ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4773/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 551 din 29 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă ca nefondată cererea reclamantei U.C.M.R. - Asociația pentru Drepturi de

Autor în contradictoriu cu O.R.D.A.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii judiciare îl reprezintă

constatarea suspendării de drept a executării deciziei nr. 118 din 26 octombrie

2009 în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 iar, în subsidiar, suspendarea

executării deciziei nr. 118 din 26 octombrie 2009 emisă de pârât până la pronunțarea

instanței de fond.

Instanța de fond, analizând

mai întâi cererea formulată în principal de reclamantă, a cercetat dacă noul act

administrativ are același conținut cu cel suspendat de instanța de judecată.

Astfel, a analizat conținutul

deciziei nr. 99/2009 emisă de O.R.D.A. și a constatat că prin sentința nr. 3245

din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București s-a dispus, în temeiul art. 14

din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei nr. 99 din 17 august 2009

emisă de O.R.D.A., până la soluționarea acțiunii în anularea acesteia.

Instanța de fond a procedat

la analiza comparativă a deciziei nr. 118 din 26 august 2009 emisă de pârâtă, despre

care se susține că este identică cu decizia nr. 99 din 17 august 2009 și a constatat

că cele două decizii nu au același conținut, din perspectiva analizată de instanța

care a dispus suspendarea, astfel încât a constatat că cererea principală formulată

de reclamantă este neîntemeiată.

Instanța de fond a analizat

cele două decizii, din perspectiva aplicabilității art. 14 alin. (5) din Legea

nr. 554/2004 rezumându-se la mențiunile din cuprinsul primei decizii care au fost

analizate de instanță și cu privire la care aceasta a reținut că există o aparență

de nelegalitate.

Au fost reținute două

aspecte, pe de o parte, lipsa unui suport legal pentru obligația de modificare a

Statutului U.C.M.R. - Asociația pentru Drepturi de Autor, de convocare a Adunării

generale cu asigurarea unei prezențe mai ridicate precum și invitarea unui reprezentant

O.R.D.A. care să asiste la lucrările Adunării generale, iar, pe de altă parte, că

funcționarea U.C.M.R. - Asociația pentru Drepturi de Autor în temeiul aceluiași

statut a fost anterior avizată pentru legalitate de chiar O.R.D.A., după ce prin

sentința civilă nr. 218/PJ din 2 octombrie 1996 a Judecătoriei sectorului 1 București

a fost admisă cererea reclamantei de înscriere ca persoană juridică.

Instanța a constatat că

în ceea ce privește obligativitatea convocării Adunării generale cu asigurarea unei

prezențe mai ridicate, precum și invitarea unui O.R.D.A. care să asiste la lucrările

Adunării generale, în vederea modificării statutului, sunt dispoziții care nu au

mai fost impuse prin noua decizie, obiect al acțiunii de față.

Cu privire la cererea

subsidiară, formulată de reclamantă, de suspendare a noii decizii, instanța de fond

a procedat la analizarea îndeplinirii condiției cazului bine justificat și a pagubei

iminente și a constatat că aceste condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004 nu sunt întrunite în cauza de față.

Astfel, instanța a constatat

că cerința cazului bine justificat nu poate fi reținută de instanță, întrucât aspectele

invocate ca temeiuri de nelegalitate nu au nici o acoperire convingătoare nici în

argumentare, nici sub aspect probatorii, astfel încât instanța a apreciat că nu

există indicii de nelegalitate ale actului atacat.

Împrejurarea că vechiul

statut, a cărui modificare se impune prin decizia a cărui suspendare se solicită,

a făcut obiectul avizării de către pârât și verificării de către instanța de judecată

cu prilejul autorizării modificării statutului.

Instanța de fond a apreciat

că nu este suficientă pentru a antrena un dubiu suficient de caracterizat cu privire

la nelegalitatea deciziei, cât timp în statutul reclamantei este prevăzut că „repartiția

sumelor încasate din remunerația compensatorie pentru copia privată se repartizează

în conformitate cu dispozițiile legale.

Instanța a analizat și

aparența de nelegalitate din perspectiva obligației impuse în privința modificării

statutului prin raportare la textul art. 134 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996

și a apreciat că nu este întrunită cerința cazului bine justificat.

Având în vedere concluzia

reținută cu privire la condiția cazului bine justificat, instanța de fond nu a mai

analizat condiția pagubei iminente, întrucât legea impune îndeplinirea cumulativă

a ambelor condiții pentru admisibilitatea acțiunii.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a

fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale în materie.

S-a considerat în recurs

că instanța fondului a apreciat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

Deasemenea, s-a motivat

recursul și prin aceea că instanța de fond ar fi ignorat puterea lucrului judecat

de care se bucură sentința civilă nr. 3245/2009 cu privire la cazul bine justificat,

omițând și faptul că prin aceeași sentință s-a dispus suspendarea deciziei O.R.D.A.

nr. 99/2009, schimbând scopul și finalitatea urmărită de autoritatea administrativă

prin emiterea actului.

Recursul este nefondat

și va fi respins.

Examinând sentința atacată

și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Din ansamblul probator

administrat rezultă că recurenta-reclamantă a solicitat în principal să se constate

suspendarea de drept a deciziei nr. 118/2009 conform art. 4 din Legea nr. 554/2004,

iar în subsidiar să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 118/2009 până

la pronunțarea instanței de fond.

Fără posibilitate de tăgadă,

în speță, a fost dată decizia nr. 99/2009 de către O.R.D.A. prin care recurentei

i s-a acordat un termen de 3 luni pentru îndeplinirea unor măsuri de intrare în

legalitate.

Prin sentința nr. 3245/2009

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

dispus suspendarea executării acestei decizii (nr. 99/2009), iar după pronunțare,

organul administrativ a emis o nouă decizia nr. 118/2009 prin care a desființat

decizia nr. 99/2009 și a dispus în continuare măsurile de intrare în legalitate

pentru reclamantă.

Corect, Curtea de Apel

în speța dedusă judecății, referitoare la decizia nr. 118/2009, a analizat dacă

noul act administrativ are același conținut cu cel suspendat de instanță și din

actele prezentate și anexate la dosar cât și din lectuarea celor două decizii, rezultă

clar că ele nu au același conținut, pentru ca în acest litigiu să se poată invoca

autoritatea de lucru judecat.

Curtea de Apel București

printr-o amplă motivare a analizat cele două decizii din perspectiva văzută de instanța

care a dispus suspendarea și a concluzionat în sensul că noua decizie nu are același

conținut cu cel al deciziei suspendate.

Pentru decizia nr. 99/2009,

Curtea de Apel a reținut întrunirea cazului bine justificat, indicii de nelegalitate

a actului administrativ dar și o pagubă materială derivând din executarea deciziei.

Desigur, atunci când se

emite un act nou cu același conținut cu al celui suspendat de instanță, conform

Legii nr. 554/2004, acesta este suspendat de drept și plângerea prealabilă nu mai

este obligatorie.

Din chiar conținutul sentinței

nr. 3245/2009, rezultă că intimatul-pârât intenționa să revoce decizia inițială,

urmând a o adapta în raport de susținerile recurentei din plângerea prealabilă.

În ceea ce privește cererea

subsidiară a recurentei-reclamante, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, trebuie

întrunite cumulativ condiția cazului bine justificat cu cea a pagubei iminente.

Din actele depuse, nu

se poate desprinde aparența de nelegalitate a actului administrativ dedus judecății,

recurenta neaducând probe concludente în acest sens, probe care să conducă instanța

la concluzia că în speță trebuie protejat dreptul acesteia prin dispunerea măsurii

suspendării actului administrativ.

Măsurile O.R.D.A. nu pot

constitui cel puțin aparent prejudicii în bugetul U.C.M.R. - Asociația pentru Drepturi

de Autor, întrucât funcționează permanent și se încadrează în obiectul de activitate.

Decizia O.R.D.A. nu produce

nici o pagubă iminentă recurentei, ea doar impunând un termen pentru intrarea în

legalitate. De asemenea, din decizia nr. 118/2009 nu rezultă o posibilă suspendare

a activității U.C.M.R. - Asociația pentru Drepturi de Autor după termenul impus,

prejudiciile eventuale nefiind certe și nici previzibile.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de U.C.M.R. - Asociația

pentru Drepturi de Autor, ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de U.C.M.R. - Asociația pentru Drepturi de Autor împotriva sentinței nr. 551 din

29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2010.