ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 706/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 706/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
La data de 7 mai
2012, revizuenta SC G. România Asigurare-Reasigurare SA, în contradictoriu cu
intimata D.A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 2740 din 5 aprilie
2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a litigii de muncă și
asigurări sociale, această hotărâre fiind potrivnică cu Decizia nr. 2450 din 26
martie 2012 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul civil nr. 30996/3/2012.
În motivarea cererii,
revizuenta a arătat în esență următoarele:
La data de 28 iulie
2010, intimata D.A. a formulat o contestație împotriva deciziei de concediere
nr. 378 din 25 mai 2010, solicitând reintegrarea în postul deținut anterior și
obligarea revizuentei la plata salariilor indexate, majorate și reactualizate.
Prin Sentința civilă
nr. 5672 din 31 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, acțiunea formulată de intimată a fost
respinsă.
Recursul declarat de
către intimată împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia civilă
nr. 2450 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale.
A mai arătat
revizuenta că, în conformitate cu regulile de ordine interioară și după
emiterea deciziei de concediere nr. 378 din 25 mai 2010 și împlinirea
termenului de preaviz a emis o altă decizie, nr. 497 din 29 iulie 2010 de
încetare efectivă a contractului individual de muncă.
Prin Sentința civilă
nr. 6230 din 14 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă contestația formulată
de intimata D.A. împotriva deciziei de concediere nr. 497 din 29 iulie 2010.
Recursul declarat de
contestatoarea D.A. împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia civilă
nr. 2740 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a conflicte de muncă, în sensul că a admis contestația, a anulat decizia
nr. 497 din 29 iulie 2010 și a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția
avută anterior concedierii, obligând revizuenta la plata unei despăgubiri
egale, cu salariile indexate majorate și actualizate cu celelalte drepturi bănești.
Susține revizuenta că
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
respectiv existența a două hotărâri potrivnice, pronunțate în aceeași pricină
și între aceleași părți, având același obiect și cauză.
În raport cu cele mai
sus expuse revizuenta a solicitat anularea Deciziei civile nr. 2740 din 5
aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Potrivit art. 322
pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de
apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de
recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice
date de instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină,
între aceleași persoane având aceeași calitate.
În interpretarea
dispozițiilor acestui text urmează a se reține că revizuirea este admisibilă
doar dacă sunt întrunite cumulativ condițiile: existența unor hotărâri
definitive potrivnice, existența triplei identități de părți; obiect și cauză,
hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate în pricini diferite; în al
doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau chiar
dacă a fost ridicată să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de a doua
hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea puterii lucrului judecat.
Analizând cele două
hotărâri invocate de revizuenta prin prisma prevederilor legale se constată că
nu sunt îndeplinite condițiile de revizuire prevăzute de art. 322 alin. (1)
pct. 7 C. proc. civ., în sensul că nu există tripla identitate de obiect între
Decizia civilă nr. 2450 din 26 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel
București și Decizia civilă nr. 2740 din 5 aprilie 2012 pronunțată de aceeași
instanță.
În prima decizie,
obiectul acțiunii îl constituie decizia de concediere nr. 378 din 25 mai 2010
emisă de revizuentă, în timp ce în a doua decizie obiectul acțiunii îl
constituie decizia de concediere nr. 497 din 29 iulie 2010.
Nefiind întrunite
condițiile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., hotărârile
nefiind contradictorii, cererea de revizuire formulată în cauză va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC G. România
Asigurare-Reasigurare SA împotriva Deciziei nr. 2740 din 5 aprilie 2012
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 43166/3/2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 februarie 2013.
Procesat de GGC - DG