ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4776/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul I.I.V. a solicitat completarea sentinței civile nr. 676/2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1768/33/2011, referitor la cererea de obligare a pârâților Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Administrației și Internelor la repunerea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii dispoziției nr. 1409 din 21 martie 2011 de către Inspectoratul General al Poliției Române. În motivarea cererii, a arătat reclamantul că, în cadrul cererii ce a format obiectul dosarului nr. 1079/33/2011 al Curții de Apel Cluj, a solicitat, în mod expres, și repunerea sa în funcția deținută anterior emiterii dispoziției nr. 1409 din 21 martie 2011 de către Inspectoratul General al Poliției Române.

Cu toate acestea, pronunțând sentința civilă nr. 676/2011, Curtea de Apel Cluj a omis să se pronunțe asupra acestei cereri. Prin sentința civilă nr. 160 din 1 martie 2012 Curtea de Apel Cluj – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul I.I.V. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Administrației și Internelor și a completat dispozitivul sentinței civile nr. 676 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, la data de 17 noiembrie 2011, în dosarul nr. 1079/33/2011, în sensul că a dispus repunerea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii dispoziției nr. 1409 din 21 martie 2011 de către Inspectoratul General al Poliției Române.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, deși prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1079/33/2011, reclamantul I.I.V. a solicitat expres repunerea sa în funcția deținută anterior emiterii dispoziției de sancționare și, deși prin sentința civilă nr. 676/2011 Curtea de Apel Cluj a admis, în parte, cererea reclamantului, anulând dispoziția contestată și înlocuind sancțiunea retrogradării din funcție cu cea a diminuării drepturilor salariale, a omis să dispună și repunerea reclamantului în funcția deținută anterior. Împotriva sentinței civile nr. 160/2012, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că cererea formulată de intimatul-reclamant nu a fost semnată de acesta, iar Curtea de Apel Cluj nu a examinat și nu s-a pronunțat cu privire la excepția prevăzută de art. 82 C. proc. civ. Prevederile Codului de procedură civilă stabilesc la art. 82-84. condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească orice cerere în justiție, indicând atât forma acestor cereri, cât și mențiunile pe care ele trebuie să le cuprindă. Potrivit art. 82 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor și ale reprezentantului, obiectul cererii și semnătura.

Recurentul a mai arătat că instanța de fond nu a făcut mențiuni cu privire la cele sesizate de către instituția pârâtă. Se mai susține că în fața instanței de fond a arătat că potrivit art. 281 1 C. proc. civ.

„ în cazul în care sunt necesare lămuriri eu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice". Deci, o solicitare formulată în temeiul art. 281 1 nu poate viza decât explicitarea cuprinsului dispozitivului unei hotărâri, ori în situația de față, instanța de fond a constatat în mod greșit că este admisibilă o completare a dispozitivului, întrucât de pe o parte capătul de cerere prin care intimatul-reclamant a solicitat repunerea în funcția deținută anterior emiterii ordinului nu a fost analizat în cuprinsul sentinței civile menționate sub niciun aspect, iar pe altă parte dispozitivul nu cuprinde dispoziții potrivnice.

Recurentul mai arată că nu sunt îndeplinite condițiile impuse art. 282 2 pentru a se dispune completarea/lămurirea dispozitivului hotărârii menționate, așa cum eronat susține Curtea de Apel Cluj, întrucât, nu poate fi reținut ca argument faptul că dispozitivul hotărârii în discuție ar cuprinde dispoziții potrivnice în condițiile în care sancțiunea aplicată a fost înlocuită, deci nu poate fi pusă în discuție nici existența a două sancțiuni și nici a unor dispoziții potrivnice. S-a mai arătat că dacă intimatul-reclamant ar fi considerat că unul dintre capelele de cerere pe care le-a formulat nu a fost analizat sub niciun aspect de către instanța de fond acesta ar fi avut la dispoziție calea de atac a recursului.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Susținerea recurentului, potrivit căreia cererea nu a fost semnată, este neîntemeiată și nu poate fi primită deoarece din actele dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că cererea este semnată. În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia reclamantul avea la dispoziție calea de atac a recursului și nu cea a completării hotărârii, Înalta Curte constată că și acesta este nefondat și nu poate fi primit.

Potrivit art. 281 1 C. proc. civ. „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”. Instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților. Încheierea se va atașa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței.” Conform art. 281 2 C. proc. civ.:„dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 281 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.” Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentul în mod temeinic a ales să se adreseze instanței cu o cerere privind completarea dispozitivului sentinței nr. 676/2011 a Curții de Apel Cluj. De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și în mod corect a dispus completarea dispozițiilor sentinței nr. 676/2011.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că deși reclamantul a solicitat expres repunerea sa în funcția deținută anterior emiterii dispoziției de sancționare, instanța a omis să se pronunțe pe acest aspect. De altfel, repunerea în funcție a reclamantului este consecința logică a anulării Ordinului nr. II/2549 din 15 aprilie 2011 emis de Ministerul Administrației și Internelor. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 160 din 1 martie 2012 a Curții de Apel Cluj – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012.