ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7105/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 2 aprilie 2012, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Neamț a solicitat revizuirea deciziei nr. 2575 din 29 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII -a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii s-a arătat că decizia civilă nr. 2965 din 11 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII -a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este contradictorie cu hotărârea atacată. Prin prima a fost soluționată contestația petentului M.D.

împotriva deciziei nr. 462 din 2 decembrie 2009 emisă de revizuentă, prin care acesta a fost concediat ca urmare a desființării postului ocupat, în vreme ce prin cea de-a doua s-a soluționat contestația aceluiași petent față de decizia nr. 36 din 18 ianuarie 2010, prin care s-a modificat parțial prima decizie în ceea ce privește data încetării contractului individual de muncă. Analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. final C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: 1. În dosarul în care s-a pronunțat prima hotărâre indicată ca fiind contradictorie, nr. 878/3/2010, s-a respins irevocabil contestația formulată de contestatorul M.D.

împotriva deciziei nr. 462 din 4 decembrie 2009 emisă de revizuentă - astfel cum aceasta a fost modificată în privința datei încetării efectelor contractului de muncă prin decizia nr. 36 din 18 ianuarie 2010, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului începând cu data de 4 ianuarie 2010. Instanțele au apreciat că decizia respectă condițiile de fond și de formă a căror lipsă a fost imputată și că desființarea locului de muncă a avut un caracter efectiv, prin suprimarea definitivă a acestuia din structura funcțional-organizatorică a angajatorului. 2. Cel de-al doilea Dosar nr. 11037/3/2010, în care s-a pronunțat hotărârea atacată pe calea revizuirii, a avut ca obiect contestația formulată împotriva deciziei nr. 36 din 18 ianuarie emisă de revizuentă.

Prin decizia nr. 2575 din 29 martie 2012 pronunțată în acest dosar s-a apreciat că în mod greșit s-a calificat această decizie de prima instanță ca nereprezentând o decizie de concediere - tribunalul reținând că: nu poate califica această decizie drept o decizie de concediere, efectele ei nefiind de încetare a raporturilor de muncă, ci un act decizional prin care angajatorul a prelungit termenul de preaviz ca urmare a suspendării acestuia pe parcursul incapacității de muncă; decizia de concediere a fost supusă deja controlului judecătoresc, apreciindu-se legalitatea și temeinicia acesteia, și, în consecință, singurele verificări care se mai pot face sunt cele referitoare la motivul suspendării termenului de preaviz și durata finală a acestui, aspecte care nu au fost criticate.

Curtea a admis recursul formulat de contestator, a modificat în tot sentința atacată, a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei de concediere din 18 ianuarie 2010, reintegrarea reclamantului în postul avut anterior și plata de către revizuentă a despăgubirilor cuvenite. Printre motivele care au determinat instanța de recurs să anuleze decizia ulterioară, calificată ca o decizie de concediere, s-a aflat și cel referitor la dispozițiile art. 74 alin. (1) C. muncii, care impun ca decizia de concediere să cuprindă în mod obligatoriu și motivele care au determinat concedierea.

S-a reținut astfel că prin decizia emisă de revizuentă s-a dispus că îi încetează contractul individual de muncă contestatorului la data de 18 ianuarie 2010 ca urmare a reducerii postului de agent comercial pe care îl ocupă, ceea ce nu este echivalent cu obligația angajatorului de a indica în concret motivele pentru care s-a redus postul respectiv, în materialitatea lor, prin raportare la situația salariatului și la locul său de muncă - abia după aceea, în cadrul soluționării litigiului, angajatorul putând face dovada cu înscrisuri care să confirme motivele ce au determinat concedierea acestuia. Condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. se referă la tripla identitate de părți, obiect și cauză dintre cele două dosare - această cale fiind reglementată pentru evitarea judecării aceleiași pricini de două ori, cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri pronunțate și nediscutarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri indicată ca fiind contradictorie cu ocazia soluționării celui de-al doilea dosar. În cauza în speță, față de elementele susdetaliate, nu se poate reține tripla identitate impusă de norma procedurală incidentă, cel puțin sub aspectul obiectului.

Pe de altă parte, chiar dacă nu s-a discutat ad literam autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri în cel de-al doilea dosar, efectele ei au fost analizate, Curtea de Apel reținând în motivarea celei de-a doua hotărâri că respingerea de un al complet al instanței a unei contestații „împotriva unei alte decizii de concediere a reclamantului, nu are absolut nicio relevanță în speța de față așa cum a susținut instanța de fond”. Prin urmare, efectele hotărârii anterioare au fost înlăturate, nefiind recunoscute, iar o analiză a Înaltei Curți asupra acestora ar pune în discuție legalitatea modului de dispunere pe acest aspect, ceea ce ar constitui un veritabil control judiciar asupra acestei hotărâri.

Constatând, prin urmare, că cererea de revizuire este inadmisibilă, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 322 pct. 7 și art. 326 alin. final C.proc.civ și să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Neamț împotriva deciziei nr. 2575 din data de 29 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2012.