ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, reclamanta D.T.E. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul
Justiției (devenit în prezent Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești)
suspendarea ordinului nr. 2727/C din 21 octombrie 2008 și repunerea în situația
anterioară.
Motivele de fapt și de drept care au
stat la baza formulării cererii
Reclamanta a arătat că prin ordinul
arătat s-a dispus revocarea din funcția de Director al Oficiului Registrului
Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, începând cu 22 octombrie 2008, iar
această măsură i-a fost comunicată prin adresa nr. 154288 din 23 octombrie 2008
și i s-a propus postul de consilier juridic la Colectivul juridic - Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a precizat că ordinul atacat este
nemotivat în fapt și în drept, fiind lipsită de posibilitatea de combatere
eficientă.
În drept, s-au indicat prevederile art. 14
din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.
Apărările formulate de pârâtul
Ministerul Justiției
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat
respingerea acțiunii ca neîntemeiate pentru neîntrunirea condițiilor impuse de
prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cererea de suspendare, în opinia pârâtului,
nu indică vreo împrejurare referitoare la starea de drept ori de fapt ce ar
putea să dovedească existența cazului bine justificat, iar prin revocarea din
funcție a reclamantei nu poate fi reținută situația unei perturbări previzibile
grave a funcționării Oficiului Registrului Comerțului.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 180/F-C din 27
noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă cererea de suspendare
formulată de reclamanta D.T.E. în contradictoriu cu Ministerul Justiției.
Motivele de fapt și de drept care au
format convingerea instanței de fond
Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ,
respectiv condiția cazului bine justificat și a prejudiciului cert.
Astfel, s-a reținut că deși actul
administrativ atacat este sumar motivat în fapt și în drept, nu reprezintă un
caz bine justificat în sensul dispozițiilor legale.
Cu privire la condiția prejudiciului
iminent, instanța de fond a constatat că în lipsa primei condiții nu poate să
existe un prejudiciu iminent și că cele două condiții trebuie să fie
îndeplinite cumulativ.
S-a mai constatat că ordinul de revocare
din funcție a fost pus în executare prin numirea unui alt director la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Argeș.
Recursul formulat de reclamanta D.T.E.
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
6.1. Instanța de fond nu a respectat
prevederile art. 24 alin. (1) din Constituția României și art. 6 pct. 1 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât Ordinul nr. 2727/C din 21
octombrie 2008 nu este motivat în fapt și în drept, iar recurenta este lipsită
de posibilitatea de a-l combate în mod concret.
Recurenta consideră că dispozițiile
legale pe care se întemeiază ordinul nu constituie temeiul juridic al măsurii
luate, și într-o speță similară, Curtea de Apel Pitești a admis cererea de
suspendare a executării unui ordin prin care Ministerul Sănătății Publice a
eliberat din funcția de manager a Spitalului Județean de Urgență Râmnicu
Vâlcea, pe reclamanta din acea cauză.
6.2. Instanța de fond a încălcat
dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta arată că cele două condiții
impuse în vederea suspendării executării actului administrativ sunt îndeplinite.
Cazul bine justificat este îndeplinit
față de următoarele împrejurări:
- Recomandarea nr. (89)8 adoptată de
Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989 a apreciat
că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile
a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu
ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat în măsura posibilului;
- ordinul nu este motivat în fapt și în
drept;
- actele la care se face referire în
ordin nu au fost comunicate;
- noțiunea de „revocare” nu se regăsește
în textele menționate.
Paguba iminentă se materializează în
faptul că activitatea O.R.C. de pe lângă Tribunalul Argeș este grav perturbată
în perioada de tranziție ce implică preluarea activității de o altă persoană.
Întâmpinarea formulată de intimatul
Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești
Intimatul solicită respingerea recursului
ca nefondat, având în vedere că suspendarea executării unui act administrativ
apare, în concepția Legii nr. 554/2004, ca o situație excepțională, o întrerupere
a caracterului executoriu al actului administrativ, iar în speță nu s-a
demonstrat întrunirea cumulativă a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele instanței de recurs
Recursul este nefondat
Reclamanta-recurentă a formulat
acțiunea prin care a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 2727/C din
21 octombrie 2008 în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și
completată, până la soluționarea pe fond a acțiunii.
Prin sentința nr. 75/F-C din 15 aprilie
2009, Curtea de Apel Pitești a dispus anularea Ordinului nr. 2727/C din 21
octombrie 2008, reintegrarea reclamantei în funcția avută anterior și obligarea
pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești la plata drepturilor
salariale cuvenite începând cu data aplicării actului și până la reintegrarea
efectivă.
Odată cu pronunțarea instanței de fond,
orice hotărâre dată în sensul admiterii cererii de suspendare a executării
actului administrativ contestat, încetează, acesta fiind sensul prevăzut de
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
O suspendare a executării actului
administrativ contestat până la soluționarea irevocabilă a cauzei se putea
obține numai în condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În speță, cererea de suspendare a
executării actului administrativ a fost respinsă de instanța de fond.
Pronunțarea unei hotărâri a instanței de
fond în sensul anulării actului nu duce la modificarea soluției pe aspectul
cererii de suspendare, deoarece după cum s-a menționat mai sus, suspendarea
opera numai până la pronunțarea instanței de fond.
Existând un recurs formulat împotriva
sentinței nr. 75/2009 devin aplicabile prevederile art. 20 alin. (2) din Legea
nr. 554/2004 modificată și completată, în sensul că recursul suspendă
executarea.
În ceea ce privește motivele de recurs
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va constata
netemeinicia criticilor aduse sentinței primei instanțe.
Recomandarea nr. (89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nu poate constitui temei juridic al unei
hotărâri judecătorești deoarece nu are forță obligatorie.
Nu s-au găsit elemente care să dovedească
cazul bine justificat, motivele cererii de suspendare fiind identice cu cele
ale unei acțiuni în anularea actului și care pot fi analizate doar cu ocazia
judecării acestei ultime acțiuni.
Condiția pagubei iminente nu a fost
dovedită.
Orice pagubă adusă reclamantei poate fi
separată ulterior, prin plata drepturilor salariale cuvenite și, eventual, a
daunelor morale, iar perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității
publice nu s-a demonstrat.
În concluzie, față de cele arătate, se
va constata că motivele de critică aduse sentinței de fond sunt nefondate,
urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20
alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se dispună
respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.T.E.
împotriva sentinței nr. 180/F-C din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18
iunie 2009.