ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3660/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4143 din 26 octombrie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția inadmisibilității, invocată de pârât, și, în consecință, a

respins acțiunea formulată de reclamantul Z.M. în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor având ca obiect anularea Ordinului M.A.I.

nr. S/II/5786 din 31 decembrie 2009, reintegrarea sa în funcția deținută

anterior emiterii ordinului, de subinspector în cadrul Inspectoratului de

Poliție Județean Ilfov, și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri

constând în cuantumul drepturilor bănești ce i s-ar fi cuvenit de la data de 10

decembrie 2009, când a fost trecut în rezervă, și până la reintegrarea sa în

funcție.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul s-a

adresat Inspectoratului județean de Poliție Ilfov la 11 decembrie 2009, înainte

de emiterea ordinului M.A.I. atacat în speță (31 decembrie 2009), cu o cerere a

cărei copie nu a fost depusă la dosar, la care a primit răspuns prin adresa nr.

434.460 din 05 ianuarie 2010, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că a

fost comunicată soluția Curtea de Apel București, secția I penală, pronunțată

în dosarul penal 1222/2/2008.

Prin adresa

respectivă s-a mai precizat că au fost întreprinse demersurile necesare în

vederea încetării raporturilor de serviciu începând cu data de 10 decembrie 2009,

dar până în momentul întocmirii adresei, inspectoratul nu primise ordinul

ministrului în acest sens.

Totodată, prima

instanță a reținut că reclamantul a depus la dosar și cererea adresată

autorității pârâte, prin care a solicitat reîncadrarea sa în corpul ofițerilor

de poliție, invocând motive de nelegalitate a ordinului M.A.I. din 31 decembrie

2009, însă această cerere a fost formulată și înregistrată la sediul

autorității la data de 12 aprilie 2010, ulterior introducerii acțiunii în

anularea actului administrativ(15 ianuarie 2010), constatându-se astfel că

reclamantul nu a îndeplinit condiția prealabila a exercitării recursului

administrativ, conform art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul Z.M.

Cererea de recurs a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că înscrisul datat 11 decembrie 2009

ce reprezintă cererea înregistrată la I.P.J. Ilfov sub nr. 434.460 dovedește

intenția recurentului-reclamant a se revoca ordinul contestat și implicit de a

se reveni la situația anterioară emiterii acestui act administrativ, astfel că pe

cale de consecință se impune respingerea excepției inadmisibilității acțiunii

și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin întâmpinare,

intimatul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat menținerea ca

legală și temeinică a sentinței recurate.

Examinând cauza,

Înalta Curte, reține că nu este fondată critica adusă de recurent soluției

instanței de fond care a observat în mod corect că procedura administrativă

prealabilă este o condiție suplimentară și obligatorie pentru exercitarea dreptului

la acțiune în materia contenciosului administrativ, iar neparcurgerea acestei proceduri

afectează însuși exercițiul acestui drept și se sancționează cu respingerea acțiunii

ca inadmisibilă.

Raportându-se la

probatoriul administrat, judecătorul fondului a stabilit că în lipsa adresei din

11 decembrie 2009 către I.P.J. Ilfov, invocată de reclamant, al cărei conținut a

rezultat ca fiind aducerea la cunoștință reclamantului a sentinței pronunțate

în dosarul penal nr. 1222/2/2008, nu se poate vorbi de formularea unui recurs grațios

în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cum de altfel nu poate fi asimilată

unei plângeri administrative prealabile nici cererea înregistrată la Ministerul

Administrației și Internelor la data de 12 aprilie 2010, respectiv ulterior înregistrării

pe rolul Curții de Apel București, a acțiunii prin care s-a solicitat anularea

Ordinului nr. S/II/5786 prin care ministrul administrației și internelor a

dispus încetarea raportului de serviciu și trecerea în rezervă a reclamantului urmare

unei sentințe penale definitive.

Constatând că soluția

instanței de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București, este

legală și temeinică, văzând și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Z.M. împotriva sentinței nr. 4143 din 26 octombrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 iunie 2011.