ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5858/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 1516 din 5 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă, în Dosar nr. 1802/44/2009*

s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de

revizuentul S.I. împotriva deciziei nr. 716 din 21 aprilie 2011 a Curții de

Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2012, S.I.

a formulat, în temeiul dispozițiilor

art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., cerere de lămurire a

dispozitivului deciziei civile nr. 1516 din 05 martie 2012.

În motivare, petentul a arătat că instanța de judecată

a respins, ca inadmisibil recursul, fără să constate că a decis însăși desfacerea

contractului individual de muncă pe o eroare judiciară extrem de gravă, respectiv,

pe baza unui înscris fals constând în modificarea unilaterală a contractului individual

de muncă și o concediere nelegală, de care instanțele anterioare nu au ținut seama

atunci când s-au pronunțat.

În acest sens, petentul a arătat că instanțele nu au luat

în considerare raportul de cercetare din 09 august 2005, care a stat la baza deciziei

de sancționare nr. 707/1491 din 10 octombrie 2005, contestată la Tribunalul Vrancea,

reprezentând un înscris fals, de care unitatea angajatoare s-a folosit în aproximativ

7 ani de procese, transformând conflictul de muncă declanșat inițial, din suspendare

contract individual de muncă pe durata cercetării disciplinare și sancțiune disciplinară

retragere din funcția de impiegat de mișcare în funcția de acar pe o perioadă de

6 luni pentru fapta imputabilă de deraiere a trenului, în alte două conflicte de

muncă, cu alte două sancțiuni, și anume, modificarea unilaterală a contractului

individual de muncă (funcția și salariul) și desfacerea contractului de muncă, determinând

instanța de judecată să pronunțe hotărâri bazate pe erori judiciare cu urmări asupra

executării titlurilor.

În atare situație, petentul a solicitat reanalizarea înscrisului

considerat a fi fals și înlăturarea dispozițiilor potrivnice din decizia a cărei

lămurire se solicita.

Prin încheierea dată în cameră de consiliu la data de

14 mai 2012, Înalta Curte

a respins cererea

de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 1516 din 5 martie 2012 a aceleiași instanțe,

reținând că dispoziția de respingere, ca inadmisibil, a recursului, este clară,

concisă și nesusceptibilă de interpretare, nefiind incidente dispozițiile art. 281

C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2012, petentul

S.I. a solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1516 din 5 martie

2012 a Înaltei Curți,

arătând că cererea

principală dedusă judecății nu a fost soluționată, în sensul că actul pe care s-a

format convingerea instanței de rejudecare s-a descoperit, în această din urmă cale

de atac, ca fiind un înscris oficial fals, generator al unei erori judiciare extrem

de grave.

Asupra acestui înscris, respectiv, raportul de cercetare

din 09 august 2005, act care a stat la baza deciziei de sancționare nr. 707/1491

din 10 octombrie 2005, petentul solicită ca instanța să se pronunțe în sensul completării

dispozitivului hotărârii obiect al procedurii întemeiate pe dispozițiile art. 281

1

art. 281

2

, art. 281

3

C. proc. civ. stabilind drepturile salariale

cuvenite și prejudiciul cauzat urmare a măsurilor abuzive ale unității angajatoare.

Cererea formulată de petentul S.I., privind completarea

dispozitivului deciziei nr. 1516 din data de 5 martie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I

civilă, este inadmisibilă, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 281

2

C. proc. civ. „dacă prin

hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal

sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea

hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs

împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu

reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Textul legal anterior citat își găsește aplicabilitatea

în situația omisiunii instanței de a soluționa un capăt de cerere, indiferent de

natura lui, capete principale sau accesorii, cereri conexe sau incidentale.

Prin hotărârea obiect al cererii de completare dispozitiv

a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de S.I. împotriva deciziei

nr. 716 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin care s-a constatat perimată cererea de revizuire a petentului

privind decizia nr. 1270 din 17 noiembrie 2009 a aceleiași instanțe dată în soluționarea

recursului declarat de reclamantul S.I. împotriva sentințelor civile nr. 141

din 18 februarie 2009 și nr. 255 din 06 aprilie 2009 ale Tribunalului Vrancea, precum

și a recursului declarat de pârâta Compania Națională de Căi Ferate C. SA - Sucursala

Regională C.F.R. G. împotriva sentinței civile nr. 141 din 18 februarie 2009 a Tribunalului

Vrancea în cauza având ca obiect drepturi bănești.

Pe fond, pretențiile petentului au vizat reintegrarea

pe postul de impiegat și plata drepturilor salariale și conexe pe toată perioada,

cu începere de la 16 ianuarie 2006, urmare a desființării, pe cale judecătorească,

a deciziei nr. 707 din 10 octombrie 2005 de retrogadare din funcția de impiegat,

în cea de acar.

Prin prezenta cerere de completare dispozitiv, în care

face referiri la un înscris ce a stat la baza emiterii deciziei de sancționare nr.

707/1491 din 10 octombrie 2005, respectiv, raportul de cercetare din 09 august 2005,

despre care arată că este fals, petentul tinde, în realitate, către schimbarea soluției

pe fond a cauzei, intrată în puterea de lucru judecat, ceea ce este de neconceput

într-o atare procedură judiciară.

Pentru nemulțumirile legate de modalitatea de cercetare

pe fond a cauzei, petentul a avut la îndemână căile de atac prevăzute de lege, pe

care, dealtfel, le-a și exercitat.

În speță însă, se cere completarea dispozitivului deciziei

civile nr. 1516 din 5 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă, prin care recursul petentului împotriva deciziei

nr. 716 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a fost respins, ca inadmisibil, soluția fiind determinată de

nereguli procedurale legate de posibilitatea declarării căii de atac a recursului

împotriva unei hotărâri irevocabile.

În atare situație, instanța de recurs nu a omis în vreun

fel a se pronunța asupra pretențiilor petentului, ci a soluționat cauza din perspectiva

unei excepții de procedură a cărei analiză era prioritară și făcea inutilă analiza

celorlalte aspecte deduse judecății.

Pentru aceste considerente, și având în vedere că pe calea

cererii de completare dispozitiv nu se pot supune judecății aspecte de fond ale

cauzei, cererea va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul

S.I. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1516 din data de 5 martie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2012.