ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 264/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 264/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanță
a) cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Iași, reclamantul L.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții
Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției
Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui, anularea Ordinului
Ministrului Administrației și Internelor nr. I/0575 din 7 august 2009, a
Dispoziției din 15 septembrie 2009, emisă de Inspectoratul General al Poliției
Române, obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin prin care să fie
încadrat într-o funcție corespunzătoare celei avute anterior și obligarea la
plata despăgubirilor constând în contravaloarea indemnizației de conducere din
septembrie 2009 până la zi, actualizată cu rata inflației.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că a deținut funcția de Șef Birou Cazarmare și
Intendență din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Vaslui - Serviciul
logistică, iar la data de 7 august 2009 s-a emis Ordinul ministrului
administrației și internelor nr. I/0575 din 7 august 2009 prin care au fost
stabilite noile structuri pentru organigrama inspectoratelor județene de
poliție, iar ca urmare acestor modificări funcția sa nu s-a mai regăsit în
organigramă, motiv pentru care Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui a
propus înființarea funcției de specialist I în cadrul Serviciului logistică -
Compartimentul administrarea patrimoniului imobiliar și intendență.
Reclamantul a mai
arătat că prin Dispoziția din 15 septembrie 2009, Inspectoratul General al
Poliției Române a aprobat Statul de organizare al Inspectoratului de Poliție al
Județului Vaslui și, implicit, propunerea de înființare a funcției de
specialist I pentru care a fost pus în drepturi, fiind astfel încălcate
dispozițiile art. 27 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul
polițistului conform cărora polițiștii sunt numiți și eliberați din funcție
potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului
administrației și internelor, în condițiile legii.
b) întâmpinările
formulate în cauză
Prin întâmpinare,
pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei
calității procesuale pasive față de capătul de cerere privind anularea
Dispoziției din 15 septembrie 2009, emise de Inspectoratul General al Poliției
Române, în subsidiar solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând
că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/0575 din 7 august
2009 este emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Pârâtul Inspectoratul
General al Poliției Române a invocat, prin întâmpinare, excepția
inadmisibilității acțiunii susținând că de la data emiterii dispoziției
contestate și până la data introducerii cererii de chemare în judecată,
reclamantul L.G. nu i s-a adresat cu o cerere prin care să solicite
reexaminarea dispoziției, în sensul revocării sau modificării acesteia, iar
acțiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel lași la data
de 23 august 2010, anterior datei la care a formulat plângerea prealabilă la
Ministerul Administrației și Internelor, pe fondul cauzei solicitând
respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Prin întâmpinare,
pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui a invocat excepția lipsei
calității sale procesuale pasive, arătând că Inspectoratul de Poliție al
Județului Vaslui nu are calitatea de autoritate publică emitentă a actelor
administrative a căror anulare se cere.
c) sentința și
considerentele Curții de apel
Prin Sentința nr. 217
din 30 iunie 2011, Curtea de Apel Iași a respins excepțiile inadmisibilității
și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și
Internelor și a Inspectoratului de Poliție al Județului Vaslui, a admis, în
parte, acțiunea formulată de reclamantul L.G., în contradictoriu cu pârâții
Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției
Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui și, în consecință a
anulat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/0575 din 7 august
2009 în partea ce privește aprobarea propunerii de reorganizare a
Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui, cât și Dispoziția din 15 septembrie
2009, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, în partea referitoare
la Statul de organizare al Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui, obligând
pârâții la reintegrarea reclamantului L.G. pe funcția deținută anterior
emiterii actelor administrative anulate.
Curtea de Apel Iași a
obligat pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui să plătească
reclamantului L.G. despăgubiri constând în contravaloarea indemnizației de
conducere din septembrie 2009 până la zi, actualizată cu rata inflației, iar pe
pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al
Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui să plătească
reclamantului L.G. suma de 42 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut în esență că excepția
inadmisibilității este neîntemeiată, întrucât reclamantul L.G. a aflat de
existența actelor atacate din Adresa din 13 mai 2010 ce i-a fost comunicată de
pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui, iar plângerea prealabilă
formulată de reclamant, a fost înregistrată la Secretariatul General în 21
iunie 2010, astfel că nu există temei pentru a se reține că nu a fost urmată
procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Administrației și
Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui, instanța de fond a
reținut că în speță, calitatea procesuală pasivă se stabilește prin raportare
la cererea de chemare în judecată în întregul ei, nu în funcție de solicitările
ce alcătuiesc fiecare capăt de cerere, astfel că Ministerul Administrației și
Internelor are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece a emis Ordinul nr.
I/0575 din 7 august 2009 a cărui anulare s-a solicitat, iar Inspectoratul de
Poliție al Județului Vaslui are calitate procesuală pasivă pentru că este persoana
care plătește reclamantului drepturile de natură salarială.
Pe fondul cauzei,
prima instanță a reținut că în urma solicitărilor făcute de instanță de a se
depune la dosar actele atacate împreună cu documentația care a stat la baza
emiterii lor, Inspectoratul General al Poliției Române a declasificat
Dispoziția din 15 septembrie 2009 și a transmis-o instanței, însă pârâtul
Ministerul Administrației și Internelor, prin Adresele din 19 noiembrie 2010,
din 21 ianuarie 2011, din 1 martie 2011, din 8 martie 2011 și din 6 aprilie
2011 a comunicat instanței de judecată că Ordinul ministrului administrației și
internelor nr. I/0575 din 7 august 2009, prin care se aprobă noile structuri
ale inspectoratelor județene de poliție are caracter "secret" și, ca
atare, transmiterea acestuia poate fi efectuată numai cu respectarea
prevederilor art. 26, art. 38 și art. 39 din Anexa la H.G. nr. 585/2002.
Curtea de Apel Iași,
având în vedere că pârâtul Ministerului Administrației și Internelor a
comunicat instanței de judecată că punerea la dispoziție a ordinului nu poate
servi soluționării cauzei în condițiile în care niciun judecător din cadrul
Curții de Apel Iași nu figurează în evidențele instanței ca deținător de
certificat de securitate/autorizație de acces la informații clasificate, clasa
secrete de stat, nivel de secretizare "secret", a constatat că într-o
astfel de situație, instanța de judecată nu poate ca în baza simplelor
afirmații ale autorității publice pârâte care a clasificat actul administrativ
contestat să respingă acțiunea ca nefondată.
Prin urmare, instanța
de fond a apreciat că se impune anularea Ordinului Ministrului Administrației
și Internelor nr. I/0575 din 7 august 2009 în partea ce privește aprobarea
propunerii de reorganizare a Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui și a
Dispoziției din 15 septembrie 2009, emisă de Inspectoratul General al Poliției
Române, întrucât, în cauză, este evident că a fost alterat echilibrul
indispensabil între părțile litigiului în condițiile în care doar pârâtul
Ministerul Administrației și Internelor cunoaște conținutul ordinului atacat,
ceea ce constituie o barieră în calea justițiabilului, care ar fi pus în
situația de a nu-și vedea substanța litigiului său tranșată de către instanța
competentă.
Instanța de recurs
Împotriva acestei
sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor,
Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al
Județului Vaslui.
a) Motivele de recurs
Recursul declarat de
Ministerul Administrației și Internelor
În motivele de recurs
s-a susținut că judecătorul care a soluționat cauza întrucât nu deținea
certificat/autorizație de acces la informații secret de stat, avea obligația de
a solicita repartizarea dosarului la un complet care avea acces la astfel de
informații.
S-a arătat că în
cuprinsul sentinței prima instanță nu a adus niciun argument pentru
nelegalitatea Ordinului nr. 1/0575, sentința fiind nemotivată, încălcând astfel
obligațiile prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Recursul declarat de
Inspectoratul General al Poliției Române
S-a arătat că
acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă deoarece plângerea prealabilă s-a
formulat la 27 august 2010, după introducerea acțiunii.
Pe fond, s-a susținut
că instanța nu a precizat motivele de nelegalitate ale ordinului și că acesta a
fost anulat în totalitate, adică întreg Statul de organizare al I.P.J. Vaslui.
Recursul declarat de
Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui
S-a motivat că în
lipsa unei autorizații de acces la informații clasificate, judecătorul fondului
a pronunțat o sentință nelegală pentru că nu a examinat actul a cărui anulare
s-a cerut.
b) Întâmpinarea
formulată în cauză
Reclamantul-intimat
L.G. a cerut prin întâmpinare respingerea recursurilor.
S-a susținut că
excepția inadmisibilității este nefondată deoarece a luat cunoștință de actele
emise la 13 mai 2010, fără însă a i se comunica și actele respective.
Pe fond, s-a susținut
că sentința este legală și temeinică.
c) Analiza motivelor
de recurs
Înalta Curte,
examinând motivele de recurs, acțiunea, sentința primei instanțe și legislația
aplicabilă, reține:
Curtea de Apel Iași a
anulat Ordinul nr. I/0575 din 7 august 2009 în ceea ce privește reorganizarea
Inspectoratului de Poliție a județului Vaslui și Dispoziția din 15 septembrie
2009 referitoare la același inspectorat, cu consecința reintegrării
reclamantului pe funcția deținută anterior adoptării celor două acte.
Observând sentința
primei instanțe se constată că aceasta este nemotivată.
Judecătorul fondului
nu a efectuat analiza acțiunii și nici a apărărilor pârâților, subliniind că nu
a avut acces la actele a căror anulare s-a cerut și că pentru a da eficiență
principiului egalității armelor se impune anularea acestora.
Înalta Curte
precizează că în cadrul controlului de legalitate a unui act administrativ
instanța învestită cu acțiunea în anulare trebuie să verifice conformitatea
actului administrativ cu legea sau alte acte normative cu forță juridică
superioară.
Ori, în cazul de
față, instanța de fond nu a efectuat niciun fel de verificări, situație în care
a ajuns să anuleze toate actele de organizare ale Inspectoratului de Poliție al
județului Vaslui.
Cauza nu se putea
soluționa fără observarea actelor, pentru ca astfel să se stabilească dacă
acestea sunt nelegale.
Autoritățile pârâte
nu au refuzat înaintarea actelor, ci au solicitat ca acestea să fie observate
de o persoană care deține autorizație de acces la documente secrete, ceea ce
corespunde exigențelor legii în materia documentelor cu caracter secret.
Instanțele au obligația
legală de a respecta prevederile Legii nr. 182/2002, scopul acestei
reglementări fiind protecția informațiilor clasificate, legea instituind
principiul potrivit căruia accesul la astfel de informații se face numai pe
baza deținerii documentului corespunzător.
Principiile Legii nr.
182/2002 corespund și exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului și
jurisprudenței instanței de contencios european, în sensul că statele au
latitudinea de a decide ce informații trebuie să rămână confidențiale, având
astfel o largă marjă de apreciere.
Potrivit Deciziilor
nr. 1440/2010 și nr. 302/2011 ale Curții Constituționale, rezultă că limitarea
accesului judecătorului unei cauze la informații clasificate nu contravine
Constituției, că pentru a avea acces la astfel de informații trebuie ca și
judecătorul să dețină certificat de acces la documente secrete.
Dacă judecătorul nu
deținea un astfel de certificat trebuia să solicite repartizarea la un complet
care deține certificat.
În lipsa actelor a
căror anulare s-a cerut, sentința este nelegală, deoarece instanța nu a
efectuat analiza legalității actelor supuse controlului judiciar, pronunțând o
sentință arbitrară, lipsită de orice suport legal sau faptic, iar instanța de
recurs nu poate efectua controlul judiciar.
d) Soluția instanței
de recurs
Având în vedere
prevederile art. 312 și art. 313 C. proc. civ., recursurile se vor admite, se
va casa sentința cu trimitere la Curtea de Apel București, pentru buna
administrare a justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al
Poliției Române și de Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui împotriva
Sentinței nr. 217 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios
administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza la Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - CL