ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 264/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 264/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Iași, reclamantul L.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției

Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui, anularea Ordinului

Ministrului Administrației și Internelor nr. I/0575 din 7 august 2009, a

Dispoziției din 15 septembrie 2009, emisă de Inspectoratul General al Poliției

Române, obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin prin care să fie

încadrat într-o funcție corespunzătoare celei avute anterior și obligarea la

plata despăgubirilor constând în contravaloarea indemnizației de conducere din

septembrie 2009 până la zi, actualizată cu rata inflației.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a deținut funcția de Șef Birou Cazarmare și

Intendență din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Vaslui - Serviciul

logistică, iar la data de 7 august 2009 s-a emis Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. I/0575 din 7 august 2009 prin care au fost

stabilite noile structuri pentru organigrama inspectoratelor județene de

poliție, iar ca urmare acestor modificări funcția sa nu s-a mai regăsit în

organigramă, motiv pentru care Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui a

propus înființarea funcției de specialist I în cadrul Serviciului logistică -

Compartimentul administrarea patrimoniului imobiliar și intendență.

Reclamantul a mai

arătat că prin Dispoziția din 15 septembrie 2009, Inspectoratul General al

Poliției Române a aprobat Statul de organizare al Inspectoratului de Poliție al

Județului Vaslui și, implicit, propunerea de înființare a funcției de

specialist I pentru care a fost pus în drepturi, fiind astfel încălcate

dispozițiile art. 27 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului conform cărora polițiștii sunt numiți și eliberați din funcție

potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului

administrației și internelor, în condițiile legii.

b) întâmpinările

formulate în cauză

Prin întâmpinare,

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive față de capătul de cerere privind anularea

Dispoziției din 15 septembrie 2009, emise de Inspectoratul General al Poliției

Române, în subsidiar solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând

că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/0575 din 7 august

2009 este emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Pârâtul Inspectoratul

General al Poliției Române a invocat, prin întâmpinare, excepția

inadmisibilității acțiunii susținând că de la data emiterii dispoziției

contestate și până la data introducerii cererii de chemare în judecată,

reclamantul L.G. nu i s-a adresat cu o cerere prin care să solicite

reexaminarea dispoziției, în sensul revocării sau modificării acesteia, iar

acțiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel lași la data

de 23 august 2010, anterior datei la care a formulat plângerea prealabilă la

Ministerul Administrației și Internelor, pe fondul cauzei solicitând

respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Prin întâmpinare,

pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, arătând că Inspectoratul de Poliție al

Județului Vaslui nu are calitatea de autoritate publică emitentă a actelor

administrative a căror anulare se cere.

c) sentința și

considerentele Curții de apel

Prin Sentința nr. 217

din 30 iunie 2011, Curtea de Apel Iași a respins excepțiile inadmisibilității

și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și

Internelor și a Inspectoratului de Poliție al Județului Vaslui, a admis, în

parte, acțiunea formulată de reclamantul L.G., în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției

Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui și, în consecință a

anulat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/0575 din 7 august

2009 în partea ce privește aprobarea propunerii de reorganizare a

Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui, cât și Dispoziția din 15 septembrie

2009, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, în partea referitoare

la Statul de organizare al Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui, obligând

pârâții la reintegrarea reclamantului L.G. pe funcția deținută anterior

emiterii actelor administrative anulate.

Curtea de Apel Iași a

obligat pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui să plătească

reclamantului L.G. despăgubiri constând în contravaloarea indemnizației de

conducere din septembrie 2009 până la zi, actualizată cu rata inflației, iar pe

pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al

Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui să plătească

reclamantului L.G. suma de 42 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut în esență că excepția

inadmisibilității este neîntemeiată, întrucât reclamantul L.G. a aflat de

existența actelor atacate din Adresa din 13 mai 2010 ce i-a fost comunicată de

pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui, iar plângerea prealabilă

formulată de reclamant, a fost înregistrată la Secretariatul General în 21

iunie 2010, astfel că nu există temei pentru a se reține că nu a fost urmată

procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Administrației și

Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui, instanța de fond a

reținut că în speță, calitatea procesuală pasivă se stabilește prin raportare

la cererea de chemare în judecată în întregul ei, nu în funcție de solicitările

ce alcătuiesc fiecare capăt de cerere, astfel că Ministerul Administrației și

Internelor are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece a emis Ordinul nr.

I/0575 din 7 august 2009 a cărui anulare s-a solicitat, iar Inspectoratul de

Poliție al Județului Vaslui are calitate procesuală pasivă pentru că este persoana

care plătește reclamantului drepturile de natură salarială.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că în urma solicitărilor făcute de instanță de a se

depune la dosar actele atacate împreună cu documentația care a stat la baza

emiterii lor, Inspectoratul General al Poliției Române a declasificat

Dispoziția din 15 septembrie 2009 și a transmis-o instanței, însă pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor, prin Adresele din 19 noiembrie 2010,

din 21 ianuarie 2011, din 1 martie 2011, din 8 martie 2011 și din 6 aprilie

2011 a comunicat instanței de judecată că Ordinul ministrului administrației și

internelor nr. I/0575 din 7 august 2009, prin care se aprobă noile structuri

ale inspectoratelor județene de poliție are caracter "secret" și, ca

atare, transmiterea acestuia poate fi efectuată numai cu respectarea

prevederilor art. 26, art. 38 și art. 39 din Anexa la H.G. nr. 585/2002.

Curtea de Apel Iași,

având în vedere că pârâtul Ministerului Administrației și Internelor a

comunicat instanței de judecată că punerea la dispoziție a ordinului nu poate

servi soluționării cauzei în condițiile în care niciun judecător din cadrul

Curții de Apel Iași nu figurează în evidențele instanței ca deținător de

certificat de securitate/autorizație de acces la informații clasificate, clasa

secrete de stat, nivel de secretizare "secret", a constatat că într-o

astfel de situație, instanța de judecată nu poate ca în baza simplelor

afirmații ale autorității publice pârâte care a clasificat actul administrativ

contestat să respingă acțiunea ca nefondată.

Prin urmare, instanța

de fond a apreciat că se impune anularea Ordinului Ministrului Administrației

și Internelor nr. I/0575 din 7 august 2009 în partea ce privește aprobarea

propunerii de reorganizare a Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui și a

Dispoziției din 15 septembrie 2009, emisă de Inspectoratul General al Poliției

Române, întrucât, în cauză, este evident că a fost alterat echilibrul

indispensabil între părțile litigiului în condițiile în care doar pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor cunoaște conținutul ordinului atacat,

ceea ce constituie o barieră în calea justițiabilului, care ar fi pus în

situația de a nu-și vedea substanța litigiului său tranșată de către instanța

competentă.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor,

Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al

Județului Vaslui.

a) Motivele de recurs

Recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor

În motivele de recurs

s-a susținut că judecătorul care a soluționat cauza întrucât nu deținea

certificat/autorizație de acces la informații secret de stat, avea obligația de

a solicita repartizarea dosarului la un complet care avea acces la astfel de

informații.

S-a arătat că în

cuprinsul sentinței prima instanță nu a adus niciun argument pentru

nelegalitatea Ordinului nr. 1/0575, sentința fiind nemotivată, încălcând astfel

obligațiile prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Recursul declarat de

Inspectoratul General al Poliției Române

S-a arătat că

acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă deoarece plângerea prealabilă s-a

formulat la 27 august 2010, după introducerea acțiunii.

Pe fond, s-a susținut

că instanța nu a precizat motivele de nelegalitate ale ordinului și că acesta a

fost anulat în totalitate, adică întreg Statul de organizare al I.P.J. Vaslui.

Recursul declarat de

Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui

S-a motivat că în

lipsa unei autorizații de acces la informații clasificate, judecătorul fondului

a pronunțat o sentință nelegală pentru că nu a examinat actul a cărui anulare

s-a cerut.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză

Reclamantul-intimat

L.G. a cerut prin întâmpinare respingerea recursurilor.

S-a susținut că

excepția inadmisibilității este nefondată deoarece a luat cunoștință de actele

emise la 13 mai 2010, fără însă a i se comunica și actele respective.

Pe fond, s-a susținut

că sentința este legală și temeinică.

c) Analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, acțiunea, sentința primei instanțe și legislația

aplicabilă, reține:

Curtea de Apel Iași a

anulat Ordinul nr. I/0575 din 7 august 2009 în ceea ce privește reorganizarea

Inspectoratului de Poliție a județului Vaslui și Dispoziția din 15 septembrie

2009 referitoare la același inspectorat, cu consecința reintegrării

reclamantului pe funcția deținută anterior adoptării celor două acte.

Observând sentința

primei instanțe se constată că aceasta este nemotivată.

Judecătorul fondului

nu a efectuat analiza acțiunii și nici a apărărilor pârâților, subliniind că nu

a avut acces la actele a căror anulare s-a cerut și că pentru a da eficiență

principiului egalității armelor se impune anularea acestora.

Înalta Curte

precizează că în cadrul controlului de legalitate a unui act administrativ

instanța învestită cu acțiunea în anulare trebuie să verifice conformitatea

actului administrativ cu legea sau alte acte normative cu forță juridică

superioară.

Ori, în cazul de

față, instanța de fond nu a efectuat niciun fel de verificări, situație în care

a ajuns să anuleze toate actele de organizare ale Inspectoratului de Poliție al

județului Vaslui.

Cauza nu se putea

soluționa fără observarea actelor, pentru ca astfel să se stabilească dacă

acestea sunt nelegale.

Autoritățile pârâte

nu au refuzat înaintarea actelor, ci au solicitat ca acestea să fie observate

de o persoană care deține autorizație de acces la documente secrete, ceea ce

corespunde exigențelor legii în materia documentelor cu caracter secret.

Instanțele au obligația

legală de a respecta prevederile Legii nr. 182/2002, scopul acestei

reglementări fiind protecția informațiilor clasificate, legea instituind

principiul potrivit căruia accesul la astfel de informații se face numai pe

baza deținerii documentului corespunzător.

Principiile Legii nr.

182/2002 corespund și exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului și

jurisprudenței instanței de contencios european, în sensul că statele au

latitudinea de a decide ce informații trebuie să rămână confidențiale, având

astfel o largă marjă de apreciere.

Potrivit Deciziilor

nr. 1440/2010 și nr. 302/2011 ale Curții Constituționale, rezultă că limitarea

accesului judecătorului unei cauze la informații clasificate nu contravine

Constituției, că pentru a avea acces la astfel de informații trebuie ca și

judecătorul să dețină certificat de acces la documente secrete.

Dacă judecătorul nu

deținea un astfel de certificat trebuia să solicite repartizarea la un complet

care deține certificat.

În lipsa actelor a

căror anulare s-a cerut, sentința este nelegală, deoarece instanța nu a

efectuat analiza legalității actelor supuse controlului judiciar, pronunțând o

sentință arbitrară, lipsită de orice suport legal sau faptic, iar instanța de

recurs nu poate efectua controlul judiciar.

d) Soluția instanței

de recurs

Având în vedere

prevederile art. 312 și art. 313 C. proc. civ., recursurile se vor admite, se

va casa sentința cu trimitere la Curtea de Apel București, pentru buna

administrare a justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al

Poliției Române și de Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui împotriva

Sentinței nr. 217 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza la Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - CL