ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.05.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2879/2011

HOTĂRÂRE
19.05.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2879/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

de fond.

Prin decizia (sentința)

nr. 3551 din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul

M.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin

care solicita anularea Ordinului nr. S/II/3741 din 13 aprilie 2009 emis de conducătorul

autorității pârâte, prin care a fost pus la dispoziția Inspectoratului General al

Poliției Române, pe o perioadă de 6 luni, începând cu 13 aprilie 2009, și reîncadrarea

sa, începând cu această din urmă dată, pe funcția de șef Diviziune Supravegheri

Operative, redenumită Diviziune Tehnică și Supravegheri Operative sau pe o funcție

similară, cu un coeficient de ierarhizare de 6,40, precum și redobândirea drepturilor

bănești pierdute în această perioadă.

de drept care au format convingerea instanței de fond.

Din actele existente la

dosarul cauzei rezultă că prin Ordinul Ministerului Afacerilor și Internelor nr.

1/0529/2009 privind noul Stat de organizare al Direcției Generale de Informații

și Protecție Internă, activitățile Diviziunii Verificări Operative au fost comasate

cu cele ale Diviziunii Suport Tehnic iar atribuțiile aferente funcției de șef al

Diviziunii Tehnice și Supravegheri Operative, nou înființată au fost modificate

în proporție de peste 50% față de funcția deținută anterior de reclamant.

Prin Ordinul nr. S/II/3741

din 13 aprilie 2009, emis ca urmare a reorganizării realizate prin Ordinul Ministerului

Afacerilor și Internelor nr. 1/0529/2009, s-a dispus punerea reclamantului la dispoziția

Inspectoratului General al Poliției Române pe o perioadă de 6 luni.

De asemenea, prin Ordinul

nr. S/II/2155/2010, începând cu data de 08 ianuarie 2010, reclamantul a fost numit

în funcția de șef al Diviziunii Supravegheri Operative și Investigații din cadrul

Reține instanța de fond

că nu sunt întemeiate susținerile reclamantului, conform cărora nu ar fi fost realizată

o reală reorganizare, ci a fost schimbată doar denumirea structurii de la conducerea

căreia a fost înlăturat și că, pe de altă parte, nu s-a realizat o modificare în

proporție de peste 50% din atribuțiile aferente funcției publice deținute anterior

de acesta.

Astfel, se arată în considerentele

hotărârii atacate, reorganizarea realizată prin Ordinul Ministerului Afacerilor

și Internelor nr. 1/0529/2009 a însemnat, în ceea ce privește compartimentul de

lucru condus de reclamant – Diviziunea Verificări Operative – comasarea acestuia

cu Diviziunea Suport Tehnic iar compartimentul nou înființat – Diviziunea Tehnică

și Supraveghere Operativă – reprezintă, în mod evident, o nouă structură cu atribuții

noi, constând, cel puțin din însumarea atribuțiilor celor 2 compartimente, anterior

comasate, în cauză fiind vorba de o reorganizare efectivă a compartimentului de

lucru din cadrul D.G.I.P.I.

În ceea ce privește cea

de-a doua susținere, referitoare la proporția în care au fost modificate atribuțiile

aferente funcției nou create, corespunzătoare noii structuri rezultate, prima instanță

a reținut că, potrivit aprecierii autorității publice intimate, acestea au fost

modificate într-o proporție mai mare de 50%.

Or, arată instanța de

fond, în ceea ce privește cuantificarea proporției modificării atribuțiilor, autoritatea

publică pârâtă are un drept exclusiv de apreciere, fiind vorba de o operațiune tehnică

de analiză a atribuțiilor, în raport cu încărcătura de activități, complexitatea,

importanța, dificultatea etc. acestora, aspecte care exced controlului instanței

de judecată.

reclamantul M.V. împotriva deciziei nr. 3551 din 23 septembrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc.  civ. și art. 304

1

3.1. Hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine

de natura pricinii.

În motivarea hotărârii,

judecătorul are obligația de a face referire la mijloacele de probă care l-au condus

la soluția pronunțată.

În hotărârea atacată nu

există niciun fel de trimiteri la probatorii, iar uneori motivarea este confuză,

deoarece argumentele referitoare la modificarea atribuțiilor în proporție mai mare

de 50% și cele prin care se arată că autoritatea publică are un drept exclusiv de

apreciere, se exclud reciproc.

3.2. Instanța de fond

nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere.

Instanța de fond nu s-a

pronunțat cu privire la punctul trei al acțiunii – reîncadrarea pe funcția avută

sau pe un post similar, astfel cum a cerut prin adresele comunicate intimatului.

3.3. Hotărârea pronunțată

a fost dată cu încălcarea sau greșita aplicare a legii.

Instanța de fond a instituit

un fine de neprimire, deoarece a considerat că, în ceea ce privește cuantificarea

proporției modificării atribuțiilor, autoritatea publică pârâtă are un drept exclusiv

de apreciere, aspecte ce exced controlului instanței de fond.

Instanța de judecată avea

obligația să se pronunțe cu privire la modalitatea în care s-a făcut reorganizarea,

cu referire la situația reclamantului.

de intimatul-pârât Ministerul Administrației și Internelor.

Prin întâmpinare, intimatul

solicită respingerea recursului ca nefondat.

4.1. Instanța de fond

a constatat în mod corect faptul că în ceea ce privește cuantificarea proporției

modificării atribuțiilor, autoritatea publică are un drept exclusiv de apreciere.

4.2. Capătul de cerere

referitor la reintegrare a fost respins ca urmare a respingerii capătului principal

de cerere.

4.3. Recurentul a fost

numit în funcția de șef al Diviziunii Supravegheri Operative și Investigații, prin

Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S/II/2155/ 2010.

de recurs.

1.1. Hotărârea instanței

de fond a fost luată și motivată în baza actelor depuse la dosar, judecătorul evidențiind

faptul că reorganizarea s-a realizat prin comasarea compartimentului condus de recurent

cu Diviziunea Verificării Operative, ceea ce reprezintă înființarea unei noi structuri,

cu noi atribuții.

Recurentul-reclamant nu

a contestat noua organigramă, de unde rezultă că modificarea atribuțiilor cu peste

50% a noii structuri, îi este opozabilă.

1.2. Reîncadrarea recurentului-reclamant

pe o funcție similară era posibilă numai în situația existenței acestei funcții.

Reîncadrarea recurentului

nu putea fi făcută pe oricare dintre funcțiile similare vacantate, ci numai pe acelea

care corespundeau pregătirii profesionale a acesteia, precum și a sarcinilor și

atribuțiilor executate anterior.

Or, nu s-a demonstrat

în cauză că funcțiile enumerate de recurent și vacantate la un moment dat îndeplineau

aceste existențe legale.

1.3. Instanța de fond

nu a adăugat la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

deoarece nu a reținut că actul administrativ prin care s-a realizat reorganizarea

D.G.I.P.I. este exceptat de la controlul pe calea contenciosului administrativ.

De altfel, acest act nici

nu a fost contestat de către recurent.

Împrejurarea că în cadrul

procedurii de emitere a actului de reorganizare, autoritatea publică are un drept

exclusiv de apreciere cu privire la cuantificarea proporției modificării atribuțiilor

nu are semnificația unui fine de neprimire.

Procentul de modificare

a atribuțiilor reprezintă o situație de fapt invocată de autoritatea emitentă și

verificată de instanța de judecată, care apreciază asupra realității afirmației.

Cum în prezenta cauză

aceasta s-a confirmat, instanța de fond a apreciat asupra legalității actului administrativ

și a respins în mod corect acțiunea ca neîntemeiată.

întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul

va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de reclamantul M.V. împotriva deciziei (sentinței) nr. 3551 din 23 septembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4350/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 4301 din 02 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios a
ÎCCJ 2012-05-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2704/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 5237 din 21 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
ÎCCJ 2011-05-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2819/2011
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 8 decembrie 2008, reclamantul T.N. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor și Inspectorat
ÎCCJ 2012-11-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4776/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul I.I.V. a solicitat completarea sentinței civile nr. 676/2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1768/33/2
ÎCCJ 2011-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2011
active a reclamantului, instanța de control judiciar apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece partea a suferit un prejudiciu în urma emiterii actelor administrative solicitate a fi suspendate, motiv pentru a care formulat prezenta a
Sursă