ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1383/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 01 august 2007, reclamanta SC C. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. și D.G.F.P. a Județului Argeș, obligarea acestora de a-i răspunde la cererea înregistrată în data de 15 iunie 2007, sub nr. 80212, arătând că se află în imposibilitate de a formula contestație împotriva R.I.F. nr. 11211 din 10 aprilie 2006-prin care în mod nejustificat s-a stabilit o obligație suplimentară în sarcina sa de 619.747 lei. Totodată a solicitat obligarea directorilor A.N.A.F. și D.G.F.P. Argeș și, după caz, a persoanei fizice vinovată de refuzul nejustificat de a comunica răspunsul, la plata sumei de 500 lei pe zi de întârziere, precum și la recuperarea pagubei constând în lipsa de folosință a sumei de 619.747 lei, din luna mai 2006 la zi.

În motivarea cererii, reclamanta arată că refuzul părților de a rezolva cererea sa referitoare la dreptul de a contesta actul administrativ, respectiv Raportul de Inspecție Fiscală nr. 11211 din 10 aprilie 2006 și a Deciziei de impunere nr. 136 din 26 aprilie 2006 îi îngrădește dreptul de a se adresa justiției pentru recuperarea pagubelor suferite prin lipsa de folosință a sumei reținute nejustificat. Prin întâmpinarea formulată, pârâtele D.G.F.P. Argeș și A.N.A.F. București au invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată arătând că aceasta a rămas fără obiect, în raport de împrejurarea că prin Decizia nr. 279 din 27 septembrie 2007 a fost soluționată contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. 136/2006, decizie contestată de societate, și formând obiectul unui Dosar separat, cu nr. 871/46/2007 pe rolul Curții de Apel Pitești.

Prin sentința nr. 99/F-C din 29 octombrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 279 din 27 septembrie 2007 depusă la dosar, emisă de A.N.A.F., a fost soluționată contestația formulată de societatea reclamantă împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. 11211 din 10 aprilie 2006 și a deciziei de impunere emisă în baza acestuia, răspunzându-se totodată cererii petentului înregistrată la data 15 iunie 2007. A arătat instanța, că reclamanta urmează să-și valorifice drepturile prin contestarea acestui ultim act administrativ fiscal, ceea ce de altfel a și făcut.

Contestarea separată a Deciziei nr. 279 din 27 septembrie 2007 formează obiectul Dosarului nr. 871/46/2007, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, astfel încât pretențiile din prezenta cauză nu mai apar ca fiind întemeiate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC C. SA, prin administrator D.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 precum și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Printr-un prim motiv de recurs, recurenta-reclamantă susține că hotărârea cuprinde motive contradictorii, fiind astfel nejustificată respingerea cererii de suspendare pe care a formulat-o în baza art. 244 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea celuilalt Dosar, cu nr. 871/46/2007.

Arată recurenta că instanța de fond nu a făcut diferența între cele două acte pe care le-a atacat și greșit a considerat că cele două dosare au obiecte similare, fiind astfel încălcate normele de procedură civilă. A mai susținut recurenta – reclamantă, printr-un al doilea motiv de recurs, că în mod nelegal instanța de fond a apreciat că termenul de 45 de zile în care A.N.A.F. și D.G.F.P. Argeș aveau obligația de a soluționa cererea pe care a adresat-o nu are o natură imperativă, consecința acestei interpretări fiind limitarea accesului său liber la justiție. Recurenta a solicitat, pentru motivele de recurs astfel dezvoltate și ulterior precizate în același sens, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Recursul nu este fondat. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C . proc. civ. , de criticile recurentei dar și de apărările intimatei-pârâte, reține că nu subzistă în cauză motive legale de modificare sau de casare a sentinței atacate, pentru considerentele în continuare arătate. Prin cererea de chemare în judecată, recurenta – reclamantă a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată intimata – pârâtă D.G.F.P.

Argeș să-i răspundă la cererea sa înregistrată la data de 15 iunie 2007, sub nr. 80212, în raport de care nu se poate adresa pentru soluționarea contestației formulate împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 11211 din 10 aprilie 2006. Corelativ acestui capăt de cerere, reclamanta a mai solicitat ca potrivit art. 16 din Legea nr. 554/2004, persoana care se face vinovată de refuzul nejustificat de a i se comunica răspunsul la respectiva cerere să fie obligată la plata de penalități pe zi de întârziere, ca și la despăgubiri, în temeiul art. 18 lit. e) din același act normativ, respectiv lipsa de folosință a sumei de 619.747 lei din anul 2006, actualizată, cu daune morale.

După cum corect a reținut și instanța de fond, în condițiile în care, încă de la primul termen de judecată s-a învederat că s-a răspuns cererii reclamantei - recurente prin emiterea Deciziei nr. 279 din 27 septembrie 2007, prin care s-a soluționat practic contestația formulată chiar împotriva raportului de inspecție fiscală și că totodată, împotriva acestei Decizii nr. 279 din 27 septembrie 2007, s-a formulat o contestație separată ce formează obiectul unui alt dosar (Dosar nr. 871/46/2007 aflat pe rolul Curții de Apel Pitești), nu mai apar ca întemeiate cererile reclamantei-recurente, solicitarea sa principală fiind practic golită de substanță legală câtă vreme actul cu privire la care s-a invocat un refuz de răspuns, a fost emis de autoritatea pârâtă competentă.

Nefondate sunt criticile recurentei în ceea ce privește modalitatea în care a fost soluționată de către instanță cererea suspendare, formulată în temeiul art. 244 pct. 1 din C. proc. civ., întrucât, corect s-a apreciat că date fiind obiectele diferite ale celor două dosare în discuție, și neîndeplinirea condiției dependenței celor două cauze nu se impunea suspendarea cauzei de față pe temeiul legal invocat. Totodată, Înalta Curte reține că nu există nici o contradicție între modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei cereri de suspendare și maniera în care a apreciat asupra cererilor cuprinse în acțiunea principală, după cum a susținut recurenta - reclamantă invocând prevederile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Înalta Curte reține că nu pot fi primite nici criticile recurentei vizând modalitatea de interpretare de către instanța de fond a prevederilor OG nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., întrucât instanța de fond a dat o corectă interpretare textelor legale incidente. Astfel, potrivit art. 70 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, termenul de soluționare a cererilor contribuabililor de către organul fiscal, este de 45 zile de la înregistrare, dar în măsura în care sunt necesare informații suplimentare în acest sens, acest termen poate fi prelungit cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. Rezultă astfel că legiuitorul nu a stabilit o durată fixă, invariabilă pentru termenul acordat organului fiscal, fiind evident că în astfel de condiții nu se poate reține caracterul imperativ al acestuia.

În fine, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod just a apreciat, în ceea ce privește capetele subsidiare de acțiune, arătând că recurenta-reclamantă, în măsura în care va dori, își poate valorifica respectivele drepturi în cadrul acțiunii ce formează obiectul Dosarului nr. 871/46/2007, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, privind contestarea Deciziei nr. 279 din 27 septembrie 2007, emisă la scurt timp față de data introducerii acțiunii din cauza de în raport (24 august 2007). Față de cele mai sus arătate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C. SA, prin administrator D.G., împotriva sentinței nr. 99/F/C din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008.