ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4773/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 551 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei U.C.M.R. - Asociația pentru Drepturi de Autor în contradictoriu cu O.R.D.A. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii judiciare îl reprezintă constatarea suspendării de drept a executării deciziei nr. 118 din 26 octombrie 2009 în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 iar, în subsidiar, suspendarea executării deciziei nr. 118 din 26 octombrie 2009 emisă de pârât până la pronunțarea instanței de fond.

Instanța de fond, analizând mai întâi cererea formulată în principal de reclamantă, a cercetat dacă noul act administrativ are același conținut cu cel suspendat de instanța de judecată. Astfel, a analizat conținutul deciziei nr. 99/2009 emisă de O.R.D.A. și a constatat că prin sentința nr. 3245 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București s-a dispus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei nr. 99 din 17 august 2009 emisă de O.R.D.A., până la soluționarea acțiunii în anularea acesteia. Instanța de fond a procedat la analiza comparativă a deciziei nr. 118 din 26 august 2009 emisă de pârâtă, despre care se susține că este identică cu decizia nr. 99 din 17 august 2009 și a constatat că cele două decizii nu au același conținut, din perspectiva analizată de instanța care a dispus suspendarea, astfel încât a constatat că cererea principală formulată de reclamantă este neîntemeiată.

Instanța de fond a analizat cele două decizii, din perspectiva aplicabilității art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 rezumându-se la mențiunile din cuprinsul primei decizii care au fost analizate de instanță și cu privire la care aceasta a reținut că există o aparență de nelegalitate. Au fost reținute două aspecte, pe de o parte, lipsa unui suport legal pentru obligația de modificare a Statutului U.C.M.R. - Asociația pentru Drepturi de Autor, de convocare a Adunării generale cu asigurarea unei prezențe mai ridicate precum și invitarea unui reprezentant O.R.D.A. care să asiste la lucrările Adunării generale, iar, pe de altă parte, că funcționarea U.C.M.R. - Asociația pentru Drepturi de Autor în temeiul aceluiași statut a fost anterior avizată pentru legalitate de chiar O.R.D.A., după ce prin sentința civilă nr. 218/PJ din 2 octombrie 1996 a Judecătoriei sectorului 1 București a fost admisă cererea reclamantei de înscriere ca persoană juridică.

Instanța a constatat că în ceea ce privește obligativitatea convocării Adunării generale cu asigurarea unei prezențe mai ridicate, precum și invitarea unui O.R.D.A. care să asiste la lucrările Adunării generale, în vederea modificării statutului, sunt dispoziții care nu au mai fost impuse prin noua decizie, obiect al acțiunii de față. Cu privire la cererea subsidiară, formulată de reclamantă, de suspendare a noii decizii, instanța de fond a procedat la analizarea îndeplinirii condiției cazului bine justificat și a pagubei iminente și a constatat că aceste condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu sunt întrunite în cauza de față.

Astfel, instanța a constatat că cerința cazului bine justificat nu poate fi reținută de instanță, întrucât aspectele invocate ca temeiuri de nelegalitate nu au nici o acoperire convingătoare nici în argumentare, nici sub aspect probatorii, astfel încât instanța a apreciat că nu există indicii de nelegalitate ale actului atacat. Împrejurarea că vechiul statut, a cărui modificare se impune prin decizia a cărui suspendare se solicită, a făcut obiectul avizării de către pârât și verificării de către instanța de judecată cu prilejul autorizării modificării statutului. Instanța de fond a apreciat că nu este suficientă pentru a antrena un dubiu suficient de caracterizat cu privire la nelegalitatea deciziei, cât timp în statutul reclamantei este prevăzut că „repartiția sumelor încasate din remunerația compensatorie pentru copia privată se repartizează în conformitate cu dispozițiile legale.

Instanța a analizat și aparența de nelegalitate din perspectiva obligației impuse în privința modificării statutului prin raportare la textul art. 134 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 și a apreciat că nu este întrunită cerința cazului bine justificat. Având în vedere concluzia reținută cu privire la condiția cazului bine justificat, instanța de fond nu a mai analizat condiția pagubei iminente, întrucât legea impune îndeplinirea cumulativă a ambelor condiții pentru admisibilitatea acțiunii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale în materie. S-a considerat în recurs că instanța fondului a apreciat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Deasemenea, s-a motivat recursul și prin aceea că instanța de fond ar fi ignorat puterea lucrului judecat de care se bucură sentința civilă nr. 3245/2009 cu privire la cazul bine justificat, omițând și faptul că prin aceeași sentință s-a dispus suspendarea deciziei O.R.D.A. nr. 99/2009, schimbând scopul și finalitatea urmărită de autoritatea administrativă prin emiterea actului. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând sentința atacată și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Din ansamblul probator administrat rezultă că recurenta-reclamantă a solicitat în principal să se constate suspendarea de drept a deciziei nr. 118/2009 conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 118/2009 până la pronunțarea instanței de fond.

Fără posibilitate de tăgadă, în speță, a fost dată decizia nr. 99/2009 de către O.R.D.A. prin care recurentei i s-a acordat un termen de 3 luni pentru îndeplinirea unor măsuri de intrare în legalitate. Prin sentința nr. 3245/2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea executării acestei decizii (nr. 99/2009), iar după pronunțare, organul administrativ a emis o nouă decizia nr. 118/2009 prin care a desființat decizia nr. 99/2009 și a dispus în continuare măsurile de intrare în legalitate pentru reclamantă. Corect, Curtea de Apel în speța dedusă judecății, referitoare la decizia nr. 118/2009, a analizat dacă noul act administrativ are același conținut cu cel suspendat de instanță și din actele prezentate și anexate la dosar cât și din lectuarea celor două decizii, rezultă clar că ele nu au același conținut, pentru ca în acest litigiu să se poată invoca autoritatea de lucru judecat.

Curtea de Apel București printr-o amplă motivare a analizat cele două decizii din perspectiva văzută de instanța care a dispus suspendarea și a concluzionat în sensul că noua decizie nu are același conținut cu cel al deciziei suspendate. Pentru decizia nr. 99/2009, Curtea de Apel a reținut întrunirea cazului bine justificat, indicii de nelegalitate a actului administrativ dar și o pagubă materială derivând din executarea deciziei. Desigur, atunci când se emite un act nou cu același conținut cu al celui suspendat de instanță, conform Legii nr. 554/2004, acesta este suspendat de drept și plângerea prealabilă nu mai este obligatorie. Din chiar conținutul sentinței nr. 3245/2009, rezultă că intimatul-pârât intenționa să revoce decizia inițială, urmând a o adapta în raport de susținerile recurentei din plângerea prealabilă.

În ceea ce privește cererea subsidiară a recurentei-reclamante, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, trebuie întrunite cumulativ condiția cazului bine justificat cu cea a pagubei iminente. Din actele depuse, nu se poate desprinde aparența de nelegalitate a actului administrativ dedus judecății, recurenta neaducând probe concludente în acest sens, probe care să conducă instanța la concluzia că în speță trebuie protejat dreptul acesteia prin dispunerea măsurii suspendării actului administrativ. Măsurile O.R.D.A. nu pot constitui cel puțin aparent prejudicii în bugetul U.C.M.R. - Asociația pentru Drepturi de Autor, întrucât funcționează permanent și se încadrează în obiectul de activitate. Decizia O.R.D.A.

nu produce nici o pagubă iminentă recurentei, ea doar impunând un termen pentru intrarea în legalitate. De asemenea, din decizia nr. 118/2009 nu rezultă o posibilă suspendare a activității U.C.M.R. - Asociația pentru Drepturi de Autor după termenul impus, prejudiciile eventuale nefiind certe și nici previzibile. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de U.C.M.R. - Asociația pentru Drepturi de Autor, ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.C.M.R. - Asociația pentru Drepturi de Autor împotriva sentinței nr. 551 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.