ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5719/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Reclamantul Consiliul Local al comunei Sasca Montană, județul Caraș-Severin, a chemat în judecată Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării deciziei nr. 5439 din 23 martie 2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, admiterea în totalitate a acțiunii și anularea deciziei, exonerarea de la restituirea sumei de 31.824,26 RON. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită i se impută suma de 31.824,26 RON acordată ca sprijin pe suprafața de teren aferent anului 2007, pe considerentul că ar fi utilizat sumele respective pentru desfășurarea unei activități agricole.

2. Hotărârea Curții de apel Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 226 din 25 iunie 2009, admițând excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția de contencios administrativ. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât în materia contenciosului fiscal competența materială a instanței primează și este guvernată de un criteriu valoric și nu de nivelul autorității publice care emite un act fiscal.

Recursul reclamantului Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Consiliul Local al comunei Sasca Montană, care a susținut, în esență, că sumele în litigiu nu intră în categoria celor care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, reglementate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci fac parte din categoria creanțelor bugetare reglementate de O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare. În opinia recurentei-pârâte, litigiul este supus prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. și a primei teze a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care dau în competența de primă instanță a curții de apel procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivului de recurs invocat și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este decizia Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură nr. 5439 din 23 martie 2009, privind soluționarea contestației formulate de Consiliul Local al comunei Sasca Montană împotriva procesului-verbal de constatare din 29 ianuarie 2009, întocmit de Direcția Antifraudă și Control Intern, prin care s-a stabilit că recurentul-reclamant datorează suma de 31.824,26 RON reprezentând creanță bugetară cuvenită bugetului Uniunii Europene – Fondul European pentru Garantare în Agricultură. În partea finală a procesului-verbal de control se menționează că acesta constituie titlu de creanță potrivit art. 3 alin. (2) din O.G.

nr. 79/2003, iar în temeiul art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003, coroborat cu art. 137 alin. (2) C. proc. fisc., în cazul neplății în termen a sumei datorate, procesul-verbal constituie titlu executoriu. În ceea ce privește procesul-verbal de control, Înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr. 79/2003: „Art. 1 Prezenta ordonanță reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli.”; „Art.

2 În sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (…) d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri”; „Art.

3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare ”; Art. 3 alin. (4)-(6): „(4) Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc., precum și elemente specifice, acolo unde este necesar. (5) Titlul de creanță se comunică debitorului în conformitate cu prevederile C. proc. fisc. (6) Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare”; Art. 4 alin. (2) „ Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor ”. Din cuprinsul dispozițiilor citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal întocmit de Direcția Antifraudă și Control Intern din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc. , ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX – Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.

Decizia Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură ce formează obiectul acțiunii, a fost emisă în temeiul dispozițiilor C. proc. fisc. ca urmare a soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal și poate fi contestată în condițiile art. 218 alin. (2) din același Cod, conform cărora „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.” În temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația formulată împotriva unei asemenea decizii emise de Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența instanței supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței Tribunalului de cea a Curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară – în sumă de 31.824,26 RON – asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului, astfel cum temeinic și legal a reținut Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 223 din 25 iunie 2009, ce formează obiectul recursului. Nu poate fi primită critica din recurs în sensul că sunt aplicabile normele de competență cuprinse la art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., întrucât aceste dispoziții se aplică prin coroborare cu dispozițiile cu caracter special ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul argumentelor expuse anterior de instanța de recurs. 2. Soluția formulată în recurs În consecință, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de modificare sau de casare a sentinței, potrivit art. 304 pct. 9 ori art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Local al comunei Sasca Montană împotriva sentinței civile nr. 226 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.