ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5796/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanța anularea hotărârii din 26 februarie 2009 emisă de aceasta, prin care i s-a respins soțului său (C.A.) cererea de stabilire a calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu consecința recunoașterii acestei calități și acordării drepturilor prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu începere de la data de întâi a lunii următoare în care a fost depusă cererea, adică la 1 iunie 2007 și până la data decesului -16 martie 2009. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, declarațiunea emisă la 8 septembrie 1940 pe numele A.C., situația de avere imobile rurală pe același nume, proces-verbal încheiat la 28 mai 1942 de punere în posesie a colonistului, certificat de deces a lui C.A., certificat de naștere și de căsătorie ale soțului decedat. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 242/CA din 15 iunie 2009 Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea, a anulat hotărârea din 26 februarie 2009 emisă de pârâtă și a constatat că soțul reclamantei, C.A.

este beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul C.A. a fost născut în anul 1942 în localitatea S., județul Constanța, fiind fiul lui A. și E.C., acesta decedând la data de 16 martie 2009. În cauză, este necontestat că A.C., soțul decedat al contestatoarei C.T., născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Împotriva acestei hotărâri, pârâta C.J.P. Constanța a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține că pârâta a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 motivat de faptul că petentul C.A. nu a făcut dovada că a fost supus schimbului de populație, fiind născut după strămutarea din anul 1940. A susținut reclamanta că soțul decedat - C.A. - este fiul lui A. și E.C., persoane ce au suferit persecuții etnice ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de populație ce a avut loc în 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre România și Bulgaria. Reclamanta a susținut că soțul decedat deși născut după anul 1940, respectiv în anul 1942 în localitatea S., județul Constanța, România, întrucât legea nu condiționează ca nașterea să se fi produs în momentul strămutării, hotărârea emisă de pârâtă este nelegală.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză și cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege. Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice. Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Intimata-reclamantă a dovedit calitatea de persoană refugiată a soțului decedat prin intermediul probei cu înscrisuri. Așadar, înscrisurile pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că părinții reclamantului au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria în anul 1940, în urma Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova. Cum în cauză s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că soțul decedat al contestatoarei s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta, începând cu data nașterii sale, a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanța împotriva sentinței civile nr. 242 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2009.