ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3978/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 4 ianuarie 2011 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, reclamanții Primarul municipiului Constanța și Consiliul Local Constanța, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Constanța și Curtea de Conturi a României, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - anularea procesului-verbal de constatare din 07 iulie 2010 - pct. 4 și 5 încheiat de către Camera de Conturi Constanta; - anularea Deciziei nr. 28 din 01 septembrie 2010 - pct. 4 și 5 emisă de Camera Conturi Constanta; - anularea Încheierii nr. VI/381 din 16 decembrie 2010 emisă de către Curtea de Conturi a României, în urma soluționării contestației administrative formulate de către reclamanți împotriva masurilor prevăzute prin Decizia nr. 28 din 01 septembrie 2010 - pct. 4 și 5 emisă de Camera de Conturi Constanța; În fapt, a arătat că la nivelul Primăriei Municipiului Constanța a fost efectuat control de către reprezentații Camerei de Conturi Constanța, un audit financiar conturilor de execuție bugetară pentru anul 2009,

aspectele constatate fiind cuprinse în procesul-verbal din 07 iulie 2010 și în baza căruia a fost emisă Decizia nr. 28 din 01 septembrie 2010, act administrativ împotriva căruia, a fost formulată contestație. Împotriva Deciziei nr. 28 din 01 septembrie 2010 reclamanții au formulat contestație administrativă în procedura prevăzută de art. 92 - 105 din Hotărârea nr. 1/2009, respinsă prin Încheierea nr. VI.381 din 16 decembrie 2010. S-a mai susținut în esență că sumele de bani reținute în actul de control pct. 4 ca fiind acordate în mod nelegal, au fost acordate pentru anul 2009, în baza acordului/contractului colectiv de muncă, act înregistrat la D.M.P.S. Constanța nr. 52254 din 13 decembrie 2006. În drept au fost invocate dispozițiile Hotărârii nr. 1/2009.

1. Sentința și considerentele Curții de Apel Constanța Prin Sentința nr. 130/CA din 2 mai 2011 Curtea de Apel Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Constanța și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut că soluționarea cauzei aparține Tribunalului Constanța, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât litigiul are ca obiect Decizia nr. 28 din 1 septembrie 2010 a Camerei de Conturi Constanța. De asemenea, Curtea de apel a apreciat că dispozițiile art. 228 din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 nu pot înfrânge prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, deoarece acestea au înlocuit fără o anumită justificare dispozițiile din Hotărârea nr. 1/2009 (art. 107 și 108) a Curții de Conturi a României, prin care se reglementa competența materială în funcție de emitentul actului.

S-a mai reținut că potrivit legii, Curtea de Conturi nu are competența de a stabili o competență specială și derogatorie a instanței de judecată, astfel că s-au înlăturat prevederile care reglementau competența materială de soluționare cuprinse în Regulament. 2. Sentința și considerentele Tribunalului Constanța Prin Sentința nr. 222 din 08 februarie 2011, Tribunalul Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel Constanța. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin dispozițiile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi s-a stabilit că - ”Litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate”.

Pe de altă parte, potrivit pct. 228 din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, publicată în M. Of. nr. 832/2010 - ”Competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ”. În raport de prevederile legale reținute s-a constatat că sesizarea instanței specializate de contencios administrativ se poate face doar cu referire la încheierea emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor, acesta fiind singurul act administrativ de natură a învesti o instanță de judecată, sesizarea distinctă a instanței de judecată cu solicitarea de analizare a legalității și temeiniciei actelor administrative - proces-verbal de control și decizie - fiind inadmisibilă.

Astfel, în condițiile în care verificarea activității de audit desfășurată de către Curtea de Conturi se poate face doar cu raportare la încheierea emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor, Curtea de Conturi reprezentând un organ al administrației publice centrale, s-a apreciat că actele emise de pârâtă urmează a fi supuse controlului de legalitate la Curtea de apel, cu raportare la disp. art. 3 pct. 1 din C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004. 3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte examinând conflictul de competență, constată că soluționarea acțiunii aparține Tribunalului Constanța, potrivit considerentelor ce se vor enunța în continuare.

Conform art. 92 din Regulamentul de organizare și funcționare a activităților specifice Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 1/2009 împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în termen de 15 zile de la data primirii, partea interesată poate face contestație la structura Curții de Conturi care a emis decizia. Primăria Municipiului Constanța a uzat de aceste dispoziții și a depus contestația care a fost soluționată conform art. 101 lit. b) din Regulament, respectiv de o comisie de soluționare a contestațiilor formată din consilierul de conturi care coordonează domeniul ce a făcut obiectul verificării, un alt consilier de conturi și directorul din cadrul departamentului respectiv, deoarece se contesta o decizie emisă la nivelul camerelor de conturi.

Art. 106 din Regulament prevedea posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ împotriva hotărârilor înscrise în încheiere de către entitatea verificată, însă competența instanțelor de contencios este diferită, în raport de structura comisiei care a soluționat contestația.

Potrivit art. 107 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi „sesizarea instanței se depune la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, pentru încheierile emise de structurile centrale ale Curții de Conturi”, iar potrivit art. 108 din același Regulament „în cazul încheierilor emise la nivelul camerelor de conturi, sesizarea instanței se depune la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalelor". Problema care se impune a fi rezolvată și de care depinde stabilirea competenței instanței este dacă Încheierea nr. VI/381 din 16 decembrie 2010 este emisă de o structură centrală a Curții de Conturi, în sensul dispozițiilor pct. 108 din Regulament.

Contestația a fost soluționată de o comisie formată potrivit pct. 101 lit. b) din Regulament și având în vedere că în finalul încheierii se precizează termenul de contestare și instanța competentă să soluționeze contestația (Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal), competența de soluționare va fi stabilită în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

De precizat că la data pronunțării încheierii ce formează obiectul analizei judiciare era în vigoare Hotărârea nr. 1/2009, Hotărârea nr. 130/2011 având aplicabilitate ulterioară, respectiv de la 1 ianuarie 2011. În cauză, încheierea a fost pronunțată de Curtea de Conturi la data de 16 decembrie 2010, deci anterior intrării în vigoare a Regulamentului nr. 130/2010, care a stabilit la pct. 228 că soluționarea contestațiilor împotriva încheierilor emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate. Având în vedere succesiunea normelor procedurale în timp, se va aplica norma de competență în vigoare la data adoptării actului contestat și nu aceea care intra în vigoare ulterior, motiv pentru care soluționarea prezentei cauze aparține Tribunalului Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Primăria Municipiului Constanța, Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța și Primarul Municipiului Constanța, precum și pe pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Constanța și Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august 2011. Procesat de GGC - NN