ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3715/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3715/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5605 din 25 iunie 2009, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de C.L., în contradictoriu cu SC S. SRL, a anulat decizia de concediere din 18 septembrie 2008, emisă de intimată și a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintegrării contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii. A obligat intimata la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, de la data concedierii, respectiv 31 iulie 2008 și până la reintegrarea efectivă.
Împotriva hotărârii dată la fond a declarat recurs SC S. SA București, invocând argumente de nelegalitate și netemeinicie. Prin cererea formulată la 16 septembrie 2009, recurenta intimată a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate, până la soluționarea căii extraordinare de atac. Prin încheierea din 21 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de suspendare a executării, reținând că împrejurarea producerii unor prejudicii economice ca urmare a executării hotărârii și respectiv a reînființării postului, nu a fost probată depetentă. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâta SC S. SRL invocând prevederile art. 304 1 și respectiv art. 312 alin. (3) C. proc.
civ. La 31 mai 2010, printr-o petiție depusă la Registratura instanței supreme, recurenta învederează instanței că renunță la judecata căii extraordinare de atac, motivat de faptul că recursul declarat împotriva hotărârii dată de instanța fondului, a fost între timp soluționat. Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Renunțarea la judecată este un act unilateral și de dispoziție, prin care reclamantul, având capacitatea de a dispune, își manifestă expres voința de a se desista de la judecată. Așa fiind, instanța va ține seama de actul de dispoziție al părții care a exercitat calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Ia act de renunțarea pârâtei SC S. SRL București la judecarea recursului declarat împotriva încheierii din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.