ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4373/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4373/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de
Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și
fiscal, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de
Pensii Tulcea anularea hotărârii nr.
6329 din 29 februarie 2008 a Comisiei de aplicare a
Legii 189/2000,
stabilirea
calității de beneficiară a Legii 189/2000, ca soție
supraviețuitoare a defunctului C.N. și obligarea pârâtei la
emiterea unei noi hotărâri prin care să-i
recunoască drepturile prevăzute
de O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fost
modificată și completată prin
Legea 189/2000, cu începere de la data de
întâi a lunii următoare depunerii cererii.
În motivarea
acțiunii reclamanta a arătat că soțul său, C.N., s-a născut la data de 19 mai 1944
în timpul refugiului părinților săi, care fuseseră strămutați din localitatea
de
domiciliu, aflată în Bulgaria, în
localitatea Ciucurova din jud. Tulcea, în
urma încheierii Tratatului de
la Craiova din 1940.
Prin sentința civilă nr. 465/CA din 15 mai 2008, Curtea de Apel
Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, contencios
administrativ și
fiscal, a admis acțiunea reclamantei C.E.
, a anulat Hotărârea nr. 6329
din 29 februarie 2008 emisă de Casa
Județeană
de Pensii Tulcea și a constatat că reclamanta beneficiază de
drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,
pentru perioada 19 mai 1944
-6 martie 1945, obligând pârâta să emită o
hotărâre în acest sens. Drepturile au fost acordate începând cu 1 martie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probele
administrate în cauză rezultă că soțul
reclamantei, defunctul C.N. s-a născut la data de 19 mai 1944, în corn.
Ciucurova, județul Tulcea, după strămutarea
părinților săi. A mai reținut că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale
menționate mai sus, ca de
aceste
drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut
de suferit consecințele persecuțiilor exercitate
asupra lor, din motive
etnice,
acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat
condițiile grele de viață ce au decurs din
situația de refugiați a părinților.
A concluzionat instanța de fond că reclamanta a făcut dovada că
soțul său s-a născut în
timpul refugiului părinților lui din motive etnice,
astfel încât sunt incidente
dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000, fiind
îndreptățită să beneficieze de
drepturile prevăzute de O.G. 105/1999
aprobată prin Legea 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană
de Pensii Tulcea, criticând-o
pentru nelegalitate, arătând că instanța de
fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale
și probatoriul
administrat în cauză. Se
susține în esență că soțul reclamantei nu era născut la momentul strămutării,
iar în anul 1944, anul nașterii acestuia
nu a avut loc nici un schimb de populații, astfel încât reclamanta nu
îndeplinește condițiile prevăzute de O.G.
105/1999 aprobată prin Legea
189/2000.
Recursul este nefondat.
Examinând
sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile
formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,
inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este
nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art.
1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6
septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și
completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază
persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit
persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în
altă localitate.
Potrivit art.
3 din aceiași lege „soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria
persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de întâi a
lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condițiile prezentei
ordonanțe, de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a
recăsătorit".
Din conținutul
textelor de lege menționate, rezultă că drepturile compensatorii se acordă
tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada
precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv
strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să
trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se
bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele
persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în
mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind
aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este
necontestat și rezultă din dovezile administrate că soțul reclamantei s-a
născut la data de 19 mai 1944, în localitatea Ciucurova, județul Tulcea, după
ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova încheiat la data de 7
septembrie 1940, părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu,
aflată în județul Caliacra - Bulgaria.
Fiind născut
în perioada refugiului părinților săi, soțul intimatei-reclamante a împărtășit
situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale
refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa,
situație față de care, în mod
corect a procedat
instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască
reclamantei calitatea de
beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, ca
soție supraviețuitoare a unei
persoane strămutate și, în consecință, să-i
acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,
menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
pârâta Casa Județeană de Pensii
Tulcea
împotriva sentinței civile nr. 465/CA din 15 mai 2008 a Curții de
Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2008