ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.C.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești, ministrul Justiției și Libertăților Cetățenești - C.T.A. și

Institutul Național de Expertize Criminalistice să se constate nulitatea

absolută a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 prin

care a fost revocată din funcția de director al institutului și suspendarea

executării acestui ordin până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin încheierea de la 20 mai

2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins cererea de suspendare a executării ordinului menționat, cu

motivarea că nu s-a dovedit existența unui caz bine justificat sau a unei

pagube iminente în patrimoniul reclamantei.

S-a mai reținut prin

încheierea atacată, că reclamanta nu și-a motivat cererea de suspendare, nici

în cadrul acțiunii principale și nici în termenul prevăzut de art. 132 C. proc.

civ., astfel încât se impune respingerea ei ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de

ședință din data de 20 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal

reclamanta G.C., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea

în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a

executării Ordinului nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 a ministrului justiției prin

care reclamanta a fost revocată din funcția de director al Institutului

Național de Expertize Criminalistice și pe cale de consecință a repunerii

petentei în funcția deținută anterior emiterii acestui ordin.

A învederat recurenta, prin

motivele de recurs, că prin ordinul atacat a fost demisă în mod nelegal și

abuziv, pe criterii pur politice justificate de faptul că la data numirii

reclamantei ministrul justiției era o altă persoană decât cea care a emis actul

de demitere. De asemenea, reclamanta recurentă a arătat că a solicitat

suspendarea aplicării Ordinului nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 avându-se în

vedere că din conținutul acțiunii sale și a actelor depuse la dosar rezulta că

acest ordin este ilegal și că în final instanța va dispune revocarea sa. Prin

urmare, a subliniat reclamanta că în mod corect, s-ar impune în mod temporar și

provizoriu până la soluționarea cauzei suspendarea ordinului mai sus menționat.

Judecătorul fondului a

respins cererea reclamantei de suspendare a Ordinului nr. 2805/C din 8

noiembrie 2007 având în vedere că aceasta nu este motivată. Or, această

susținere este greșită deoarece cererea de chemare în judecată conține toate

motivele de nelegalitate a ordinului iar aceste motive erau suficiente pentru

admiterea cererii de suspendare, acestea vizând revocarea ordinului și

repunerea recurentei în funcție. Din cuprinsul acțiunii rezultă că prin

emiterea Ordinului nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 privind revocarea din

funcție reclamanta a fost pusă în imposibilitatea realizării proiectului de

restructurare și modernizare a Institutului Național de Expertize

Criminalistice într-o instituție modernă de tip european care să îndeplinească

normele U.E., că revocarea abuzivă și nelegală reprezintă în același timp și un

mod de obstrucționare la o eventuală participare la un concurs de ocupare a

unei funcții de director, că revocarea abuzivă și nelegală a pus recurenta

într-o lumina nefavorabilă față de colegii de serviciu și de persoanele cu care

a colaborat atât din cadrul instituțiilor din țară cât și din străinătate, că

există un prejudiciu material prin diminuarea veniturilor cu indemnizația, că

reclamanta a fost prejudiciată moral și că imaginea acesteia a avut de suferit

datorită faptului că nu există nici un fel de acte și fapte care să dovedească

incompetența, neglijența, abateri sau neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, un

management defectuos și altele.

Decizia de suspendare a Ordinului

nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 are un caracter provizoriu și temporar iar

această operațiune se impune deoarece în prezent funcția nu este ocupată, iar

revocarea reclamantei din funcție nu s-a produs ca urmare a unor grave abateri

și neglijențe în serviciu care presupuneau înlăturarea din funcție. Dimpotrivă,

în prezent instituția este necondusă, neorganizată, fapt pentru care este

imperios necesar a se dispune suspendarea ordinului de revocare din funcție a

recurentei.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

De asemenea, în condițiile art.

15 alin. (1) din același act normativ, suspendarea executării actului

administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele

prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru

anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate

dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula

odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la

soluționarea acțiunii în fond.

Sunt considerate cazuri bine

justificate, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Este

considerată pagubă iminentă, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act

normativ, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public.

Cazul bine justificat și

iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale

fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea

interesată; acestea trebuie, incontestabil, să ofere indicii suficiente de

răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii

unei pagube, în cazul individual supus analizei.

În speță, susținerile

reclamantei recurente referitoare la împrejurarea că urmare emiterii actului

atacat are loc o diminuare a veniturilor nu sunt suficiente și concludente

pentru a considera că sunt întrunite cerințele legale pentru a suspendarea

executării, fiind evident că astfel de afirmații nu sunt de natură a răsturna

prin ele însele prezumția de legalitate a actului administrativ contestat. Pe

de altă parte, este neîndoielnic că paguba iminentă, astfel cum este ea

definită prin dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin

aducerea lor la îndeplinire, i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau

imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, dar raportat la natura

cauzei o asemenea ipoteză este exclusă în speță.

Cât privește condiția

cazului bine justificat, se reține că, de principiu, cu prilejul soluționării

cererii de suspendare a executării unui act administrativ, instanța are numai

posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, motivat de

faptul că în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul

litigiului; cu alte cuvinte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin

invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât

acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în

anulare. Nu rezultă, din împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, relevate

de reclamantă prin acțiune și de pârâți prin întâmpinare, existența unei

îndoieli puternice și evidente asupra prezumției de legalitate a actului

administrativ atacat de reclamantă pe calea contenciosului administrativ,

măsura revocării recurentei din funcția de director al Institutului Național de

Expertize Criminalistice neconstituind prin ea însăși, în sensul legii, un caz

bine justificat.

În raport de cele mai sus

arătate, reținând că este temeinică și legală încheierea pronunțată de prima

instanță prin care a fost respinsă cererea reclamantei G.C. de suspendare a

executării Ordinului ministrului justiției nr. 2805/C din data de 8 noiembrie

2007, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă împotriva

încheierii din data de 20 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, date în dosarul nr. 8478/2/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.C., împotriva încheierii din 20 mai 2008 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 ianuarie 2009.