ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2009

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, reclamanta D.T.E. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiției (devenit în prezent Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești) suspendarea ordinului nr. 2727/C din 21 octombrie 2008 și repunerea în situația anterioară.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii Reclamanta a arătat că prin ordinul arătat s-a dispus revocarea din funcția de Director al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, începând cu 22 octombrie 2008, iar această măsură i-a fost comunicată prin adresa nr. 154288 din 23 octombrie 2008 și i s-a propus postul de consilier juridic la Colectivul juridic - Buletinul procedurilor de insolvență. S-a precizat că ordinul atacat este nemotivat în fapt și în drept, fiind lipsită de posibilitatea de combatere eficientă. În drept, s-au indicat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

Apărările formulate de pârâtul Ministerul Justiției Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate pentru neîntrunirea condițiilor impuse de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Cererea de suspendare, în opinia pârâtului, nu indică vreo împrejurare referitoare la starea de drept ori de fapt ce ar putea să dovedească existența cazului bine justificat, iar prin revocarea din funcție a reclamantei nu poate fi reținută situația unei perturbări previzibile grave a funcționării Oficiului Registrului Comerțului.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 180/F-C din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamanta D.T.E. în contradictoriu cu Ministerul Justiției.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, respectiv condiția cazului bine justificat și a prejudiciului cert. Astfel, s-a reținut că deși actul administrativ atacat este sumar motivat în fapt și în drept, nu reprezintă un caz bine justificat în sensul dispozițiilor legale. Cu privire la condiția prejudiciului iminent, instanța de fond a constatat că în lipsa primei condiții nu poate să existe un prejudiciu iminent și că cele două condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ. S-a mai constatat că ordinul de revocare din funcție a fost pus în executare prin numirea unui alt director la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Argeș.

Recursul formulat de reclamanta D.T.E. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 6.1. Instanța de fond nu a respectat prevederile art. 24 alin. (1) din Constituția României și art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât Ordinul nr. 2727/C din 21 octombrie 2008 nu este motivat în fapt și în drept, iar recurenta este lipsită de posibilitatea de a-l combate în mod concret. Recurenta consideră că dispozițiile legale pe care se întemeiază ordinul nu constituie temeiul juridic al măsurii luate, și într-o speță similară, Curtea de Apel Pitești a admis cererea de suspendare a executării unui ordin prin care Ministerul Sănătății Publice a eliberat din funcția de manager a Spitalului Județean de Urgență Râmnicu Vâlcea, pe reclamanta din acea cauză. 6.2. Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Recurenta arată că cele două condiții impuse în vederea suspendării executării actului administrativ sunt îndeplinite. Cazul bine justificat este îndeplinit față de următoarele împrejurări: - Recomandarea nr. (89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989 a apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat în măsura posibilului; - ordinul nu este motivat în fapt și în drept; - actele la care se face referire în ordin nu au fost comunicate; - noțiunea de „revocare” nu se regăsește în textele menționate. Paguba iminentă se materializează în faptul că activitatea O.R.C. de pe lângă Tribunalul Argeș este grav perturbată în perioada de tranziție ce implică preluarea activității de o altă persoană.

Întâmpinarea formulată de intimatul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că suspendarea executării unui act administrativ apare, în concepția Legii nr. 554/2004, ca o situație excepțională, o întrerupere a caracterului executoriu al actului administrativ, iar în speță nu s-a demonstrat întrunirea cumulativă a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. II. Considerentele instanței de recurs 1. Recursul este nefondat 2. Reclamanta-recurentă a formulat acțiunea prin care a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 2727/C din 21 octombrie 2008 în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, până la soluționarea pe fond a acțiunii. Prin sentința nr. 75/F-C din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Pitești a dispus anularea Ordinului nr. 2727/C din 21 octombrie 2008, reintegrarea reclamantei în funcția avută anterior și obligarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data aplicării actului și până la reintegrarea efectivă. Odată cu pronunțarea instanței de fond, orice hotărâre dată în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat, încetează, acesta fiind sensul prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. O suspendare a executării actului administrativ contestat până la soluționarea irevocabilă a cauzei se putea obține numai în condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În speță, cererea de suspendare a executării actului administrativ a fost respinsă de instanța de fond. Pronunțarea unei hotărâri a instanței de fond în sensul anulării actului nu duce la modificarea soluției pe aspectul cererii de suspendare, deoarece după cum s-a menționat mai sus, suspendarea opera numai până la pronunțarea instanței de fond. Existând un recurs formulat împotriva sentinței nr. 75/2009 devin aplicabile prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, în sensul că recursul suspendă executarea. 3. În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va constata netemeinicia criticilor aduse sentinței primei instanțe. Recomandarea nr. (89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nu poate constitui temei juridic al unei hotărâri judecătorești deoarece nu are forță obligatorie. Nu s-au găsit elemente care să dovedească cazul bine justificat, motivele cererii de suspendare fiind identice cu cele ale unei acțiuni în anularea actului și care pot fi analizate doar cu ocazia judecării acestei ultime acțiuni. Condiția pagubei iminente nu a fost dovedită. Orice pagubă adusă reclamantei poate fi separată ulterior, prin plata drepturilor salariale cuvenite și, eventual, a daunelor morale, iar perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice nu s-a demonstrat. 4. În concluzie, față de cele arătate, se va constata că motivele de critică aduse sentinței de fond sunt nefondate, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se dispună respingerea recursului ca nefondat.