ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7105/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7105/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 2 aprilie 2012, Regia Națională
a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Neamț a solicitat revizuirea deciziei
nr. 2575 din 29 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII
-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul
dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii s-a arătat că decizia civilă
nr. 2965 din 11 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII -a
civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este contradictorie
cu hotărârea atacată. Prin prima a fost soluționată contestația petentului M.D.
împotriva deciziei nr. 462 din 2 decembrie 2009 emisă de revizuentă, prin care acesta
a fost concediat ca urmare a desființării postului ocupat, în vreme ce prin cea
de-a doua s-a soluționat contestația aceluiași petent față de decizia nr. 36
din 18 ianuarie 2010, prin care s-a modificat parțial prima decizie în ceea ce privește
data încetării contractului individual de muncă.
Analizând cu prioritate admisibilitatea cererii
de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. final C. proc.
civ., Înalta Curte constată următoarele:
În dosarul în care s-a pronunțat prima hotărâre
indicată ca fiind contradictorie, nr. 878/3/2010, s-a respins irevocabil contestația
formulată de contestatorul M.D. împotriva deciziei nr. 462 din 4 decembrie 2009
emisă de revizuentă - astfel cum aceasta a fost modificată în privința datei încetării
efectelor contractului de muncă prin decizia nr. 36 din 18 ianuarie 2010, prin care
s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului începând cu data de
4 ianuarie 2010. Instanțele au apreciat că decizia respectă condițiile de fond și
de formă a căror lipsă a fost imputată și că desființarea locului de muncă a avut
un caracter efectiv, prin suprimarea definitivă a acestuia din structura funcțional-organizatorică
a angajatorului.
Cel de-al doilea Dosar nr. 11037/3/2010, în
care s-a pronunțat hotărârea atacată pe calea revizuirii, a avut ca obiect contestația
formulată împotriva deciziei nr. 36 din 18 ianuarie emisă de revizuentă. Prin decizia
nr. 2575 din 29 martie 2012 pronunțată în acest dosar s-a apreciat că în mod greșit
s-a calificat această decizie de prima instanță ca nereprezentând o decizie de concediere
- tribunalul reținând că: nu poate califica această decizie drept o decizie de concediere,
efectele ei nefiind de încetare a raporturilor de muncă, ci un act decizional prin
care angajatorul a prelungit termenul de preaviz ca urmare a suspendării acestuia
pe parcursul incapacității de muncă; decizia de concediere a fost supusă deja controlului
judecătoresc, apreciindu-se legalitatea și temeinicia acesteia, și, în consecință,
singurele verificări care se mai pot face sunt cele referitoare la motivul suspendării
termenului de preaviz și durata finală a acestui, aspecte care nu au fost criticate.
Curtea a admis recursul formulat de contestator, a modificat în tot sentința atacată,
a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei de concediere din 18 ianuarie 2010,
reintegrarea reclamantului în postul avut anterior și plata de către revizuentă
a despăgubirilor cuvenite.
Printre motivele care au determinat instanța de
recurs să anuleze decizia ulterioară, calificată ca o decizie de concediere, s-a
aflat și cel referitor la dispozițiile art. 74 alin. (1) C. muncii, care impun ca
decizia de concediere să cuprindă în mod obligatoriu și motivele care au determinat
concedierea. S-a reținut astfel că prin decizia emisă de revizuentă s-a dispus că
îi încetează contractul individual de muncă contestatorului la data de 18 ianuarie
2010 ca urmare a reducerii postului de agent comercial pe care îl ocupă, ceea ce
nu este echivalent cu obligația angajatorului de a indica în concret motivele pentru
care s-a redus postul respectiv, în materialitatea lor, prin raportare la situația
salariatului și la locul său de muncă - abia după aceea, în cadrul soluționării
litigiului, angajatorul putând face dovada cu înscrisuri care să confirme motivele
ce au determinat concedierea acestuia.
Condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se referă la tripla identitate
de părți, obiect și cauză dintre cele două dosare - această cale fiind reglementată
pentru evitarea judecării aceleiași pricini de două ori, cu încălcarea autorității
de lucru judecat a primei hotărâri pronunțate și nediscutarea autorității de lucru
judecat a primei hotărâri indicată ca fiind contradictorie cu ocazia soluționării
celui de-al doilea dosar.
În cauza în speță, față de elementele susdetaliate,
nu se poate reține tripla identitate impusă de norma procedurală incidentă, cel
puțin sub aspectul obiectului.
Pe de altă parte, chiar dacă nu s-a discutat ad
literam autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri în cel de-al doilea dosar,
efectele ei au fost analizate, Curtea de Apel reținând în motivarea celei de-a doua
hotărâri că respingerea de un al complet al instanței a unei contestații „împotriva
unei alte decizii de concediere a reclamantului, nu are absolut nicio relevanță
în speța de față așa cum a susținut instanța de fond”.
Prin urmare, efectele hotărârii anterioare au
fost înlăturate, nefiind recunoscute, iar o analiză a Înaltei Curți asupra acestora
ar pune în discuție legalitatea modului de dispunere pe acest aspect, ceea ce ar
constitui un veritabil control judiciar asupra acestei hotărâri.
Constatând, prin urmare, că cererea de revizuire
este inadmisibilă, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 322 pct. 7 și
art. 326 alin. final C.proc.civ și să dispună în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire
formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică
Neamț împotriva deciziei nr. 2575 din data de 29 martie 2012 a Curții de Apel București,
secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2012.