ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5439/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța

reclamanta C.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea anularea

hotărârii din 27 februarie 2009 obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de

persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că soțul său C.A., decedat la data de 23 ianuarie 2002, a fost

născut la data de 15 aprilie 1942, în perioada refugiul părinților săi, strămutați

din Bulgaria în baza Tratatului de la Craiova, iar ea în calitate de soție supraviețuitoare,

beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care hotărârea din

27 februarie 2009 emisă de pârâtă, act de identitate, certificate de naștere și

de căsătorie, certificat de naștere și de deces al defunctului sot - C.A., certificat

de deces al lui R.D., declarație de" notorietate dată de numiții A.M. și S.S.,

autentificată din 11 februarie 2009 la B.N.P. M.M., foaie matricolă pe anul școlar

1949/1950 a lui R.D.T., înscris eliberat de A.N.S., privind pe colonistul D.S.R.,

hotărârea din 01 noiembrie 2002 emisă de C.J.P. Tulcea prin care se recunoaște lui

R.M. calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În sprijinul susținerilor

sale, reclamanta s-a prevalat pe lângă proba cu înscrisuri și de proba testimonială,

fiind audiați martorii C.E. și S.S., depozițiile acestora confirmând situația de

fapt expusă de reclamantă în considerentele cererii de chemare în judecată.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 150/CA din 8 aprilie 2009 Curtea de Apel Constanța, a admis acțiunea, a anulat

hotărârea din 27 februarie 2009 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, și a dispus emiterea unei hotărârii

în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada, prin

probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 3 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, fiind soția supraviețuitoare a defunctului C.A.

Instanța de fond a mai

reținut că soțul reclamantei, a fost născut la data de 15 aprilie 1942 în localitatea

E., județul Tulcea. Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei

și în declarația martorilor audiați, părinții defunctului au fost strămutați din

Bulgaria, loialitatea R.A., județul Durostor, în anul 1940, în baza Tratatului de

la Craiova, fiind stabiliți în România, sat E., județul Tulcea.

Instanța de fond a mai

reținut că din declarațiile martorilor C.E. și S.S., a rezultat că părinții defunctului

soț al reclamantei au fost strămutați din Bulgaria pe teritoriul României și s-au

stabilit în comuna S., județul Tulcea, făcând obiectul schimbului de populație în

urma tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în luna septembrie 1940.

Prin urmare, s-a constatat

că soțul defunct al reclamantei se încadrează în categoria persoanelor prevăzute

de art. 1 din lege, fiind născut în perioada refugiului părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri

pârâta C.J.P. Tulcea a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se susține că soțul reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, deoarece părinții săi s-au refugiat anterior nașterii sale,

iar acesta s-a născut pe un teritoriu care nu a fost niciodată ocupat de un alt

regim.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă

prevăzut de lege.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că soțul reclamantei s-a născut la data de

31 octombrie 1941, în perioada de refugiu a părinților săi, în mod corect instanța

de fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului,

iar reclamanta se află în situația prevăzută de dispozițiile art. 3 din Legea

nr. 189/2000 potrivit cărora „soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria

persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de 1 a lunii următoare

celei în care a fost depusă cererea de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă

ulterior nu s-a recăsătorit”.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 150/CA din 8 aprilie 2009 a Curții

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios, administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2009.