ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4553/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul S.I.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, suspendarea Ordinului Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. S/11/4406 din 19 decembrie 2008, și restabilirea situației anterioare emiterii sale. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că acest ordin este nul, ca urmare a faptului că, pe de o parte, este eliberat din funcția deținută și, pe de altă parte, este pus la dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române și totodată nu au fost respectate nici dispozițiile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în sensul că nu au fost identificate concret, motivele care au condus la luarea deciziei, faptele imputate, actele normative încălcate și temeiul legal concret.

Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece în urma unui control efectuat, s-au constatat gravele neglijențe manageriale ale reclamantului, iar dispozițiile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 nu condiționează punerea la dispoziție, de efectuarea unei cercetări prealabile disciplinare. Prin sentința civilă nr. 2792 din 29 iunie 2009, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendarea ca inadmisibilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.I.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Administrației și Internelor, a anulat în parte Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. S/11/4406 din 19 decembrie 2008, doar în ce-l privește pe reclamant și a dispus restabilirea situației anterioare emiterii Ordinului Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. S/II/4406 din 19 decembrie 2008 în ceea ce îl privește pe reclamant.

Pentru a pronunța această sentința, instanța de fond a reținut în esență că, în față de prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, precum și față de faptul că reclamantului i-a mai fost respinsă anterior, pentru aceleași motive în esență, o cerere de suspendare a aceluiași act normativ, excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării actului administrativ este întemeiată.

Pe fondul cauzei, având în vedere atât prevederile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițiștilor, modificată și completată, cât și dispozițiile Ordinului Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților Ministerul Administrației și Internelor, modificat și completat, instanța de fond a constatat că Ordinul atacat a fost emis cu încălcarea normelor de competență, căci în acest caz nu se aplică principiul qui potest plus, potest minus (cine poate mai mult, poate și mai puțin). De asemenea, în raport de prevederile Legii nr. 360/2002 și de natura atribuțiilor exercitate de reclamant, instanța de fond a apreciat că ordinul de a fi eliberat din funcția de execuție pentru grave neglijențe manageriale este nelegal și netemeinic.

În ceea ce privește aspectul invocat de reclamant privind punerea sa la dispoziția unității prin ordin, prima instanță a constatat că acest capăt de cerere are caracter accesoriu în raport cu cele analizate deja și nu mai prezintă relevanță în condițiile în care ministrul internelor și reformei administrative a dispus, prin același ordin, și eliberarea din funcție a reclamantului, cu încălcarea normelor de competență. Împotriva acestei sentinței civile Ministerul Administrației și Internelor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 atât în ceea ce privește temeiul legal al Ordinului Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. S/II4406 din 19 decembrie 2008, cât și cu privire la faptele imputate.

În ceea ce privește temeiul legal concret al emiterii Ordinului din 19 decembrie 2008 se arată că acesta a fost emis în baza dispozițiilor art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002, dispoziții care prevăd că „în situații temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65, polițiști pot fi puși la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 6 luni, timp în care vor beneficia de drepturile bănești avute, cu excepția indemnizației de comandă, după caz”.

Cu privire la faptele imputate se arată că acestea au fost cele consemnate în Note cu privire la controlul tematic efectuat la Direcția Management Logistic, în sarcina grupului de lucru constituit prin dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române din 17 martie 2008, în scopul stabilirii perfectării clauzelor contractuale cu operatorii desemnați câștigători din care intimatul făcea parte s-au reținut o serie de deficiențe manageriale grave printre care faptul că „a acceptat ca în varianta finală a contractului să fie stipulate clauze dezavantajoase pentru autoritatea contractantă” și faptul că s-au încheiat contractele de achiziție cu toate că Ministerul Administrației și Internelor a comunicat Inspectoratului General al Poliției Române prin adresa din 07 iulie 2008 că „până la luarea unei decizii în ceea ce privește alocarea fondurilor pentru aceste achiziții, să se sisteze procedura de încheiere a contractelor de achiziții de autovehicule”.

Se arată că dispozițiile legale reglementează eliberarea din funcție și punerea la dispoziția polițiștilor, indiferent de funcțiile pe care aceștia le îndeplinesc, iar dispozițiile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 nu condiționează punerea la dispoziție de efectuarea unei cercetări disciplinare. Se arată că în cauză s-a reținut nelegal încălcarea normelor de competență aprobate prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 600/2005 deoarece ordinul a fost emis ca efect al prerogativei ministrului de a numi și de a elibera din funcție orice polițist, în virtutea principiului de drept, „cum poate mai mult poate și mai puțin”. Se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente. Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a apreciat în mod corect de instanța de fond că față de funcția de execuție deținută de intimat ca ofițer specialist principal – consilier juridic, Ordinul nr. S/II/4406 din 19 decembrie 2008 este nul fiind emis cu încălcarea normelor de competență stabilite prin Ordinul Ministerul Internelor și Reformei Administrative nr. 600/2005.

În cazul intimatului nu se aplică principiul de drept „cine poate mai mult poate și mai puțin” deoarece acesta devenea aplicabil în cazul în care era reglementată expres competența ceea ce nu este aplicabil în situația reclamantului fiind aplicabile dispozițiile Ordinului Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 600/2005. În ceea ce privește temeiurile de fapt reținute în ordinul contestat, instanța de fond a reținut în mod corect că față de reclamantul-intimat care îndeplinea o funcție de execuție din categoria A nu pot fi reținute „grave neglijențe manageriale ce au dus la o tulburare însemnată a bunului mers privind dotarea Poliției Române și au creat un prejudiciu grav de imagine instituției”.

Prin sentința recurată, în mod corect nu au fost verificate în concret existența situațiilor temeinic justificate față de faptul că s-a constatat emiterea ordinului cu depășirea normelor de competență stabilite conform Ordinului Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 600/2005. Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 2792 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2010.