ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, ministrul Justiției și Libertăților Cetățenești - C.T.A. și Institutul Național de Expertize Criminalistice să se constate nulitatea absolută a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 prin care a fost revocată din funcția de director al institutului și suspendarea executării acestui ordin până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Prin încheierea de la 20 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării ordinului menționat, cu motivarea că nu s-a dovedit existența unui caz bine justificat sau a unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei.

S-a mai reținut prin încheierea atacată, că reclamanta nu și-a motivat cererea de suspendare, nici în cadrul acțiunii principale și nici în termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ., astfel încât se impune respingerea ei ca neîntemeiată. Împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta G.C., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 a ministrului justiției prin care reclamanta a fost revocată din funcția de director al Institutului Național de Expertize Criminalistice și pe cale de consecință a repunerii petentei în funcția deținută anterior emiterii acestui ordin.

A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că prin ordinul atacat a fost demisă în mod nelegal și abuziv, pe criterii pur politice justificate de faptul că la data numirii reclamantei ministrul justiției era o altă persoană decât cea care a emis actul de demitere. De asemenea, reclamanta recurentă a arătat că a solicitat suspendarea aplicării Ordinului nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 avându-se în vedere că din conținutul acțiunii sale și a actelor depuse la dosar rezulta că acest ordin este ilegal și că în final instanța va dispune revocarea sa. Prin urmare, a subliniat reclamanta că în mod corect, s-ar impune în mod temporar și provizoriu până la soluționarea cauzei suspendarea ordinului mai sus menționat.

Judecătorul fondului a respins cererea reclamantei de suspendare a Ordinului nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 având în vedere că aceasta nu este motivată. Or, această susținere este greșită deoarece cererea de chemare în judecată conține toate motivele de nelegalitate a ordinului iar aceste motive erau suficiente pentru admiterea cererii de suspendare, acestea vizând revocarea ordinului și repunerea recurentei în funcție.

Din cuprinsul acțiunii rezultă că prin emiterea Ordinului nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 privind revocarea din funcție reclamanta a fost pusă în imposibilitatea realizării proiectului de restructurare și modernizare a Institutului Național de Expertize Criminalistice într-o instituție modernă de tip european care să îndeplinească normele U.E., că revocarea abuzivă și nelegală reprezintă în același timp și un mod de obstrucționare la o eventuală participare la un concurs de ocupare a unei funcții de director, că revocarea abuzivă și nelegală a pus recurenta într-o lumina nefavorabilă față de colegii de serviciu și de persoanele cu care a colaborat atât din cadrul instituțiilor din țară cât și din străinătate, că există un prejudiciu material prin diminuarea veniturilor cu indemnizația, că reclamanta a fost prejudiciată moral și că imaginea acesteia a avut de suferit datorită faptului că nu există nici un fel de acte și fapte care să dovedească incompetența, neglijența, abateri sau neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, un management defectuos și altele.

Decizia de suspendare a Ordinului nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 are un caracter provizoriu și temporar iar această operațiune se impune deoarece în prezent funcția nu este ocupată, iar revocarea reclamantei din funcție nu s-a produs ca urmare a unor grave abateri și neglijențe în serviciu care presupuneau înlăturarea din funcție. Dimpotrivă, în prezent instituția este necondusă, neorganizată, fapt pentru care este imperios necesar a se dispune suspendarea ordinului de revocare din funcție a recurentei. Recursul este nefondat.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. De asemenea, în condițiile art. 15 alin. (1) din același act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.

În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond. Sunt considerate cazuri bine justificate, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Este considerată pagubă iminentă, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie, incontestabil, să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul individual supus analizei. În speță, susținerile reclamantei recurente referitoare la împrejurarea că urmare emiterii actului atacat are loc o diminuare a veniturilor nu sunt suficiente și concludente pentru a considera că sunt întrunite cerințele legale pentru a suspendarea executării, fiind evident că astfel de afirmații nu sunt de natură a răsturna prin ele însele prezumția de legalitate a actului administrativ contestat.

Pe de altă parte, este neîndoielnic că paguba iminentă, astfel cum este ea definită prin dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea lor la îndeplinire, i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, dar raportat la natura cauzei o asemenea ipoteză este exclusă în speță.

Cât privește condiția cazului bine justificat, se reține că, de principiu, cu prilejul soluționării cererii de suspendare a executării unui act administrativ, instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, motivat de faptul că în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului; cu alte cuvinte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

Nu rezultă, din împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, relevate de reclamantă prin acțiune și de pârâți prin întâmpinare, existența unei îndoieli puternice și evidente asupra prezumției de legalitate a actului administrativ atacat de reclamantă pe calea contenciosului administrativ, măsura revocării recurentei din funcția de director al Institutului Național de Expertize Criminalistice neconstituind prin ea însăși, în sensul legii, un caz bine justificat. În raport de cele mai sus arătate, reținând că este temeinică și legală încheierea pronunțată de prima instanță prin care a fost respinsă cererea reclamantei G.C. de suspendare a executării Ordinului ministrului justiției nr. 2805/C din data de 8 noiembrie 2007, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă împotriva încheierii din data de 20 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, date în dosarul nr. 8478/2/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.C., împotriva încheierii din 20 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 ianuarie 2009.