ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 311/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 31 ianuarie 2008

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reclamanta T.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Justiției și C.Ș.C., anularea Ordinului nr. 3056/C din 29 noiembrie 2007 prin

care s-a dispus revocarea acesteia din funcția de director general adjunct al

O.N.R.C, precum și a Ordinului nr. 3057/C din 29 noiembrie 2007 prin care s-a

dispus numirea doamnei C.Ș.C. în funcția de director general adjunct al

O.N.R.C.

Reclamanta a mai solicitat

reîncadrarea în funcția deținută anterior, repararea pagubei cauzate prin

lipsirea de drepturile salariale aferente funcției de director general adjunct

la data emiterii ordinului de revocare, până la soluționarea prezentei acțiuni.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că actele administrative atacate sunt nelegale ca urmare a

nemotivării măsurii dispuse, aceasta fiind o condiție esențială de legalitate cu

o dublă finalitate, respectiv asigurarea respectării principiului transparenței

actului administrativ și verificarea legalității actului și evitarea excesului

de putere.

Mai arată reclamanta că,

revocarea s-a dispus fără ca anterior să fie realizată procedura impusă de lege

pentru încetarea contractului de muncă, respectiv acordarea unui termen de

preaviz, efectuarea unei proceduri de cercetare.

Prin sentința civilă nr. 1682

din 3 iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta T.L.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut în esență că, actele atacate de reclamantă au caracterul unor

acte de drept administrativ, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile Codului

Muncii ce reglementează contractul de muncă, contract ce nu a încetat, aceasta

fiind în continuare, după revocarea din funcția de conducere salariata O.N.R.C.

A mai constatat Curtea că,

Ordinul ministrului justiției de revocare din funcție a fost motivat printr-o

notă/referat, aprobată în prealabil de organul emitent și ale cărei elemente se

află menționate în preambulul actului atacat, respectiv nota nr. 138232 din 29

noiembrie 2007 aprobată de conducerea Ministerului Justiției.

Împotriva sentinței civile nr.

1682 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta T.L., susținând că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind invocate motivele de

casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta arată că

nu s-a avut în vedere un element esențial de nelegalitate a Ordinului nr. 3056/C

din 29 noiembrie 2007 (actul administrativ atacat), respectiv lipsa motivării

acestuia atât în fapt, cât și în drept, această cerință fiind unanim admisă în

teoria dreptului administrativ. Totodată, această cerință rezultă din

principiul transparenței administrației publice, consacrat de art. 31 alin. (1)

și (2) din Constituție.

Un alt motiv de recurs îl

constituie faptul că revocarea din funcție s-a făcut cu încălcarea unor norme imperative

privind protecția persoanei angajate, respectiv, în perioada incapacității

temporare de muncă, dovedită cu certificat medical.

Recurenta mai susține că

toate acuzele de care a luat cunoștință pe parcursul procesului, menționate în nota

din 29 noiembrie 2007, sunt nefondate, la baza acestora aflându-se doar intenția

schimbării conducerii O.N.R.C. pe criterii politice.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente.

Ordinul de revocare a

reclamantei-recurente din funcția de conducere a fost motivat prin nota de informare

nr. 138232 din 29 noiembrie 2007 aprobată de conducerea Ministerului Justiției

și care constată îndeplinirea necorespunzătoare a unor sarcini specifice

funcției de conducere, concretizate în deficiențe la nivel organizatoric, în

ceea ce privește situația financiară, administrarea patrimoniul O.N.R.C.,

situația planului de acțiuni privind dezvoltarea mediului de afaceri pe

perioada 2005 - 2006 și gestionarea resurselor umane din cadrul O.N.R.C. și

O.R.C.

Astfel, în mod corect instanța

de fond a reținut că ordinul atacat este motivat atât în fapt, prin nota amintită,

cât și în drept, prin invocarea dispozițiilor Legii nr. 26/1990 privind registrul

comerțului, republicată - dispozițiile referitoare la conducerea O.N.R.C.,

precum și ale Ordinul ministrului justiției nr. 2202/2003 pentru aprobarea

Regulamentului de organizare și funcționare a O.N.R.C. și oficiilor registrului

comerțului de pe lângă tribunale.

În consecință, este

neîntemeiată susținerea recurentei că la revocarea sa din funcție trebuiau

avute în vedere prevederile Legii nr. 188/1999 și ale Codului muncii, inclusiv

cele referitoare la interdicția eliberării din funcție în perioada concediului

medical, deoarece măsura dispusă prin Ordinul nr. 3056/C din 29 noiembrie 2007

este o măsură administrativă, de eficientizare a activității, iar nu o

sancțiune disciplinară, condiționată de parcurgerea unei anumite proceduri.

Pentru considerentele

menționate Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată, prin care a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, este legală și temeinică, astfel

că în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.L. împotriva sentinței civile nr. 1682 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2009.