ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3978/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3978/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 4
ianuarie 2011 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal,
reclamanții Primarul municipiului Constanța și Consiliul Local Constanța, în
contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a
Județului Constanța și Curtea de Conturi a României, au solicitat instanței ca
prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- anularea procesului-verbal
de constatare din 07 iulie 2010 - pct. 4 și 5 încheiat de către Camera de
Conturi Constanta;
- anularea Deciziei
nr. 28 din 01 septembrie 2010 - pct. 4 și 5 emisă de Camera Conturi Constanta;
- anularea Încheierii
nr. VI/381 din 16 decembrie 2010 emisă de către Curtea de Conturi a României,
în urma soluționării contestației administrative formulate de către reclamanți
împotriva masurilor prevăzute prin Decizia nr. 28 din 01 septembrie 2010 - pct.
4 și 5 emisă de Camera de Conturi Constanța;
În fapt, a arătat că
la nivelul Primăriei Municipiului Constanța a fost efectuat control de către
reprezentații Camerei de Conturi Constanța, un audit financiar conturilor de
execuție bugetară pentru anul 2009, aspectele constatate fiind cuprinse în procesul-verbal
din 07 iulie 2010 și în baza căruia a fost emisă Decizia nr. 28 din 01
septembrie 2010, act administrativ împotriva căruia, a fost formulată
contestație.
Împotriva Deciziei
nr. 28 din 01 septembrie 2010 reclamanții au formulat contestație administrativă
în procedura prevăzută de art. 92 - 105 din Hotărârea nr. 1/2009, respinsă prin
Încheierea nr. VI.381 din 16 decembrie 2010.
S-a mai susținut în
esență că sumele de bani reținute în actul de control pct. 4 ca fiind acordate
în mod nelegal, au fost acordate pentru anul 2009, în baza
acordului/contractului colectiv de muncă, act înregistrat la D.M.P.S. Constanța
nr. 52254 din 13 decembrie 2006.
În drept au fost
invocate dispozițiile Hotărârii nr. 1/2009.
Sentința și
considerentele Curții de Apel Constanța
Prin Sentința nr.
130/CA din 2 mai 2011 Curtea de Apel Constanța a declinat competența de
soluționare a cauzei la Tribunalul Constanța și constatând ivit conflictul
negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța
această sentință, Curtea de apel a reținut că soluționarea cauzei aparține
Tribunalului Constanța, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât
litigiul are ca obiect Decizia nr. 28 din 1 septembrie 2010 a Camerei de
Conturi Constanța.
De asemenea, Curtea
de apel a apreciat că dispozițiile art. 228 din Regulamentul Curții de Conturi
aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 nu pot înfrânge prevederile art. 10 din
Legea nr. 554/2004, deoarece acestea au înlocuit fără o anumită justificare
dispozițiile din Hotărârea nr. 1/2009 (art. 107 și 108) a Curții de Conturi a
României, prin care se reglementa competența materială în funcție de emitentul
actului.
S-a mai reținut că
potrivit legii, Curtea de Conturi nu are competența de a stabili o competență
specială și derogatorie a instanței de judecată, astfel că s-au înlăturat
prevederile care reglementau competența materială de soluționare cuprinse în
Regulament.
Sentința și
considerentele Tribunalului Constanța
Prin Sentința nr. 222
din 08 februarie 2011, Tribunalul Constanța a declinat competența de
soluționare a cauzei la Curtea de Apel Constanța.
Pentru a pronunța
această sentință, tribunalul a reținut că prin dispozițiile art. 1 alin. (4)
din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi s-a
stabilit că - ”Litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se
soluționează de instanțele judecătorești specializate”.
Pe de altă parte,
potrivit pct. 228 din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea nr.
130/2010, publicată în M. Of. nr. 832/2010 - ”Competența de soluționare a
sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii
emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios
administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială
se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului
administrativ”.
În raport de
prevederile legale reținute s-a constatat că sesizarea instanței specializate
de contencios administrativ se poate face doar cu referire la încheierea emisă
de Comisia de soluționare a contestațiilor, acesta fiind singurul act
administrativ de natură a învesti o instanță de judecată, sesizarea distinctă a
instanței de judecată cu solicitarea de analizare a legalității și temeiniciei
actelor administrative - proces-verbal de control și decizie - fiind
inadmisibilă.
Astfel, în condițiile
în care verificarea activității de audit desfășurată de către Curtea de Conturi
se poate face doar cu raportare la încheierea emisă de Comisia de soluționare a
contestațiilor, Curtea de Conturi reprezentând un organ al administrației
publice centrale, s-a apreciat că actele emise de pârâtă urmează a fi supuse
controlului de legalitate la Curtea de apel, cu raportare la disp. art. 3 pct.
1 din C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Soluția Înaltei
Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte
examinând conflictul de competență, constată că soluționarea acțiunii aparține
Tribunalului Constanța, potrivit considerentelor ce se vor enunța în
continuare.
Conform art. 92 din
Regulamentul de organizare și funcționare a activităților specifice Curții de
Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 1/2009 împotriva măsurilor dispuse
prin decizie, în termen de 15 zile de la data primirii, partea interesată poate
face contestație la structura Curții de Conturi care a emis decizia.
Primăria Municipiului
Constanța a uzat de aceste dispoziții și a depus contestația care a fost
soluționată conform art. 101 lit. b) din Regulament, respectiv de o comisie de
soluționare a contestațiilor formată din consilierul de conturi care
coordonează domeniul ce a făcut obiectul verificării, un alt consilier de
conturi și directorul din cadrul departamentului respectiv, deoarece se
contesta o decizie emisă la nivelul camerelor de conturi.
Art. 106 din
Regulament prevedea posibilitatea sesizării instanței de contencios
administrativ împotriva hotărârilor înscrise în încheiere de către entitatea
verificată, însă competența instanțelor de contencios este diferită, în raport
de structura comisiei care a soluționat contestația.
Potrivit art. 107 din
Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi
„sesizarea instanței se depune la secția de contencios administrativ și fiscal
a Curții de Apel București, pentru încheierile emise de structurile centrale
ale Curții de Conturi”, iar potrivit art. 108 din același Regulament „în cazul
încheierilor emise la nivelul camerelor de conturi, sesizarea instanței se
depune la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalelor".
Problema care se
impune a fi rezolvată și de care depinde stabilirea competenței instanței este
dacă Încheierea nr. VI/381 din 16 decembrie 2010 este emisă de o structură
centrală a Curții de Conturi, în sensul dispozițiilor pct. 108 din Regulament.
Contestația a fost
soluționată de o comisie formată potrivit pct. 101 lit. b) din Regulament și
având în vedere că în finalul încheierii se precizează termenul de contestare
și instanța competentă să soluționeze contestația (Tribunalul Constanța, secția
contencios administrativ și fiscal), competența de soluționare va fi stabilită
în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.
De precizat că la
data pronunțării încheierii ce formează obiectul analizei judiciare era în
vigoare Hotărârea nr. 1/2009, Hotărârea nr. 130/2011 având aplicabilitate
ulterioară, respectiv de la 1 ianuarie 2011.
În cauză, încheierea
a fost pronunțată de Curtea de Conturi la data de 16 decembrie 2010, deci
anterior intrării în vigoare a Regulamentului nr. 130/2010, care a stabilit la
pct. 228 că soluționarea contestațiilor împotriva încheierilor emise de Comisia
de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și
fiscal a Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității
verificate.
Având în vedere
succesiunea normelor procedurale în timp, se va aplica norma de competență în
vigoare la data adoptării actului contestat și nu aceea care intra în vigoare
ulterior, motiv pentru care soluționarea prezentei cauze aparține Tribunalului
Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Primăria Municipiului Constanța,
Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța și Primarul Municipiului
Constanța, precum și pe pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de
Conturi a Județului Constanța și Curtea de Conturi a României, în favoarea
Tribunalului Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 august 2011.
Procesat
de GGC - NN