ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4776/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamantul I.I.V. a solicitat completarea sentinței civile

nr. 676/2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1768/33/2011,

referitor la cererea de obligare a pârâților Inspectoratul General al Poliției

Române și Ministerul Administrației și Internelor la repunerea reclamantului în

funcția deținută anterior emiterii dispoziției nr. 1409 din 21 martie 2011 de

către Inspectoratul General al Poliției Române.

În

motivarea cererii, a arătat reclamantul că, în cadrul cererii ce a format

obiectul dosarului nr. 1079/33/2011 al Curții de Apel Cluj, a solicitat, în mod

expres, și repunerea sa în funcția deținută anterior emiterii dispoziției nr. 1409

din 21 martie 2011 de către Inspectoratul General al Poliției Române. Cu toate

acestea, pronunțând sentința civilă nr. 676/2011, Curtea de Apel Cluj a omis să

se pronunțe asupra acestei cereri.

Prin

sentința civilă nr. 160 din 1 martie 2012 Curtea de Apel Cluj – Secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de

reclamantul I.I.V. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al

Poliției Române și Ministerul Administrației și Internelor și a completat

dispozitivul sentinței civile nr. 676 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, la

data de 17 noiembrie 2011, în dosarul nr. 1079/33/2011, în sensul că a dispus

repunerea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii dispoziției nr. 1409

din 21 martie 2011 de către Inspectoratul General al Poliției Române.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, deși prin acțiunea ce

a format obiectul dosarului nr. 1079/33/2011, reclamantul I.I.V. a solicitat

expres repunerea sa în funcția deținută anterior emiterii dispoziției de

sancționare și, deși prin sentința civilă nr. 676/2011 Curtea de Apel Cluj a

admis, în parte, cererea reclamantului, anulând dispoziția contestată și

înlocuind sancțiunea retrogradării din funcție cu cea a diminuării drepturilor

salariale, a omis să dispună și repunerea reclamantului în funcția deținută

anterior.

Împotriva

sentinței civile nr. 160/2012, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului se arată că

cererea formulată de intimatul-reclamant nu a

fost semnată

de

acesta, iar Curtea de Apel Cluj nu a examinat și nu s-a pronunțat cu privire la

excepția prevăzută de art. 82 C. proc. civ.

Prevederile

Codului de procedură civilă stabilesc la art. 82-84. condițiile generale pe

care trebuie să le îndeplinească orice cerere în justiție, indicând atât forma

acestor cereri, cât și mențiunile pe care ele trebuie să le cuprindă.

Potrivit

art. 82 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere adresată instanțelor judecătorești

trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă arătarea instanței, numele,

domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor și ale

reprezentantului, obiectul cererii și semnătura.

Recurentul

a mai arătat că instanța de fond nu a făcut mențiuni cu privire la cele

sesizate de către instituția pârâtă.

Se

mai susține că în fața instanței de fond a arătat că potrivit art. 281

1

C. proc. civ. „ în cazul în care sunt necesare lămuriri eu privire la

înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori aceasta

cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat

hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile

potrivnice".

Deci,

o solicitare formulată în temeiul art. 281

1

nu poate viza decât

explicitarea cuprinsului dispozitivului unei hotărâri, ori în situația de față,

instanța de fond a constatat în mod greșit că este admisibilă o completare a

dispozitivului, întrucât de pe o parte capătul de cerere prin care

intimatul-reclamant a solicitat repunerea în funcția deținută anterior emiterii

ordinului nu a fost analizat în cuprinsul sentinței civile menționate sub

niciun aspect, iar pe altă parte dispozitivul nu cuprinde dispoziții

potrivnice.

Recurentul

mai arată că nu sunt îndeplinite condițiile impuse art. 282

2

pentru

a se dispune completarea/lămurirea dispozitivului hotărârii menționate, așa cum

eronat susține Curtea de Apel Cluj, întrucât, nu poate fi reținut ca argument

faptul că dispozitivul hotărârii în discuție ar cuprinde dispoziții potrivnice

în condițiile în care sancțiunea aplicată a fost înlocuită, deci nu poate fi

pusă în discuție nici existența a două sancțiuni și nici a unor dispoziții

potrivnice.

S-a

mai arătat că dacă intimatul-reclamant ar fi considerat că unul dintre capelele

de cerere pe care le-a formulat nu a fost analizat sub niciun aspect de către

instanța de fond acesta ar fi avut la dispoziție calea de atac a recursului.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Susținerea recurentului,

potrivit căreia cererea nu a fost semnată, este neîntemeiată și nu poate fi primită

deoarece din actele dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că cererea este

semnată.

În ceea ce privește

motivul de recurs potrivit căruia reclamantul avea la dispoziție calea de atac

a recursului și nu cea a completării hotărârii, Înalta Curte constată că și

acesta este nefondat și nu poate fi primit.

Potrivit art. 281

1

C. proc. civ. „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,

întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde

dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să

lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.

Instanța va rezolva

cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea

părților.

Încheierea se va

atașa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al

instanței.”

Conform art. 281

2

C. proc. civ.:„dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra

unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau

incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se

poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în

cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile

de la pronunțare.

Cererea se

soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată.

Prevederile art. 281

1

alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Dispozițiile

prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe

asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau

apărătorilor, cu privire la drepturile lor.”

Prin urmare, Înalta

Curte constată că recurentul în mod temeinic a ales să se adreseze instanței cu

o cerere privind completarea dispozitivului sentinței nr. 676/2011 a Curții de

Apel Cluj.

De asemenea, instanța

de control judiciar apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

temeinică și legală și în mod corect a dispus completarea dispozițiilor

sentinței nr. 676/2011.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că deși reclamantul a solicitat expres repunerea sa în

funcția deținută anterior emiterii dispoziției de sancționare, instanța a omis

să se pronunțe pe acest aspect.

De altfel, repunerea

în funcție a reclamantului este consecința logică a anulării Ordinului nr. II/2549

din 15 aprilie 2011 emis de Ministerul Administrației și Internelor.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și

(2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 160 din 1

martie 2012 a Curții de Apel Cluj – Secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012.