ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1602/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta S.R.Tv. a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A., solicitând să se constate dreptul său de a difuza, în timpul transmisiunilor sportive, minispoturi publicitare, spoturi difuzate izolat și logouri, în condițiile precizate la art. 118-120 din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 – Codul de Reglementare a Conținutului Audiovizual -; să se anuleze parțial decizia C.N.A. din 22 februarie 2007 de modificare a deciziei C.N.A. nr. 187/2006, respectiv pct. 17 al acestei decizii prin care a fost abrogat art. 123 din decizia C.N.A.

nr. 187/2006. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința din 14 septembrie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a apreciat că art. 27 și art. 28 din Legea nr. 504/2002 reglementează aspecte diferite și nu pot fi corelate, așa cum solicită reclamanta; astfel, art. 27 alin. (2) din Legea audiovizualului menționează că spoturile publicitare sau de teleshopping pot fi difuzate izolat numai în cazuri excepționale, stabilite de Consiliu; art. 28 alin. (2) din reglementarea în discuție prevede că S.R.Tv. nu poate difuza spoturi publicitare, inclusiv autopromoționale sau de teleshopping, decât între programe.

Prin urmare, pârâtul C.N.A. a constatat în mod legal că S.R.Tv. nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 118-120 din Codul audiovizualului, motiv pentru care a revocat art. 123 din decizia C.N.A. nr. 187/2006. Instanța de fond a reținut faptul că art. 118-120 din Codul audiovizualului au fost emise în aplicarea art. 27 din Legea audiovizualului, modificată, dispoziții armonizate cu cele cuprinse în Directiva Televiziunii fără Frontiere, întrucât art. 10 parag. 2 din directiva comunitară prevede că publicitatea izolată și teleshoppingul izolat sunt exceptate de la regula generică de difuzare a publicității și teleshoppingului.

În plus, instanța a mai precizat că susținerile reclamantei în sensul că dispozițiile cuprinse în decizia atacată nu sunt în concordanță cu Directiva Televiziunii nu pot fi reținute în cauză, întrucât aceste excepții de difuzare a spoturilor publicitare izolate, potrivit practicii publicitare, pot interveni în timpul desfășurării meciurilor de fotbal, prilejuită de apariția unui incident și nu vizează pauzele reglementare care delimitează reprizele unui meci de fotbal. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.R.Tv., care a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât ea se bazează pe o interpretare și aplicare greșită a textelor de lege aplicabile în cauză.

În opinia recurentei, dispozițiile art. 27 și 28 din Legea audiovizualului sunt în concordanță cu prevederile art. 11 alin. (2) din Directiva Televiziunii fără Frontiere, care dispun că: “ În programele care constau din părți autonome sau în programele sportive, precum și în evenimentele sau în reprezentațiile structurate în mod similar și care conțin pauze, spoturile publicitare și de teleshopping se inserează numai între părțile componente ale programului sau în pauze”; această prevedere comunitară nu distinge între radiodifuzorii publici și cei privați. Recurenta a susținut că prevederile art. 118-120 din Codul audiovizualului au în vedere pe toți radiodifuzorii. Așadar, interpretarea instanței de fond în sensul că SRTv nu ar putea difuza spoturi în condițiile normelor legale anterior indicate, datorită incidenței art. 28 alin. (2) și (3) din Legea nr. 504/2002 este greșită.

Difuzarea de spoturi publicitare izolate și de minispoturi în pauzele regulamentare sau accidentale ale unei competiții sportive nu înseamnă publicitate în timpul programului–astfel de ipoteze fiind reglementate doar pentru radiodifuzorii privați-, ci publicitate între programe, în concret, între părțile autonome ale unui program sau în pauzele regulamentare sau nu ale acestuia și pe care SRTv are dreptul să o difuzeze, în baza art. 28 alin. (3) din Legea audiovizualului. Recurenta a precizat că, în concepția sa, abrogarea art. 123 din decizia C.N.A. nr. 187/2006 este contrară art. 27 și 28 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, modificată. Intimatul a formulat întâmpinare, precum și concluzii scrise, în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Astfel, la data revizuirii deciziei nr. 187/2006 privind Codul de Reglementare a Conținutului Audiovizual, intimatul a constatat că recurentei nu îi sunt aplicabile prevederile 118-120 din actul normativ anterior indicat, întrucât acestea veneau în contradicție cu dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, modificată, motiv pentru care a prevăzut, la pct. 17 din decizia nr. 194/2007, abrogarea art. 123 din decizia nr. 187/2006.

Acest articol instituia posibilitatea S.R.Tv. de a difuza în timpul transmisiunilor sportive a minispoturilor publicitare, a spoturilor publicitare izolate și a logourilor, cu respectarea condițiilor impuse de art. 118-120 din Codul audiovizualului. De menționat faptul că prevederile art. 118 -120 din Codul audiovizualului au fost emise în aplicarea art. 27 din Legea nr. 504/2002, modificată, dispoziții care au fost armonizate cu cele cuprinse în Directiva Televiziunii fără Frontiere. Directiva comunitară instituie difuzarea publicității izolate în cazuri exceptate de la regula generală de difuzare a publicității și teleshoppingului. Legiuitorul comunitar a stabilit regula potrivit căreia publicitatea și spoturile de teleshopping trebuie să fie difuzate grupat, iar excepțiile de la această regulă trebuie să fie limitate.

Potrivit dispozițiilor din Directivă, publicitatea izolată se difuzează atunci când timpul disponibil pentru publicitate este foarte scurt sau atunci când radiodifuzorul nu are suficient de multe comenzi pentru a putea grupa spoturile. Conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, modificată, spoturile publicitare și cele de teleshopping pot fi difuzate izolat numai în cazuri excepționale, stabilite ca atare de Consiliu. În aplicarea acestui articol, Consiliul a prevăzut, în art. 118-120 din Codul audiovizualului, cazurile de excepție cu privire la difuzarea spoturilor publicitare izolate. În ceea ce privește difuzarea spoturilor publicitare de către recurentă, art. 28 alin. (2) din Legea audiovizualului prevede că Societatea Română de Radiodifuziune și S.R.Tv., în calitate de servicii publice, pot insera spoturi publicitare, inclusiv autopromoționale sau de teleshopping, doar între programe.

Așadar, este corectă concluzia primei instanțe în sensul că art. 27 și art. 28 din Legea nr. 504/2002 reglementează aspecte diferite și nu pot fi corelate. Astfel, așa cum s-a mai arătat, art. 27 alin. (2) privește difuzarea spoturilor publicitare numai în cazuri excepționale, stabilite de Consiliu, iar art. 28 alin. (2) are în vedere modalitatea de difuzare a spoturilor publicitare, inclusiv autopromoționale sau de teleshopping, de către S.R.Tv. Pe cale de consecinț㸠în raport de dispozițiile cuprinse în art. 28 alin. (2) din actul normativ aflat în discuție, este firesc ca nici un program difuzat de către recurentă să nu poată fi întrerupt de spoturi publicitare, inclusiv de cele izolate.

Pe de altă parte, art. 28 alin. (3) din aceeași reglementare stabilește inserarea spoturilor publicitare în cadrul programelor alcătuite din părți autonome sau în cadrul difuzării unor competiții sportive, care conțin pauze, numai între părți sau în pauze. Așadar, recurenta nu ar putea să întrerupă, de pildă, un meci de fotbal, pentru a insera spoturi publicitare, inclusiv cele izolate. Cu alte cuvinte, art. 28 alin. (2) și (3) din Legea audiovizualului vizează inserarea spoturilor publicitare și nicidecum nu se raportează la difuzarea spoturilor publicitare izolate, după cum susține recurenta. Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.R.Tv., împotriva sentinței civile nr. 2144 din 14 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008.