ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6194/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6194/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin încheierea din 3
februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 26869/3/2006, de Tribunalul București,
secția a V-a civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de investire cu formulă
executorie a deciziei nr. 148 din 15 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală și de eliberare a titlului
executoriu, formulată de reclamantul O.V.L., în contradictoriu cu pârâții Statul
Român prin Ministerul Finanțelor Publice și T.L., precum și cererea de anulare a
încheierii din 11 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a V-a civilă,
de investire cu formulă executorie a deciziei nr. 148 din 15 ianuarie 2008 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în temeiul
art. 335 C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamant
a fost admis, prin decizia nr. 14/A din 4 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale, a fost schimbată în parte încheierea Tribunalului, în sensul că a fost
admisă cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva
unei persoane fără calitate procesuală pasivă și au fost menținute celelalte dispoziții
ale încheierii.
Decizia a fost îndreptată
prin încheierea din 27 august 2010, pronunțată de aceeași instanță, în sensul că
a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice și a fost respinsă cererea formulată împotriva unei persoane
lipsită de această calitate.
Împotriva deciziei Curții
de Apel a declarat recurs reclamantul, fără a-l încadra în prevederile art. 304
C. proc. civ. și susținând, în esență, că prin hotărâre judecătorească i-au fost
acordate daune morale în cuantum de 500.000 euro, sumă pe care nu a putut să o încaseze,
deoarece avocatul T.L. a falsificat semnătura reclamantului pe o împuternicire avocațială,
a obținut titlul executoriu și a încasat întreaga sumă de bani.
Recursul este nul.
Conform art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,
motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Or, recurentul nu a invocat
motive de nelegalitate ale deciziei Curții de Apel, care să poată fi încadrate în
prevederile art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., ci s-a referit la săvârșirea unor
infracțiuni, aspecte ce exced competenței acestei instanțe.
În consecință, urmează
a fi constatat nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
declarat de reclamantul O.V.L. împotriva deciziei nr. 14/A din 04 iunie 2010 a Curții
de Apel București, secția a -VII- a civilă și pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale, îndreptată prin încheierea din data de 27 august 2010
a aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 septembrie 2011.