ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1168/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de

Apel Constanța reclamantul N.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5562 din 31 ianuarie 2006,

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și,

totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că s-a născut la data de 10 aprilie 1943 în localitatea Mihai Bravu,

județul Tulcea, în perioada refugiului părinților săi, strămutați din Bulgaria

în baza Tratatului de la Craiova.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus

la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: hotărârea contestată, acte

de stare civilă, înscris eliberat de Arhivele Naționale ale Statului, respectiv

Declarația colonistului N.M., tatăl reclamantului.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 811/CF din

8 octombrie 2008 Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea, a anulat hotărârea

nr. 5562 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască

reclamantului calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada prin

probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților

săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Rezultă că intimatul fiind născut în

anul 1943, nu a fost strămutat din Bulgaria, deoarece în anul 1940 a avut loc

schimbul de populație între Bulgaria și România, astfel că nu se poate susține

că a avut alt domiciliu și a fost obligat să-l schimbe în altă localitate.

Între România și Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de populații în anul

1943, pentru ca intimatul să susțină că a fost strămutat și că s-a născut în

perioada de strămutare a părinților.

Față de cele prezentate solicită să se

constate că intimatul nu a fost strămutat din Bulgaria, fiind născut după

strămutarea părinților care este în luna aprilie 1940.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în

continuare:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G.

nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act

normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de

organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice

mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimatul-reclamant și-a dovedit

calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri.

Așadar, înscrisurile pe care

instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute

de lege.

Situația creată pentru reclamant și

familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate ca urmare a încheierii

Tratatului Româno-Bulgar.

Cum în cauză s-a făcut dovada și

este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a

părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta, a suportat

consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se

bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre

temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 811/CA din 8

octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

martie 2009