinante din partea reclamantei, precum și inexistența culpei exclusive a

reclamantei în ceea ce privește această executare necorespunzătoare.

Se arată că, în mod

greșit s-a stabilit faptul că neexecutarea din partea reclamantei nu este

suficient de importantă, prin raportarea cuantumului pretențiilor din cererea

reconvențională a pârâtei, la valoarea totală a contractului de subantrepriză.

Și aceasta, pentru că

raportarea la cererea reconvențională este eronată, de vreme ce ea a fost

disjunsă și nu face obiectul dosarului în care se judecă acțiunea principală.

Astfel, instanțele fondului nu aveau de unde să cunoască întinderea exactă a

prejudiciului suferit de pârâtă ca urmare a executării necorespunzătoare de

către reclamantă a obligațiilor ce-i incumbă, cuantum care ar putea suferi

modificări pe parcursul administrării probatoriului în dosarul în care se

judecă acea cerere.

Pe de altă parte,

este eronată și raportarea la valoarea totală a contractului de subantrepriză,

deoarece acesta este un act juridic civil cu executare succesivă,iar nu cu

executare

uno ictu

, astfel că raportarea trebuia să aibă în vedere

valoarea obligațiilor executate necorespunzător de către reclamantă.

rând, criticile recurentei se îndreaptă asupra manierei în care instanța de

apel a interpretat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză,

privitor la calitatea materialului utilizat de subantreprenor, pentru a scoate

în evidență existența unei culpe comune a părților litigiului, în ceea ce privește

viciile ascunse. În acest context, recurenta invocă greșita apreciere a

probelor administrate.

Prin întâmpinarea

înregistrată la data de 22 noiembrie 2011 (fila 103-108), intimata SC C.Q.T.

SRL, reprezentată prin administrator judiciar G.M.R. IPURL a solicitat

respingerea recursului și menținerea deciziei din apel, precum și obligarea

recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată.

În apărare arată că

nu este fondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., întrucât nu s-a dat actului juridic dedus judecății o altă

calificare decât cea pe care părțile au avut-o în vedere și nici motivele de

recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece , în

ceea ce privește prima ipoteză a textului, când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal, trebuie să se facă dovada că soluția pronunțată nu este

juridică, motivele hotărârii nu permit să se constate dacă elementele de fapt

necesare aplicării legii se găsesc în cauză sau instanța ia în considerare un

domeniu al dreptului cu totul străin cauzei, în loc să aplice normele de drept

substanțial potrivite.

Față de teza a II-a,

respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a legii , ar trebui avute în vedere

situațiile în care instanța recurge la texte de lege aplicabile speței, pe care

însă fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, ori

interpretarea este prea întinsă, prea restrânsă sau cu totul eronată.

Intimata susține că

niciuna dintre aceste ipoteze nu se verifică în speță.

În ceea ce privește

excepția de neexecutare a contractului solicită menținerea considerentelor pe

care instanțele de fond le-au avut în vedere atunci când au stabilit cu privire

la ponderea despăgubirilor din valoarea totală a contractului și raportat la

suma pretinsă prin cererea reconvențională.

Intimata apreciază că

executarea succesivă a contractului de subantrepriză nu determină raportarea

prejudiciului eventual cauzat la altă sumă decât la valoarea totală a

contractului.

Analizând recursul

prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele:

Între părți s-a

încheiat contractul de subantrepriză nr. 0030 din 5 februarie 2007, conform

căruia pârâta SC E.C.T.C.T. SA, în calitate de antreprenor, i-a încredințat

reclamantei SC C.Q.T. SRL, în calitate de subantreprenor, realizarea lucrărilor

exterioare, de sistematizare verticală, privind drumul de acces și platforma

pentru obiectivul ”K.F.D. (BF)” situat în Iași.

Pentru lucrările

efectuate, reclamanta a emis facturi conform contractului, în valoare de

165.774,29 lei neachitate însă de către antreprenor, care a invocat calitatea

inferioară a acestora.

recurs se referă la interpretarea eronată a actului juridic dedus judecății, respectiv

a art. 4.9 din contractul de subantrepriză ale cărui dispoziții s-au

interpretat, fără temei, susține recurenta, în sensul că reglementează și situația

răspunderii subantreprenorului pentru neexecutarea culpabilă/executarea

necorespunzătoare a obligației asumate.

Critica este

nefondată, reținându-se că instanța de apel a interpretat această dispoziție

din actul juridic dedus judecății, în mod legal și nu cu încălcarea art. 977 C.

civ. cum susține pârâta.

Astfel, art. 4.9 din

contractul de subantrepriză prevede că asupra plăților se va reține, cu titlu

de garanție pentru eventualele defecte ascunse și daune decurgând din

neîndeplinirea obligațiilor subantreprenorului de specialitate SC C.Q.T. SRL, o

sumă egală cu 5% din valoarea situației de plată, sumă ce va constitui fondul

de garanție pentru buna execuție și va avea o durată de 12 luni, începând din

data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de recepție a lucrărilor.

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt fondate

deoarece, în analiza condițiilor cerute pentru a putea invoca

exceptio

non-adimpleti contractus,

instanța de apel a statuat că două dintre acestea

nu sunt îndeplinite în speță, respectiv: inexistența unei neexecutări

consistente, cu efecte determinante, din partea subantreprenorului și

respectiv, inexistența culpei exclusive a subantreprenorului, în ceea ce privește

această executare necorespunzătoare.

În ceea ce privește modalitatea

de evaluare a proporției executării necorespunzătoare, aprecierea legată de

măsura în care proporția la care s-a ajuns este sau nu consistentă pentru a

justifica sau nu excepția de neexecutare, precum și interpretarea probațiunii

administrate în speță pentru determinarea culpei în ceea ce privește executarea

necorespunzătoare, prin referire la aprecierile experților și concluziile reținute

de instanță urmare administrării probei cu expertiza tehnică, exced motivului

de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât vizează chestiuni

de fapt ce țin de temeinicia, iar nu de legalitatea soluției pronunțate în

cauză.

vizând interpretarea într-o manieră subiectivă de către instanțele de fond a

concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară, cu privire la tipul de

material utilizat de subantreprenor la realizarea lucrării nu se încadrează în

nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute la art. 304 C. proc. civ.,

urmând ca și acestea să fie înlăturate.

Pentru considerentele

mai sus reținute, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca

nefondat recursul pârâtei.

În temeiul art.274 C.

proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată să-i achite

intimatei SC C.Q.T. SRL, prin administrator judiciar G.M.R. IPURL Oradea, suma

de 4.597,18 lei cheltuieli de judecată în recurs, potrivit notei de cheltuieli

depuse de intimată la fila 122, ocazionate cu plata onorariului avocațial (fila

123), precum și cheltuielile de transport, potrivit facturii depusă la fila

125).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC E.C.T.C.T. SA CHISODA împotriva deciziei nr. 23

din 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială.

Obligă recurenta SC E.C.T.C.T.

SA CHISODA să-i plătească intimatei SC C.Q.T. SRL prin administrator judiciar G.M.R.

IPURL ORADEA suma de 4597,18 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2011.