ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1168/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța reclamantul N.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5562 din 31 ianuarie 2006, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 10 aprilie 1943 în localitatea Mihai Bravu, județul Tulcea, în perioada refugiului părinților săi, strămutați din Bulgaria în baza Tratatului de la Craiova. În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: hotărârea contestată, acte de stare civilă, înscris eliberat de Arhivele Naționale ale Statului, respectiv Declarația colonistului N.M., tatăl reclamantului.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 811/CF din 8 octombrie 2008 Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 5562 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Rezultă că intimatul fiind născut în anul 1943, nu a fost strămutat din Bulgaria, deoarece în anul 1940 a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, astfel că nu se poate susține că a avut alt domiciliu și a fost obligat să-l schimbe în altă localitate. Între România și Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de populații în anul 1943, pentru ca intimatul să susțină că a fost strămutat și că s-a născut în perioada de strămutare a părinților. Față de cele prezentate solicită să se constate că intimatul nu a fost strămutat din Bulgaria, fiind născut după strămutarea părinților care este în luna aprilie 1940. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege. Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Intimatul-reclamant și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri. Așadar, înscrisurile pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege. Situația creată pentru reclamant și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate ca urmare a încheierii Tratatului Româno-Bulgar.

Cum în cauză s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta, a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 811/CA din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009