ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3447/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr.3 4/36 din 13 ianuarie 2009 la Curtea de Apel Constanța reclamantul A.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, a solicitat să i se recunoască calitatea de persoană strămutată, în condițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În susținerea cererii sale, reclamantul A.M., fiul lui A.S. și F., născut la data de 07 noiembrie 1943 în localitatea Ciucurova, județul Tulcea, a arătat că îndeplinește condițiile pentru a i se recunoaște calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Prin Hotărârea nr. 6437 din 31 octombrie 2008, Casa Județeană de Pensii Tulcea a respins cererea formulată de A.M., reținând că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru că, deși părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în anul 1940, el a fost născut după strămutare, respectiv în anul 1943. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 97/CA din 5 martie 2009 a admis contestația formulată de A.M. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea. A anulat Hotărârea nr. 6437 din 31 octombrie 2008 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 189/2000. A stabilit reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 nu numai persoanele cetățeni români care au suferit în mod direct de pe urma persecuțiilor etnice, dar și copiii născuți în refugiul părinților lor întrucât aceștia au suportat consecințele persecuțiilor care s-au răsfrânt asupra lor. Cât privește adresele Ministerului Justiției și Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a constatat că acestea reprezintă o corespondență administrativă purtată între organe ale administrației publice care nu poate fi luată în considerare întrucât nu a fost dată în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 24/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut în esență că în mod greșit prima instanță a admis cererea întrucât reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 care se referă la persoanele care au fost mutate sau care au fost obligate să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, ceea ce nu-i cazul reclamantului născut după strămutarea părinților săi în anul 1943. Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta începând cu data nașterii sale, 7 noiembrie 1943, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 97/CA din 5 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2009.