ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2879/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2879/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Hotărârea instanței
de fond.
Prin decizia (sentința)
nr. 3551 din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul
M.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin
care solicita anularea Ordinului nr. S/II/3741 din 13 aprilie 2009 emis de conducătorul
autorității pârâte, prin care a fost pus la dispoziția Inspectoratului General al
Poliției Române, pe o perioadă de 6 luni, începând cu 13 aprilie 2009, și reîncadrarea
sa, începând cu această din urmă dată, pe funcția de șef Diviziune Supravegheri
Operative, redenumită Diviziune Tehnică și Supravegheri Operative sau pe o funcție
similară, cu un coeficient de ierarhizare de 6,40, precum și redobândirea drepturilor
bănești pierdute în această perioadă.
Motivele de fapt și
de drept care au format convingerea instanței de fond.
Din actele existente la
dosarul cauzei rezultă că prin Ordinul Ministerului Afacerilor și Internelor nr.
1/0529/2009 privind noul Stat de organizare al Direcției Generale de Informații
și Protecție Internă, activitățile Diviziunii Verificări Operative au fost comasate
cu cele ale Diviziunii Suport Tehnic iar atribuțiile aferente funcției de șef al
Diviziunii Tehnice și Supravegheri Operative, nou înființată au fost modificate
în proporție de peste 50% față de funcția deținută anterior de reclamant.
Prin Ordinul nr. S/II/3741
din 13 aprilie 2009, emis ca urmare a reorganizării realizate prin Ordinul Ministerului
Afacerilor și Internelor nr. 1/0529/2009, s-a dispus punerea reclamantului la dispoziția
Inspectoratului General al Poliției Române pe o perioadă de 6 luni.
De asemenea, prin Ordinul
nr. S/II/2155/2010, începând cu data de 08 ianuarie 2010, reclamantul a fost numit
în funcția de șef al Diviziunii Supravegheri Operative și Investigații din cadrul
D.G.I.P.I.
Reține instanța de fond
că nu sunt întemeiate susținerile reclamantului, conform cărora nu ar fi fost realizată
o reală reorganizare, ci a fost schimbată doar denumirea structurii de la conducerea
căreia a fost înlăturat și că, pe de altă parte, nu s-a realizat o modificare în
proporție de peste 50% din atribuțiile aferente funcției publice deținute anterior
de acesta.
Astfel, se arată în considerentele
hotărârii atacate, reorganizarea realizată prin Ordinul Ministerului Afacerilor
și Internelor nr. 1/0529/2009 a însemnat, în ceea ce privește compartimentul de
lucru condus de reclamant – Diviziunea Verificări Operative – comasarea acestuia
cu Diviziunea Suport Tehnic iar compartimentul nou înființat – Diviziunea Tehnică
și Supraveghere Operativă – reprezintă, în mod evident, o nouă structură cu atribuții
noi, constând, cel puțin din însumarea atribuțiilor celor 2 compartimente, anterior
comasate, în cauză fiind vorba de o reorganizare efectivă a compartimentului de
lucru din cadrul D.G.I.P.I.
În ceea ce privește cea
de-a doua susținere, referitoare la proporția în care au fost modificate atribuțiile
aferente funcției nou create, corespunzătoare noii structuri rezultate, prima instanță
a reținut că, potrivit aprecierii autorității publice intimate, acestea au fost
modificate într-o proporție mai mare de 50%.
Or, arată instanța de
fond, în ceea ce privește cuantificarea proporției modificării atribuțiilor, autoritatea
publică pârâtă are un drept exclusiv de apreciere, fiind vorba de o operațiune tehnică
de analiză a atribuțiilor, în raport cu încărcătura de activități, complexitatea,
importanța, dificultatea etc. acestora, aspecte care exced controlului instanței
de judecată.
Recursul formulat de
reclamantul M.V. împotriva deciziei nr. 3551 din 23 septembrie 2010 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Motivele de recurs sunt
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc. civ.
3.1. Hotărârea nu cuprinde
motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine
de natura pricinii.
În motivarea hotărârii,
judecătorul are obligația de a face referire la mijloacele de probă care l-au condus
la soluția pronunțată.
În hotărârea atacată nu
există niciun fel de trimiteri la probatorii, iar uneori motivarea este confuză,
deoarece argumentele referitoare la modificarea atribuțiilor în proporție mai mare
de 50% și cele prin care se arată că autoritatea publică are un drept exclusiv de
apreciere, se exclud reciproc.
3.2. Instanța de fond
nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere.
Instanța de fond nu s-a
pronunțat cu privire la punctul trei al acțiunii – reîncadrarea pe funcția avută
sau pe un post similar, astfel cum a cerut prin adresele comunicate intimatului.
3.3. Hotărârea pronunțată
a fost dată cu încălcarea sau greșita aplicare a legii.
Instanța de fond a instituit
un fine de neprimire, deoarece a considerat că, în ceea ce privește cuantificarea
proporției modificării atribuțiilor, autoritatea publică pârâtă are un drept exclusiv
de apreciere, aspecte ce exced controlului instanței de fond.
Instanța de judecată avea
obligația să se pronunțe cu privire la modalitatea în care s-a făcut reorganizarea,
cu referire la situația reclamantului.
Apărările formulate
de intimatul-pârât Ministerul Administrației și Internelor.
Prin întâmpinare, intimatul
solicită respingerea recursului ca nefondat.
4.1. Instanța de fond
a constatat în mod corect faptul că în ceea ce privește cuantificarea proporției
modificării atribuțiilor, autoritatea publică are un drept exclusiv de apreciere.
4.2. Capătul de cerere
referitor la reintegrare a fost respins ca urmare a respingerii capătului principal
de cerere.
4.3. Recurentul a fost
numit în funcția de șef al Diviziunii Supravegheri Operative și Investigații, prin
Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S/II/2155/ 2010.
II. Considerentele instanței
de recurs.
Recursul este nefondat.
1.1. Hotărârea instanței
de fond a fost luată și motivată în baza actelor depuse la dosar, judecătorul evidențiind
faptul că reorganizarea s-a realizat prin comasarea compartimentului condus de recurent
cu Diviziunea Verificării Operative, ceea ce reprezintă înființarea unei noi structuri,
cu noi atribuții.
Recurentul-reclamant nu
a contestat noua organigramă, de unde rezultă că modificarea atribuțiilor cu peste
50% a noii structuri, îi este opozabilă.
1.2. Reîncadrarea recurentului-reclamant
pe o funcție similară era posibilă numai în situația existenței acestei funcții.
Reîncadrarea recurentului
nu putea fi făcută pe oricare dintre funcțiile similare vacantate, ci numai pe acelea
care corespundeau pregătirii profesionale a acesteia, precum și a sarcinilor și
atribuțiilor executate anterior.
Or, nu s-a demonstrat
în cauză că funcțiile enumerate de recurent și vacantate la un moment dat îndeplineau
aceste existențe legale.
1.3. Instanța de fond
nu a adăugat la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,
deoarece nu a reținut că actul administrativ prin care s-a realizat reorganizarea
D.G.I.P.I. este exceptat de la controlul pe calea contenciosului administrativ.
De altfel, acest act nici
nu a fost contestat de către recurent.
Împrejurarea că în cadrul
procedurii de emitere a actului de reorganizare, autoritatea publică are un drept
exclusiv de apreciere cu privire la cuantificarea proporției modificării atribuțiilor
nu are semnificația unui fine de neprimire.
Procentul de modificare
a atribuțiilor reprezintă o situație de fapt invocată de autoritatea emitentă și
verificată de instanța de judecată, care apreciază asupra realității afirmației.
Cum în prezenta cauză
aceasta s-a confirmat, instanța de fond a apreciat asupra legalității actului administrativ
și a respins în mod corect acțiunea ca neîntemeiată.
În concluzie, nefiind
întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.
civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul
va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul M.V. împotriva deciziei (sentinței) nr. 3551 din 23 septembrie 2010
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 mai 2011.