ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 696/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 31 mai 2007 la Tribunalul Argeș, reclamantul V.V.D., fost administrator al SC A.M.R. SRL Pitești, a solicitat Instanței, în contradictoriu cu pârâta G.F., secția Argeș, să dispună anularea „notei de constatare” din data de 2 mai 2006, întocmită de pârâtă. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost administratorul SC A.M.R. SRL Pitești, până la data de 5 aprilie 2005, când s-a dispus față de societatea comercială, trecerea în faliment și că în luna aprilie 2006, reprezentanții pârâtei au efectuat un control al activității societății comerciale pentru perioada aprilie - mai 2006, stabilind o rezoluție nelegală, întrucât nu au analizat toate documentele existente în contabilitate.

Prin sentința nr. 405/ CF din 2 iulie 2007 a Tribunalului Argeș s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, în raport cu suma pentru care reclamantul cere a fi exonerat în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. La Curtea de Apel Pitești, reclamantul și-a completat motivarea inițială, arătând că acțiunea nu este tardivă, că nu a primit răspunsul expediat prin poștă de către pârâtă, întrucât societatea și-a schimbat sediul social, singurul contact poștal putându-se realiza numai prin lichidatorul societății. A mai susținut reclamantul că, nota de constatare a produs efecte, întrucât în baza ei, A.N.A.F. și D.G.F.P. a județului Argeș au întocmit decizia de impunere și proces - verbal de inspecție fiscală, fără a face verificări privind evidența contabilă.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 80/ F-C din 24 septembrie 2007 a admis excepția lipsei calității procesuale active. A respins acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul V.V.D. în contradictoriu cu pârâtul C.R.A.G.F.A. În motivarea soluției s-a reținut că, prin Încheierea din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Comercial Argeș, prin Judecător sindic s-a dispus intrarea în faliment a SC A.M.R. SRL Pitești și dizolvarea acesteia, fiind ridicat dreptul de administrare al reclamantului (administrator) și numit lichidator. De la această dată, reclamantul a pierdut dreptul de a administra societatea comercială, inclusiv de a formula acțiunea, obligația fiind transmisă în sarcina lichidatorului judiciar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul V.V.D., susținând că, în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, întrucât a formulat acțiunea în temeiul art. 18 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, în calitate de administrator special, calitate în care a și semnat nota de constatare în litigiu. Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Tribunalul Comercial Argeș prin Încheierea din 5 aprilie 2005 a decis intrarea în faliment a debitoarei SC A.M.R.

SRL Pitești. A dizolvat societatea debitoare și i-a ridicat dreptul de administrare. A desemnat lichidator pe practicianul T.L. și a dispus notificarea intrării în faliment prin lichidator. De la această dată, reclamantul, după cum a și recunoscut și-a pierdut calitatea de administrator și respectiv dreptul de a administra societatea comercială, inclusiv de a formula acțiunea, obligația fiind transmisă lichidatorului judiciar T.L. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevede în art. 47 alin. (1) că „deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, dacă nu și-a declarat, în condițiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau după caz, art. 33 alin. (6), intenția de reorganizare”.

Alin. (4) prevede expres că „dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului”, iar art. 25 lit. b) din aceeași lege, stabilește între atribuțiile lichidatorului și pe cea privind „conducerea activității debitorului”. Se reține, contrar susținerilor recurentului că, acesta nici în calitate de administrator special nu ar fi avut dreptul să promoveze acțiunea, întrucât în art. 18 din Legea nr. 85/2006 care reglementează atribuțiile administratorului special nu este inclusă formularea acțiunii în cauză. Prin urmare, corect a reținut Instanța de Fond că nu există identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.V.D. împotriva sentinței nr. 80/ F-C din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2008.