ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2751/2009

Asupra recursului

de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 24 septembrie 2007, reclamantul V.V.D., în calitate de fost administrator al

SC A.M.R. SRL Pitești a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 61 din 24

ianuarie 2007, a raportului de inspecție fiscală nr. 10138/2007 și a procesului

– verbal nr. 10138/2007, acte întocmite de pârâta D.G.F.P. a Județului Argeș.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că reprezentanții pârâtei au efectuat în luna

ianuarie 2007 un control la sediul societății, dar nu au analizat documentele

contabile și nu au comunicat rezultatul cercetărilor, întocmind acte fiscale

nelegale, ale căror concluzii sunt în contradicție cu actele de control emise în

anul 2005.

Prin sentința

nr. 81/ F-C din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea

pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului, reținând că acesta, în

calitate de administrator, nu mai avea calitatea să formuleze contestația

pentru societatea comercială aflată în procedura falimentului și pentru care a

fost numit un lichidator judiciar.

Recursul

declarat de reclamanta împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia nr.

744 din 26 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța de

recurs a casat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță, cu motivarea că dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr.

85/2006 și art. 175 C. proc. fisc. prevăd atribuțiile administratorului special

de a formula contestații în numele societății comerciale.

În fond după

casare, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a pronunțat sentința nr. 161/ F-C din 5 noiembrie 2008, prin care a

admis excepțiile privind tardivitatea și inadmisibilitatea contestației și pe

cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant.

Hotărând

astfel, instanța de fond a reținut că nu a fost respectat termenul de 30 de

zile pentru contestarea actelor fiscale, prevăzut sub sancțiunea decăderii în art.

207 alin. (1) C. proc. fisc., deoarece actul de control contestat în cauză a

fost comunicat lichidatorului societății la data de 5 ianuarie 2007, iar

contestația a fost depusă la data de 7 iunie 2007.

De asemenea,

s-a reținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 218 C. proc. fisc. și art.

6 din Legea nr. 554/2004, pentru că acțiunea în justiție a fost formulată

anterior soluționării contestației în procedura administrativă.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea

hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Recurentul a

susținut că au fost greșit admise cele două excepții invocate de intimată

pentru nerespectarea dispozițiilor art. 207 alin. (1) și art. 218 C. proc.

fisc., fără a se avea în vedere că nu i-a fost comunicat actul de control, deși

acesta a fost întocmit pentru o perioadă în care a avut calitatea de

administrator al SC A.M.R. SRL Pitești, astfel că  i-a fost încălcat dreptul la

apărare.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente.

Instanța de

fond a soluționat corect excepția tardivității contestației, reținând că nu au

fost respectate dispozițiile art. 207 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului

administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.

Susținerea

recurentului că nu i-a fost comunicat actul de control se dovedește a fi

nefondată în raport de înscrisurile de la dosar, din care rezultă că acesta a

fost comunicat atât lichidatorului judiciar, în calitate de reprezentant al

societății comerciale, cât și reclamantului, în calitate de fost administrator

al aceleiași societăți.

Recurentului

i s-a transmis invitația nr. 141/202 din 18 ianuarie 2007, pentru a se prezenta

în data de 23 ianuarie 2007 la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice a

Județului Argeș, iar după efectuarea controlului fiscal, i-a fost comunicat

actul întocmit cu adresa nr. XX din 30 ianuarie 2007, atât prin poștă, cu

confirmare de primire, cât și prin publicitate, cu anunțul publicitar nr. 764

din 28 februarie 2007, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (3) din O.G.

nr. 92/2003.

Față de data comunicării

actelor contestate, 6 februarie 2007 și respectiv, 28 februarie 2008 și data de

12 iulie 2007, la care a fost depusă contestația, instanța de fond a reținut

corect că termenul legal de depunere a contestației de către reclamant a fost

depășit.

Referitor la excepția

inadmisibilității formulării contestației, recurentul a criticat soluția de

admitere a excepției pentru nerespectarea dispozițiilor art. 218 C. proc. fisc.,

dar nu a expus considerentele de fapt și de drept ale acestui motiv de recurs,

în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ.

Examinând cauza sub toate

aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că și

această excepție a fost corect admisă de instanța de fond, întrucât acțiunea în

justiție a fost formulată anterior finalizării procedurii prealabile prevăzut

de art. 205 din O.G. nr. 92/2003 și art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, nefiind

motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.V.D. împotriva sentinței civile nr. 161/ F-C din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 mai 2009.