ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4553/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul S.I.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor, suspendarea Ordinului Ministrului Internelor și

Reformei Administrative nr. S/11/4406 din 19 decembrie 2008, și restabilirea situației

anterioare emiterii sale.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că acest ordin este nul, ca urmare a faptului că, pe de o parte,

este eliberat din funcția deținută și, pe de altă parte, este pus la dispoziția

Inspectoratului General al Poliției Române și totodată nu au fost respectate nici

dispozițiile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în sensul că nu au fost identificate

concret, motivele care au condus la luarea deciziei, faptele imputate, actele normative

încălcate și temeiul legal concret.

Prin întâmpinare pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată,

deoarece în urma unui control efectuat, s-au constatat gravele neglijențe manageriale

ale reclamantului, iar dispozițiile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 nu

condiționează punerea la dispoziție, de efectuarea unei cercetări prealabile disciplinare.

Prin sentința civilă

nr. 2792 din 29 iunie 2009, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendarea

ca inadmisibilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.I.C. în contradictoriu

cu pârâtul Ministerului Administrației și Internelor, a anulat în parte Ordinul

Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. S/11/4406 din 19

decembrie 2008, doar în ce-l privește pe reclamant și a dispus restabilirea situației

anterioare emiterii Ordinului Ministrului Internelor și Reformei Administrative

nr. S/II/4406 din 19 decembrie 2008 în ceea ce îl privește pe reclamant.

Pentru a pronunța această

sentința, instanța de fond a reținut în esență că, în față de prevederile art. 14

alin. (6) din Legea nr. 554/2004, precum și față de faptul că reclamantului i-a

mai fost respinsă anterior, pentru aceleași motive în esență, o cerere de suspendare

a aceluiași act normativ, excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării

actului administrativ este întemeiată.

Pe fondul cauzei, având

în vedere atât prevederile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițiștilor, modificată și completată, cât și dispozițiile Ordinului Ministrului

Internelor și Reformei Administrative nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor

de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor

de stat, secretarului general și șefilor/comandanților Ministerul

Administrației și Internelor, modificat și completat, instanța de fond a constatat

că Ordinul atacat a fost emis cu încălcarea normelor de competență, căci în acest

caz nu se aplică principiul qui potest plus, potest minus (cine poate mai mult,

poate și mai puțin).

De asemenea, în raport

de prevederile Legii nr. 360/2002 și de natura atribuțiilor exercitate de reclamant,

instanța de fond a apreciat că ordinul de a fi eliberat din funcția de execuție

pentru grave neglijențe manageriale este nelegal și netemeinic.

În ceea ce privește aspectul

invocat de reclamant privind punerea sa la dispoziția unității prin ordin, prima

instanță a constatat că acest capăt de cerere are caracter accesoriu în raport cu

cele analizate deja și nu mai prezintă relevanță în condițiile în care ministrul

internelor și reformei administrative a dispus, prin același ordin, și eliberarea

din funcție a reclamantului, cu încălcarea normelor de competență.

Împotriva acestei sentinței

civile Ministerul Administrației și Internelor a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 22

alin. (8) din Legea nr. 360/2002 atât în ceea ce privește temeiul legal al Ordinului

Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. S/II4406 din 19 decembrie

2008, cât și cu privire la faptele imputate.

În ceea ce privește temeiul

legal concret al emiterii Ordinului din 19 decembrie 2008 se arată că acesta a fost

emis în baza dispozițiilor art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002, dispoziții

care prevăd că „în situații temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la

art. 65, polițiști pot fi puși la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult

6 luni, timp în care vor beneficia de drepturile bănești avute, cu excepția indemnizației

de comandă, după caz”.

Cu privire la faptele

imputate se arată că acestea au fost cele consemnate în Note cu privire la controlul

tematic efectuat la Direcția Management Logistic, în sarcina grupului de lucru constituit

prin dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române din 17 martie 2008, în

scopul stabilirii perfectării clauzelor contractuale cu operatorii desemnați câștigători

din care intimatul făcea parte s-au reținut o serie de deficiențe manageriale grave

printre care faptul că „a acceptat ca în varianta finală a contractului să fie stipulate

clauze dezavantajoase pentru autoritatea contractantă” și faptul că s-au încheiat

contractele de achiziție cu toate că Ministerul Administrației și Internelor a comunicat

Inspectoratului General al Poliției Române prin adresa din 07 iulie 2008 că „până

la luarea unei decizii în ceea ce privește alocarea fondurilor pentru aceste achiziții,

să se sisteze procedura de încheiere a contractelor de achiziții de autovehicule”.

Se arată că dispozițiile

legale reglementează eliberarea din funcție și punerea la dispoziția polițiștilor,

indiferent de funcțiile pe care aceștia le îndeplinesc, iar dispozițiile art. 22

alin. (8) din Legea nr. 360/2002 nu condiționează punerea la dispoziție de efectuarea

unei cercetări disciplinare.

Se arată că în cauză s-a

reținut nelegal încălcarea normelor de competență aprobate prin Ordinul Ministrului

Administrației și Internelor nr. 600/2005 deoarece ordinul a fost emis ca efect

al prerogativei ministrului de a numi și de a elibera din funcție orice polițist,

în virtutea principiului de drept, „cum poate mai mult poate și mai puțin”.

Se solicită admiterea

recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

La dosar intimata-reclamantă

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente.

Sentința atacată este

legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 22

alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a apreciat în mod corect

de instanța de fond că față de funcția de execuție deținută de intimat ca ofițer

specialist principal – consilier juridic, Ordinul nr. S/II/4406 din 19

decembrie 2008 este nul fiind emis cu încălcarea normelor de competență stabilite

prin Ordinul Ministerul Internelor și Reformei Administrative nr. 600/2005.

În cazul intimatului nu

se aplică principiul de drept „cine poate mai mult poate și mai puțin” deoarece

acesta devenea aplicabil în cazul în care era reglementată expres competența ceea

ce nu este aplicabil în situația reclamantului fiind aplicabile dispozițiile Ordinului

Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 600/2005.

În ceea ce privește temeiurile

de fapt reținute în ordinul contestat, instanța de fond a reținut în mod corect

că față de reclamantul-intimat care îndeplinea o funcție de execuție din categoria

A nu pot fi reținute „grave neglijențe manageriale ce au dus la o tulburare însemnată

a bunului mers privind dotarea Poliției Române și au creat un prejudiciu grav de

imagine instituției”.

Prin sentința recurată,

în mod corect nu au fost verificate în concret existența situațiilor temeinic justificate

față de faptul că s-a constatat emiterea ordinului cu depășirea normelor de competență

stabilite conform Ordinului Ministrului Internelor și Reformei Administrative

nr. 600/2005.

Față de cele expuse mai

sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 2792 din

29 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2010.