ÎCCJ, decizie (scj.ro #84788)

Contestarea legalității unui

act administrativ cu caracter secret. Judecarea cauzei de către un judecător

fără drept de acces la informații clasificate. Nelegalitatea soluției

pronunțate.

Legea

nr. 182/2002

Codul

de procedură civilă, 261 pct.5

Instanțele

au obligația legală de a respecta prevederile Legii nr.182/2002, scopul acestei

reglementări fiind protecția informațiilor clasificate, legea instituind

principiul potrivit căruia accesul la astfel de informații se face numai pe

baza deținerii documentului corespunzător.

În

situația în care judecătorul cauzei nu deține autorizația de acces la documente

secrete, acesta are datoria de a solicita repartizarea la un complet care are

abilitarea legală de a cunoaște conținutul acestora.

În

lipsa accesului judecătorului la toate documentele dosarului, sentința

pronunțată este nelegală, instanța soluționând cauza fără analiza efectivă a

legalității actelor supuse controlului judiciar, pronunțând astfel o sentință

arbitrară, lipsită de orice suport legal sau faptic și pe care instanța de

recurs nu o poate controla judiciar.

Decizia

nr. 264 din 20 ianuarie 2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași,

reclamantul LG a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și

Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui, anularea Ordinului Ministrului

Administrației și Internelor nr.I/0575 din 07.08.2009, a Dispoziției

nr.01030966/ 15.09.2009, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române,

obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin prin care să fie încadrat într-o

funcție corespunzătoare celei avute anterior și obligarea la plata

despăgubirilor constând în contravaloarea indemnizației de conducere din

septembrie 2009 până la zi, actualizată cu rata inflației.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a deținut funcția

de Șef Birou Cazarmare și Intendență din cadrul Inspectoratului Județean de

Poliție Vaslui - Serviciul logistică, iar la data de 07.08.2009 s-a emis

Ordinul ministrului administrației și internelor nr. I/0575/07.08.2009 prin

care au fost stabilite noile structuri pentru organigrama inspectoratelor

județene de poliție, iar ca urmare acestor modificări  funcția sa nu s-a mai

regăsit în organigramă, motiv pentru care Inspectoratul de Poliție al Județului

Vaslui a propus înființarea funcției de specialist I în cadrul Serviciului

logistică – Compartimentul administrarea patrimoniului imobiliar și intendență.

Reclamantul

a mai arătat că prin Dispoziția nr. 01030966/15.09.2009, Inspectoratul General

al Poliției Române a aprobat Statul de organizare al Inspectoratului de Poliție

al Județului Vaslui și, implicit, propunerea de înființare a funcției de

specialist I pentru care a fost pus în drepturi, fiind astfel încălcate

dispozițiile art. 27 alin. 7 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului conform cărora polițiștii sunt numiți și eliberați din funcție

potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului

administrației și internelor, în condițiile legii.

Prin

întâmpinare, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive față de capătul de cerere privind anularea

dispoziției nr.01030966 din 15.09.2009, emise de Inspectoratul General al

Poliției Române, în subsidiar solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

susținând că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.

I/0575/07.08.2009 este emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Pârâtul

Inspectoratul General al Poliției Române a invocat, prin întâmpinare, excepția

inadmisibilității acțiunii susținând că de la data emiterii dispoziției

contestate și până la data introducerii cererii de chemare în judecată,

reclamantul LG nu i s-a adresat cu o cerere prin care să solicite reexaminarea

dispoziției, în sensul revocării sau modificării acesteia. iar acțiunea

reclamantului a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel lași la data de

23.08.2010, anterior datei la care a formulat plângerea prealabilă la Ministerul Administrației și Internelor, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca

neîntemeiate.

Prin

întâmpinare, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că Inspectoratul de

Poliție al Județului Vaslui nu are calitatea de autoritate publică emitentă a

actelor administrative a căror anulare se cere.

Prin

Sentința nr.217 din 30 iunie 2011, Curtea de Apel Iași a respins excepțiile

inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației

și Internelor și a Inspectoratului de Poliție al Județului Vaslui, a admis, în

parte, acțiunea formulată de reclamantul LG, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției

Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui și, în consecință a

anulat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.I/0575/ 07.08.2009

în partea ce privește aprobarea propunerii de reorganizare a Inspectoratului de

Poliție Județean Vaslui, cât și Dispoziția nr.01030966 din 15.09.2009, emisă de

Inspectoratul General al Poliției Române, în partea referitoare la Statul de organizare al Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui, obligând pârâții la

reintegrarea  reclamantului pe funcția deținută anterior emiterii actelor

administrative anulate.

Curtea

de Apel Iași a obligat pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui

să plătească reclamantului despăgubiri constând în contravaloarea indemnizației

de conducere din septembrie 2009 până la zi, actualizată cu rata inflației, iar

pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al

Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui să plătească

reclamantului suma de  42 de lei reprezentând cheltuieli de judecată

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că excepția

inadmisibilității este neîntemeiată, întrucât reclamantul LG a aflat de

existența actelor atacate din adresa nr. 21519 din 13.05.2010 ce i-a fost

comunicată de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui, iar

plângerea prealabilă formulată de reclamant, a fost înregistrată la Secretariatul General la nr. 14892/ 21.06.2010, astfel că nu există temei pentru a se reține

că nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din

Legea nr. 554/2004.

Referitor

la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul

Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui,

instanța de fond a reținut că în speță, calitatea procesuală pasivă se

stabilește prin raportare la cererea de chemare în judecată în întregul ei, nu

în funcție de solicitările ce alcătuiesc fiecare capăt de cerere, astfel că

Ministerul Administrației și Internelor are calitate procesuală pasivă în cauză

deoarece a emis Ordinul nr. I/0575/07.08.2009 a cărui anulare s-a solicitat,

iar Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui are calitate procesuală pasivă

pentru că este persoana care plătește reclamantului drepturile de natură

salarială.

Pe

fondul cauzei, prima instanță a reținut că în urma solicitărilor făcute de

instanță de a se depune la dosar actele atacate împreună cu documentația care a

stat la baza emiterii lor, Inspectoratul General al Poliției Române a

declasificat Dispoziția nr. 01030966 din 15.09.2009 și a transmis-o instanței,

însă pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin Adresele nr.

378134/5 din 19.11.2010, nr.2182650/5 din 21.01.2011, nr.2206871/5 din

01.03.2011, nr.2206872/5 din 08.03.2011 și nr. 2186394/5 din 06.04.2011 a

comunicat instanței de judecată că Ordinul ministrului administrației și

internelor nr.I/0575 din 07.08.2009, prin care se aprobă noile structuri ale

inspectoratelor județene de poliție are caracter „secret" și, ca atare,

transmiterea acestuia poate fi efectuată numai cu respectarea prevederilor art.

26, art. 38 și art. 39 din Anexa la H.G. nr. 585/2002.

Curtea

de Apel Iași, având în vedere că pârâtul Ministerului Administrației și

Internelor a comunicat instanței de judecată că punerea la dispoziție a

ordinului nu poate servi soluționării cauzei în condițiile în care nici un

judecător din cadrul Curții de Apel Iași nu figurează în evidențele instanței

ca deținător de certificat de securitate/autorizație de acces la informații

clasificate, clasa secrete de stat, nivel de secretizare „secret”, a constatat că

într-o astfel de situație, instanța de judecată nu poate ca în baza simplelor

afirmații ale autorității publice pârâte care a clasificat actul administrativ

contestat să respingă acțiunea ca nefondată.

Prin

urmare, instanța de fond apreciat că se impune anularea Ordinului Ministrului

Administrației și Internelor nr. I/0575/07.08.2009 în partea ce privește

aprobarea propunerii de reorganizare a Inspectoratului de Poliție Județean

Vaslui și a Dispoziției nr.01030966/ 15.09.2009, emisă de Inspectoratul General

al Poliției Române, întrucât, în cauză, este evident că a fost alterat

echilibrul indispensabil între părțile litigiului în condițiile în care doar

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor cunoaște conținutul ordinului

atacat, ceea ce constituie o barieră în calea justițiabilului, care ar fi pus

în situația de a nu-și vedea substanța litigiului său tranșată de către

instanța competentă.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și

Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de

Poliție al Județului Vaslui.

În

motivele de recurs s-a susținut că judecătorul care a soluționat cauza întrucât

nu deținea certificat/ autorizație de acces la informații

secret de stat

,

avea obligația de a solicita repartizarea dosarului la un complet care avea

acces la astfel de informații.

S-a

arătat că în cuprinsul sentinței prima instanță nu a adus nici un argument

pentru nelegalitatea Ordinului nr.1/0575, sentința fiind nemotivată, încălcând

astfel obligațiile prevăzute de art.261 pct.5 Cod procedura civilă.

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, acțiunea, sentința primei instanțe și legislația

aplicabilă, reține:

Curtea de Apel Iași

a anulat Ordinul nr.I/0575 din 7.08.2009 în ceea ce privește reorganizarea

Inspectoratului de Poliție a județului Vaslui și Dispoziția nr.01030966 din

15.09.2009 referitoare la același inspectorat, cu consecința reintegrării

reclamantului pe funcția deținută anterior adoptării celor două acte.

Observând sentința

primei instanțe se constată că aceasta este nemotivată.

Judecătorul

fondului nu a efectuat analiza acțiunii și nici a apărărilor pârâților,

subliniind că nu a avut  acces la actele a căror anularea s-a cerut și că

pentru a da eficiență principiului egalității armelor se impune anularea

acestora.

Înalta

Curte precizează că în cadrul controlului de legalitate a unui act

administrativ instanța învestită cu acțiunea în anulare trebuie să verifice

conformitatea actului administrativ cu legea sau alte acte normative cu forță

juridică superioară.

Ori, în

cazul de față, instanța de fond nu a efectuat nici un fel de verificări,

situație în care a ajuns să anuleze toate actele de organizare ale

Inspectoratului de Poliție al județului Vaslui.

Cauza

nu se putea soluționa fără observarea actelor, pentru ca astfel să se

stabilească dacă acestea sunt nelegale.

Autoritățile

pârâte nu au refuzat înaintarea actelor, ci au solicitat ca acestea să fie

observate de o persoană care deține autorizație de acces la documente secrete,

ceea ce corespunde exigențelor legii în materia documentelor cu caracter

secret.

Instanțele

au obligația legală de a respecta prevederile Legii nr.182/2002, scopul acestei

reglementări fiind protecția informațiilor clasificate, legea instituind

principiul potrivit căruia accesul la astfel de informații se face numai pe

baza deținerii documentului corespunzător.

Principiile

Legii nr.182/2002 corespund și exigențelor Convenției Europene a Drepturilor

Omului și jurisprudenței instanței de contencios european, în sensul că statele

au latitudinea de a decide ce informații trebuie să rămână confidențiale, având

astfel o largă marjă de apreciere.

Potrivit

Deciziilor nr.1440/2010 și nr.302/2011 ale Curții Constituționale, rezultă că

limitarea accesului judecătorului unei cauze la informații clasificate nu

contravine Constituției, că pentru a avea acces la astfel de informații trebuie

ca și judecătorul să dețină certificat de acces la documente secrete.

Dacă

judecătorul nu deținea un astfel de certificat trebuia să solicite repartizarea

la un complet care deține certificat.

În

lipsa actelor a căror anulare s-a cerut, sentința este nelegală, deoarece

instanța nu a efectuat analiza legalității actelor supuse controlului judiciar,

pronunțând o sentință arbitrară, lipsită de orice suport legal sau faptic, iar

instanța de recurs nu poate efectua controlul judiciar.

Recursurile

au fost admise iar sentința a fost casată cu trimitere la Curtea de Apel București, pentru buna administrare a justiției.