ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3715/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3715/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5605 din
25 iunie 2009, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de C.L., în contradictoriu
cu SC S. SRL, a anulat decizia de concediere din 18 septembrie 2008, emisă de intimată
și a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintegrării contestatoarei
în funcția deținută anterior concedierii.
A obligat intimata
la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate majorate și reactualizate
și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, de la data concedierii,
respectiv 31 iulie 2008 și până la reintegrarea efectivă.
Împotriva hotărârii
dată la fond a declarat recurs SC S. SA București, invocând argumente de nelegalitate
și netemeinicie.
Prin cererea formulată
la 16 septembrie 2009, recurenta intimată a solicitat suspendarea executării hotărârii
atacate, până la soluționarea căii extraordinare de atac.
Prin încheierea
din 21 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de suspendare
a executării, reținând că împrejurarea producerii unor prejudicii economice ca urmare
a executării hotărârii și respectiv a reînființării postului, nu a fost probată
depetentă.
Împotriva acestei
încheieri, a declarat recurs pârâta SC S. SRL invocând prevederile art. 304
1
și respectiv art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
La 31 mai 2010,
printr-o petiție depusă la Registratura instanței supreme, recurenta învederează
instanței că renunță la judecata căii extraordinare de atac, motivat de faptul că
recursul declarat împotriva hotărârii dată de instanța fondului, a fost între timp
soluționat.
Potrivit dispozițiilor
art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată,
fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Renunțarea la
judecată este un act unilateral și de dispoziție, prin care reclamantul, având capacitatea
de a dispune, își manifestă expres voința de a se desista de la judecată.
Așa fiind, instanța
va ține seama de actul de dispoziție al părții care a exercitat calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea
pârâtei SC S. SRL București la judecarea recursului declarat împotriva încheierii
din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
15 iunie 2010.