ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5719/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Reclamantul Consiliul

Local al comunei Sasca Montană, județul Caraș-Severin, a chemat în judecată Agenția

de Plăți și Intervenție în Agricultură, solicitând instanței ca prin hotărârea pe

care o va pronunța să dispună suspendarea executării deciziei nr. 5439 din 23 martie

2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, admiterea în totalitate

a acțiunii și anularea deciziei, exonerarea de la restituirea sumei de 31.824,26

RON.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită i se impută suma

de 31.824,26 RON acordată ca sprijin pe suprafața de teren aferent anului 2007,

pe considerentul că ar fi utilizat sumele respective pentru desfășurarea unei activități

agricole.

apel

Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 226 din 25

iunie 2009, admițând excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu,

a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului

Caraș-Severin, secția de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât în materia contenciosului fiscal competența

materială a instanței primează și este guvernată de un criteriu valoric și nu de

nivelul autorității publice care emite un act fiscal.

Recursul reclamantului

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Consiliul Local al comunei

Sasca Montană, care a susținut, în esență, că sumele în litigiu nu intră în categoria

celor care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale

acestora, reglementate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci fac parte

din categoria creanțelor bugetare reglementate de O.G. nr. 79/2003 privind controlul

și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente

utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare.

În opinia recurentei-pârâte,

litigiul este supus prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și a primei teze a

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care dau în competența de primă instanță

a curții de apel procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind

actele autorităților și instituțiilor centrale.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivului de recurs invocat și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

motivelor de recurs

Actul administrativ supus

controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este decizia Agenției

de Plăți și Intervenție în Agricultură nr. 5439 din 23 martie 2009, privind soluționarea

contestației formulate de Consiliul Local al comunei Sasca Montană împotriva procesului-verbal

de constatare din 29 ianuarie 2009, întocmit de Direcția Antifraudă și Control Intern,

prin care s-a stabilit că recurentul-reclamant datorează suma de 31.824,26 RON reprezentând

creanță bugetară cuvenită bugetului Uniunii Europene – Fondul European pentru Garantare

în Agricultură.

În partea finală a procesului-verbal

de control se menționează că acesta constituie titlu de creanță potrivit art. 3

alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, iar în temeiul art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003,

coroborat cu art. 137 alin. (2) C. proc. fisc., în cazul neplății în termen a sumei

datorate, procesul-verbal constituie titlu executoriu.

În ceea ce privește procesul-verbal

de control, Înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr. 79/2003:

„Art. 1

Prezenta ordonanță reglementează

activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistența

financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană și/sau din

fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli.”;

„Art. 2 În sensul prezentei

ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (…) d)

creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul

general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în

numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării

necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau

ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din

sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri”;

„Art. 3 alin. (2)

lit. a): „(2) Constituie titlu de creanță:

a)

actul/documentul de constatare,

stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare

rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare

”;

Art. 3 alin. (4)-(6):

„(4)

Titlul de creanță specificat

la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului

administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc., precum și elemente specifice,

acolo unde este necesar.

(5)

Titlul de creanță se

comunică debitorului în conformitate cu prevederile C. proc. fisc.

(6)

Împotriva titlului de

creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și

termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003

privind

C. proc. fisc.

, aprobată cu modificări și completări

prin Legea

nr.

74/2004

,

republicată, cu modificările și completările ulterioare”;

Art. 4 alin. (2) „

Creanțele bugetare rezultate din nereguli

sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin

creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare

nerambursabile și debitorilor

”.

Din cuprinsul dispozițiilor

citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal întocmit de Direcția Antifraudă

și Control Intern din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură este

un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc.

, ce

poate fi contestat conform procedurii reglementate

de același Cod, respectiv Titlul IX – Soluționarea contestațiilor formulate împotriva

actelor administrative fiscale.

Decizia Agenției de

Plăți și Intervenție în Agricultură ce formează obiectul acțiunii, a fost emisă

în temeiul dispozițiilor

C. proc. fisc. ca urmare a soluționării

contestației formulate împotriva procesului-verbal și poate fi contestată în condițiile

art. 218 alin. (2) din același Cod, conform cărora „Deciziile emise în soluționarea

contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse

în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească

de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”

În temeiul

normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea

ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze

contestația formulată împotriva unei asemenea decizii emise de

Agenția de Plăți și

Intervenție în Agricultură

sunt aplicabile dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În interpretarea

și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în jurisprudența instanței supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste

dispoziții

instituie

două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum

urmează:

- criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții,

datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de

valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței

Tribunalului de cea a Curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

În cauză,

fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară – în sumă de 31.824,26

RON – asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios

administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine secției de

contencios administrativ și fiscal a Tribunalului, astfel cum temeinic și legal

a reținut

Curtea

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, prin sentința

nr. 223 din 25 iunie 2009,

ce formează obiectul recursului.

Nu poate fi

primită critica din recurs în sensul că sunt aplicabile normele de competență cuprinse

la

art. 3

pct. 1 C. proc. civ., întrucât aceste dispoziții se aplică prin coroborare cu dispozițiile

cu caracter special ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul argumentelor

expuse anterior de instanța de recurs.

recurs

În consecință, Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., neexistând motive de modificare sau de casare a sentinței, potrivit art. 304

pct. 9 ori art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Local al comunei Sasca Montană împotriva sentinței civile nr. 226 din

25 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.