ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 696/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 31 mai 2007 la Tribunalul Argeș, reclamantul V.V.D., fost administrator al SC A.M.R. SRL Pitești, a

solicitat Instanței, în contradictoriu cu pârâta G.F., secția Argeș, să dispună

anularea „notei de constatare” din data de 2 mai 2006, întocmită de pârâtă.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că a fost administratorul SC A.M.R. SRL Pitești, până la

data de 5 aprilie 2005, când s-a dispus față de societatea comercială, trecerea

în faliment și că în luna aprilie 2006, reprezentanții pârâtei au efectuat un

control al activității societății comerciale pentru perioada aprilie - mai

2006, stabilind o rezoluție nelegală, întrucât nu au analizat toate documentele

existente în contabilitate.

Prin sentința nr. 405/ CF

din 2 iulie 2007 a Tribunalului Argeș s-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, în raport cu suma pentru care

reclamantul cere a fi exonerat în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

La Curtea

de Apel Pitești,

reclamantul și-a completat motivarea inițială, arătând că acțiunea nu este

tardivă, că nu a primit răspunsul expediat prin poștă de către pârâtă, întrucât

societatea și-a schimbat sediul social, singurul contact poștal putându-se realiza

numai prin lichidatorul societății.

A mai susținut reclamantul

că, nota de constatare a produs efecte, întrucât în baza ei, A.N.A.F. și

D.G.F.P. a județului Argeș au întocmit decizia de impunere și proces - verbal

de inspecție fiscală, fără a face verificări privind evidența contabilă.

Curtea de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

80/ F-C din 24 septembrie 2007 a admis excepția lipsei calității procesuale

active. A respins acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului

administrativ de reclamantul V.V.D. în contradictoriu cu pârâtul C.R.A.G.F.A.

În motivarea soluției s-a

reținut că, prin Încheierea din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Comercial Argeș, prin Judecător sindic s-a dispus intrarea în faliment a SC

A.M.R. SRL Pitești și dizolvarea acesteia, fiind ridicat dreptul de

administrare al reclamantului (administrator) și numit lichidator. De la

această dată, reclamantul a pierdut dreptul de a administra societatea

comercială, inclusiv de a formula acțiunea, obligația fiind transmisă în

sarcina lichidatorului judiciar.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen reclamantul V.V.D., susținând că, în mod greșit s-a

admis excepția lipsei calității procesuale active, întrucât a formulat acțiunea

în temeiul art. 18 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, în calitate de

administrator special, calitate în care a și semnat nota de constatare în

litigiu.

Examinând sentința atacată,

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispozițiile

legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul Comercial Argeș

prin Încheierea din 5 aprilie 2005 a decis intrarea în faliment a debitoarei SC

A.M.R. SRL Pitești. A dizolvat societatea debitoare și i-a ridicat dreptul de

administrare. A desemnat lichidator pe practicianul T.L. și a dispus

notificarea intrării în faliment prin lichidator.

De la această dată,

reclamantul, după cum a și recunoscut și-a pierdut calitatea de administrator

și respectiv dreptul de a administra societatea comercială, inclusiv de a

formula acțiunea, obligația fiind transmisă lichidatorului judiciar T.L.

Legea nr. 85/2006 privind

procedura insolvenței prevede în art. 47 alin. (1) că „deschiderea procedurii

ridică debitorului dreptul de administrare constând în dreptul de a-și conduce

activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea,

dacă nu și-a declarat, în condițiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau după caz,

art. 33 alin. (6), intenția de reorganizare”. Alin. (4) prevede expres că

„dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se

dispune începerea falimentului”, iar art. 25 lit. b) din aceeași lege,

stabilește între atribuțiile lichidatorului și pe cea privind „conducerea

activității debitorului”.

Se reține, contrar

susținerilor recurentului că, acesta nici în calitate de administrator special

nu ar fi avut dreptul să promoveze acțiunea, întrucât în art. 18 din Legea nr.

85/2006 care reglementează atribuțiile administratorului special nu este

inclusă formularea acțiunii în cauză.

Prin urmare, corect a

reținut Instanța de Fond că nu există identitate între persoana reclamantului

și titularul dreptului afirmat.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamant,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.V.D. împotriva sentinței nr. 80/ F-C din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2008.