ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2879/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea instanței de fond. Prin decizia (sentința) nr. 3551 din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin care solicita anularea Ordinului nr. S/II/3741 din 13 aprilie 2009 emis de conducătorul autorității pârâte, prin care a fost pus la dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române, pe o perioadă de 6 luni, începând cu 13 aprilie 2009, și reîncadrarea sa, începând cu această din urmă dată, pe funcția de șef Diviziune Supravegheri Operative, redenumită Diviziune Tehnică și Supravegheri Operative sau pe o funcție similară, cu un coeficient de ierarhizare de 6,40, precum și redobândirea drepturilor bănești pierdute în această perioadă.

2. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că prin Ordinul Ministerului Afacerilor și Internelor nr. 1/0529/2009 privind noul Stat de organizare al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, activitățile Diviziunii Verificări Operative au fost comasate cu cele ale Diviziunii Suport Tehnic iar atribuțiile aferente funcției de șef al Diviziunii Tehnice și Supravegheri Operative, nou înființată au fost modificate în proporție de peste 50% față de funcția deținută anterior de reclamant. Prin Ordinul nr. S/II/3741 din 13 aprilie 2009, emis ca urmare a reorganizării realizate prin Ordinul Ministerului Afacerilor și Internelor nr. 1/0529/2009, s-a dispus punerea reclamantului la dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române pe o perioadă de 6 luni.

De asemenea, prin Ordinul nr. S/II/2155/2010, începând cu data de 08 ianuarie 2010, reclamantul a fost numit în funcția de șef al Diviziunii Supravegheri Operative și Investigații din cadrul D.G.I.P.I. Reține instanța de fond că nu sunt întemeiate susținerile reclamantului, conform cărora nu ar fi fost realizată o reală reorganizare, ci a fost schimbată doar denumirea structurii de la conducerea căreia a fost înlăturat și că, pe de altă parte, nu s-a realizat o modificare în proporție de peste 50% din atribuțiile aferente funcției publice deținute anterior de acesta.

Astfel, se arată în considerentele hotărârii atacate, reorganizarea realizată prin Ordinul Ministerului Afacerilor și Internelor nr. 1/0529/2009 a însemnat, în ceea ce privește compartimentul de lucru condus de reclamant – Diviziunea Verificări Operative – comasarea acestuia cu Diviziunea Suport Tehnic iar compartimentul nou înființat – Diviziunea Tehnică și Supraveghere Operativă – reprezintă, în mod evident, o nouă structură cu atribuții noi, constând, cel puțin din însumarea atribuțiilor celor 2 compartimente, anterior comasate, în cauză fiind vorba de o reorganizare efectivă a compartimentului de lucru din cadrul D.G.I.P.I. În ceea ce privește cea de-a doua susținere, referitoare la proporția în care au fost modificate atribuțiile aferente funcției nou create, corespunzătoare noii structuri rezultate, prima instanță a reținut că, potrivit aprecierii autorității publice intimate, acestea au fost modificate într-o proporție mai mare de 50%.

Or, arată instanța de fond, în ceea ce privește cuantificarea proporției modificării atribuțiilor, autoritatea publică pârâtă are un drept exclusiv de apreciere, fiind vorba de o operațiune tehnică de analiză a atribuțiilor, în raport cu încărcătura de activități, complexitatea, importanța, dificultatea etc. acestora, aspecte care exced controlului instanței de judecată. 3. Recursul formulat de reclamantul M.V. împotriva deciziei nr. 3551 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 3.1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În motivarea hotărârii, judecătorul are obligația de a face referire la mijloacele de probă care l-au condus la soluția pronunțată. În hotărârea atacată nu există niciun fel de trimiteri la probatorii, iar uneori motivarea este confuză, deoarece argumentele referitoare la modificarea atribuțiilor în proporție mai mare de 50% și cele prin care se arată că autoritatea publică are un drept exclusiv de apreciere, se exclud reciproc. 3.2. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere. Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la punctul trei al acțiunii – reîncadrarea pe funcția avută sau pe un post similar, astfel cum a cerut prin adresele comunicate intimatului. 3.3. Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau greșita aplicare a legii.

Instanța de fond a instituit un fine de neprimire, deoarece a considerat că, în ceea ce privește cuantificarea proporției modificării atribuțiilor, autoritatea publică pârâtă are un drept exclusiv de apreciere, aspecte ce exced controlului instanței de fond. Instanța de judecată avea obligația să se pronunțe cu privire la modalitatea în care s-a făcut reorganizarea, cu referire la situația reclamantului. 4. Apărările formulate de intimatul-pârât Ministerul Administrației și Internelor. Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat. 4.1. Instanța de fond a constatat în mod corect faptul că în ceea ce privește cuantificarea proporției modificării atribuțiilor, autoritatea publică are un drept exclusiv de apreciere.

4.2. Capătul de cerere referitor la reintegrare a fost respins ca urmare a respingerii capătului principal de cerere. 4.3. Recurentul a fost numit în funcția de șef al Diviziunii Supravegheri Operative și Investigații, prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S/II/2155/ 2010. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 1.1. Hotărârea instanței de fond a fost luată și motivată în baza actelor depuse la dosar, judecătorul evidențiind faptul că reorganizarea s-a realizat prin comasarea compartimentului condus de recurent cu Diviziunea Verificării Operative, ceea ce reprezintă înființarea unei noi structuri, cu noi atribuții. Recurentul-reclamant nu a contestat noua organigramă, de unde rezultă că modificarea atribuțiilor cu peste 50% a noii structuri, îi este opozabilă.

1.2. Reîncadrarea recurentului-reclamant pe o funcție similară era posibilă numai în situația existenței acestei funcții. Reîncadrarea recurentului nu putea fi făcută pe oricare dintre funcțiile similare vacantate, ci numai pe acelea care corespundeau pregătirii profesionale a acesteia, precum și a sarcinilor și atribuțiilor executate anterior. Or, nu s-a demonstrat în cauză că funcțiile enumerate de recurent și vacantate la un moment dat îndeplineau aceste existențe legale. 1.3. Instanța de fond nu a adăugat la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, deoarece nu a reținut că actul administrativ prin care s-a realizat reorganizarea D.G.I.P.I. este exceptat de la controlul pe calea contenciosului administrativ.

De altfel, acest act nici nu a fost contestat de către recurent. Împrejurarea că în cadrul procedurii de emitere a actului de reorganizare, autoritatea publică are un drept exclusiv de apreciere cu privire la cuantificarea proporției modificării atribuțiilor nu are semnificația unui fine de neprimire. Procentul de modificare a atribuțiilor reprezintă o situație de fapt invocată de autoritatea emitentă și verificată de instanța de judecată, care apreciază asupra realității afirmației. Cum în prezenta cauză aceasta s-a confirmat, instanța de fond a apreciat asupra legalității actului administrativ și a respins în mod corect acțiunea ca neîntemeiată. 2. În concluzie, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei (sentinței) nr. 3551 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.