ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5333/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, anularea Ordinului nr. 78 din 31 martie 2009 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor prin care reclamantului i se aducea la cunoștință încetarea raportului de serviciu începând cu data de 01 aprilie 2009, fiind astfel eliberat din funcția publică de conducere de inspector șef adjunct, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile de la data încetării raportului de muncă.

A mai solicitat reclamantul repunerea în funcția de comisar șef adjunct. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, urmare a reorganizării Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, potrivit H.G. nr. 284/2009, în baza Ordinului nr. 78 din 31 martie 2009 emis de Președintele acestei autorități, au încetat raporturile sale de serviciu, fiind eliberat din funcția de inspector șef adjunct. Se mai arată că, urmare a intrării în vigoare a noului act, funcția publică de conducere de inspector șef și funcția publică de inspector șef adjunct s-au desființat, în locul acestora înființându-se funcțiile publice de conducere de comisar șef, respectiv de comisar șef adjunct. Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Galați, solicitând și respingerea acțiunii.

Prin sentința nr. 56 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Galați a respins excepția necompetenței teritoriale ca nefondată, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.D., a dispus anularea Ordinului nr. 78 din 31 martie 2009 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută la data emiterii ordinului. Referitor la excepția invocată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Curtea a reținut că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reglementează o competență teritorială relativă, reclamantul putându-se adresa instanței de la domiciliul său sau celui de la domiciliul pârâtului. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că măsura dispusă împotriva reclamantului este lipsită de temei legal, atâta vreme cât O.G.

nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională. Curtea a apreciat că actul administrativ atacat este lipsit total de justificare legală contravenind legii fundamentale. 2. Motivele de recurs înfățișate de autoritatea recurentă Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Galați în termen legal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. Prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, invocând ca temei de drept prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., a susținut în esență următoarele critici de nelegalitate ale sentinței atacate: - instanța de fond s-a aflat în eroare în ceea ce privește interpretarea actului dedus judecății și a realizat o analiză superficială a situației de fapt, în condițiile în care nu a examinat propriu-zis temeiurile legale ce au stat la baza emiterii ordinului nr. 78 din 31 martie 2009, limitându-se la invocarea neconstituționalității unui act normativ care nici nu se regăsește ca temei al ordinului contestat, respectiv O.G. nr. 37/2009; - nu au fost avute în vedere prevederile H.G.

nr. 284/2009 și nici dispozițiile art. 99 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici pe baza cărora a fost emis ordinul atacat și care au fost respectate, astfel că nu se puteau reține niciun fel de vicii de formă și de fond care să pună la îndoială valabilitatea actului contestat; - instanța de fond a dat o interpretare greșită textelor de lege incidente în cauză și aspectelor criticate de intimatul-reclamant, fără a lua în considerare existența, în prezent, a raporturilor de serviciu ale acestuia cu autoritatea recurentă, fiind total neîntemeiată și susținerea instanței de fond în sensul că ordinul nr. 78/2009 este total lipsit de o justificare legală, contravenind Legii fundamentale.

3. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul este fondat. Examinând sentința atacată prin prisma prevederilor legale incidente, raportat la criticile înfățișate de recurenta-pârâtă, dar și față de apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a II-a, cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. casarea hotărârii pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru cercetarea fondului în considerarea celor în continuare arătate: Reclamantul-intimat D.D.

a sesizat instanța de judecată cu o cerere de anulare a Ordinului nr. 78 din 31 martie 2009 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, prin care s-a dispus, începând cu data de 01 aprilie 2009, încetarea raportului său de serviciu cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin eliberare din funcția publică, din motive neimputabile, în considerarea reorganizării autorității emitente, cu acordarea unui preaviz de 30 zile calendaristice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999. Instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, a anulat ordinul atacat și a dispus reintegrarea acestuia în funcția publică deținută la data emiterii ordinului, reținând ca unic argument, esențial în pronunțarea acestei soluții, lipsa temeiului legal a măsurii dispuse împotriva reclamantei, în condițiile în care O.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale, la conținutul căreia au și fost făcute, de altfel, ample referiri în considerentele hotărârii. Înalta Curte, examinând conținutul Ordinului nr. 78 din 31 martie 2009 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, reține, din preambulul acestuia, că actul a fost emis în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 2/2001 pentru stabilirea unor măsuri privind înființarea, organizarea/reorganizarea sau funcționarea, după caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituții publice, a H.G.

nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și a art. 99 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată. Acest ordin nu a fost emis în temeiul O.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, după cum bine a remarcat și recurenta-pârâtă. De altfel, acest act normativ nici nu ar fi putut fi avut în vedere de autoritatea emitentă câtă vreme a fost adoptat și a intrat în vigoare la o dată ulterioară datei emiterii și intrării în vigoare a ordinului contestat, respectiv la 22 aprilie 2009, față de 31 martie 2009. Așa fiind, examinarea de către instanța de fond a legalității actului administrativ contestat exclusiv prin raportare a la prevederile unui act normativ ce nu a servit autorității ca temei al măsurii dispuse, echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Se impune așadar, în sensul prevederilor legale sus-menționate, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care urmează a fi cercetate și analizate criticile reclamantului aduse actului administrativ atacat, față de temeiurile legale avute în vedere de autoritatea recurentă, astfel cum sunt acestea arătate în cuprinsul ordinului emis. Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond urmează a verifica și celelalte susțineri ale părților formulate cu ocazia soluționării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței nr. 56 din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.