ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5333/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

D.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor, anularea Ordinului nr. 78 din 31 martie 2009 emis de Președintele

Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor prin care reclamantului i

se aducea la cunoștință încetarea raportului de serviciu începând cu data de 01

aprilie 2009, fiind astfel eliberat din funcția publică de conducere de inspector

șef adjunct, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile de la data încetării raportului

de muncă.

A mai solicitat reclamantul

repunerea în funcția de comisar șef adjunct.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, urmare a reorganizării Autorității Naționale pentru

Protecția Consumatorilor, potrivit H.G. nr. 284/2009, în baza Ordinului nr. 78

din 31 martie 2009 emis de Președintele acestei autorități, au încetat raporturile

sale de serviciu, fiind eliberat din funcția de inspector șef adjunct.

Se mai arată că, urmare

a intrării în vigoare a noului act, funcția publică de conducere de inspector șef

și funcția publică de inspector șef adjunct s-au desființat, în locul acestora înființându-se

funcțiile publice de conducere de comisar șef, respectiv de comisar șef adjunct.

Prin întâmpinare, pârâta

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a invocat excepția necompetenței

teritoriale a Curții de Apel Galați, solicitând și respingerea acțiunii.

Prin sentința nr. 56 din

16 februarie 2010, Curtea de Apel Galați a respins excepția necompetenței teritoriale

ca nefondată, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.D., a dispus anularea

Ordinului nr. 78 din 31 martie 2009 emis de Președintele Autorității Naționale

pentru Protecția Consumatorilor și reintegrarea reclamantului în funcția publică

deținută la data emiterii ordinului.

Referitor la excepția

invocată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Curtea a reținut

că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reglementează o competență teritorială

relativă, reclamantul putându-se adresa instanței de la domiciliul său sau celui

de la domiciliul pârâtului.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut, în esență, că măsura dispusă împotriva reclamantului este lipsită

de temei legal, atâta vreme cât

O.G.

nr.

37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07

octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională.

Curtea a apreciat că actul

administrativ atacat este lipsit total de justificare legală contravenind legii

fundamentale.

înfățișate de autoritatea recurentă

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel Galați în termen legal a declarat recurs pârâta Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Prin motivele de recurs

dezvoltate, recurenta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, invocând

ca temei de drept prevederile art. 304

1

C. proc. civ., a susținut în

esență următoarele critici de nelegalitate ale sentinței atacate:

- instanța de fond s-a

aflat în eroare în ceea ce privește interpretarea actului dedus judecății și a realizat

o analiză superficială a situației de fapt, în condițiile în care nu a examinat

propriu-zis temeiurile legale ce au stat la baza emiterii ordinului nr. 78 din

31 martie 2009, limitându-se la invocarea neconstituționalității unui act normativ

care nici nu se regăsește ca temei al ordinului contestat, respectiv O.G. nr. 37/2009;

- nu au fost avute în

vedere prevederile H.G. nr. 284/2009 și nici dispozițiile art. 99 din Legea nr.

188/1999 privind statutul funcționarilor publici pe baza cărora a fost emis ordinul

atacat și care au fost respectate, astfel că nu se puteau reține niciun fel de vicii

de formă și de fond care să pună la îndoială valabilitatea actului contestat;

- instanța de fond a dat

o interpretare greșită textelor de lege incidente în cauză și aspectelor criticate

de intimatul-reclamant, fără a lua în considerare existența, în prezent, a raporturilor

de serviciu ale acestuia cu autoritatea recurentă, fiind total neîntemeiată și susținerea

instanței de fond în sensul că ordinul nr. 78/2009 este total lipsit de o justificare

legală, contravenind Legii fundamentale.

instanței de recurs

Recursul este fondat.

Examinând sentința atacată

prin prisma prevederilor legale incidente, raportat la criticile înfățișate de recurenta-pârâtă,

dar și față de apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că se impune,

în temeiul art. 312 alin. (3) teza a II-a, cu referire la art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ. casarea hotărârii pronunțate de

prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru cercetarea fondului

în considerarea celor în continuare arătate:

Reclamantul-intimat D.D.

a sesizat instanța de judecată cu o cerere de anulare a Ordinului nr. 78 din 31

martie 2009 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Protecția

Consumatorilor, prin care s-a dispus, începând cu data de 01 aprilie 2009, încetarea

raportului său de serviciu cu Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor, prin eliberare din funcția publică, din motive neimputabile, în

considerarea reorganizării autorității emitente, cu acordarea unui preaviz de 30

zile calendaristice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999.

Instanța de fond a admis

acțiunea reclamantului, a anulat ordinul atacat și a dispus reintegrarea acestuia

în funcția publică deținută la data emiterii ordinului, reținând ca unic argument,

esențial în pronunțarea acestei soluții, lipsa temeiului legal a măsurii dispuse

împotriva reclamantei, în condițiile în care O.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri

de îmbunătățire a activității administrației publice a fost declarată neconstituțională

prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale, la conținutul

căreia au și fost făcute, de altfel, ample referiri în considerentele hotărârii.

Înalta Curte, examinând

conținutul Ordinului nr. 78 din 31 martie 2009 emis de Președintele Autorității

Naționale pentru Protecția Consumatorilor, reține, din preambulul acestuia, că actul

a fost emis în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 2/2001 pentru stabilirea unor măsuri

privind înființarea, organizarea/reorganizarea sau funcționarea, după caz, a unor

ministere, organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituții

publice, a H.G. nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale

pentru Protecția Consumatorilor și a art. 99 din Legea nr. 188/1999 privind statutul

funcționarilor publici, republicată.

Acest ordin nu a fost

emis în temeiul O.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice, după cum bine a remarcat și recurenta-pârâtă.

De altfel, acest act normativ

nici nu ar fi putut fi avut în vedere de autoritatea emitentă câtă vreme a fost

adoptat și a intrat în vigoare la o dată ulterioară datei emiterii și intrării în

vigoare a ordinului contestat, respectiv la 22 aprilie 2009, față de 31 martie 2009.

Așa fiind, examinarea

de către instanța de fond a legalității actului administrativ contestat exclusiv

prin raportare a la prevederile unui act normativ ce nu a servit autorității ca

temei al măsurii dispuse, echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Se impune așadar, în sensul

prevederilor legale sus-menționate, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care urmează a fi cercetate și analizate

criticile reclamantului aduse actului administrativ atacat, față de temeiurile legale

avute în vedere de autoritatea recurentă, astfel cum sunt acestea arătate în cuprinsul

ordinului emis.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, instanța de fond urmează a verifica și celelalte susțineri ale părților

formulate cu ocazia soluționării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței

nr. 56 din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2010.