ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3457/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1123 din 19 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis contestația; a anulat decizia nr. 375 din 14 august 2008, emisă de pârât; a obligat pe pârât să atribuie reclamanților în proprietate, prin compensare, un alt teren situat în intravilanul orașului Otopeni, egal ca suprafață cu terenul expropriat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat, examinând cauza în ansamblul său în raport de dovezile existente, că reclamanții I. au solicitat prin notificarea din 25 iulie 2001 să li se acorde măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri sau altă suprafață de teren pe un alt amplasament, pentru imobilul teren în suprafață de 270 m.p., situat în intravilanul orașului Otopeni, teren ce a fost preluat abuziv de către pentru construirea pasajului peste calea ferată.

Prin dispoziția de respingere contestată de reclamanți, s-a procedat la respingerea notificării din 25 iulie 2001, cu motivarea că petenții nu au prezentat întreaga documentație necesară pentru soluționarea notificării menționate. Prin decizia civilă nr. 347A din 31 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul formulat de apelantul - pârât Primarul Orașului Otopeni împotriva sentinței civile nr. 1123 din 19 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a III- a civilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 15 aprilie 2010, a declarat apel G.C.S.

- Primarul Orașului Otopeni, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 23 aprilie 2010. Deși în cererea de apel s-a făcut mențiunea că motivele urmează a fi depuse ulterior, apelantul-pârât nu și-a îndeplinit această obligație legală, situație în care, potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. civ., Curtea s-a pronunțat, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță. Prin decizia de respingere a notificării din 14 august 2008 emisă de Primăria Orașului Otopeni a fost respinsă notificarea formulată de către reclamanți, cu motivarea că aceștia nu au prezentat întreaga documentație necesară soluționării notificării: actul de vânzare-cumpărare transcris la Notariatul de Stat București sub nr. T/1956, legalizat, certificatele de moștenitor nr. R/1973, Q din 18 mai 1989, S din 10 septembrie 1998 și procura din 17 august 1998 - legalizate.

Aceleași considerente sunt prezentate și în referatul întocmit de Comisia internă pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și întrucât acestea sunt singurele mijloace de apărare ale pârâtului, vor constitui cadrul în care se va exercita controlul judiciar pe baza art. 292 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit art. 23.2 din Norma metodologică de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobată prin din H.G. nr. 250/2007: se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor.

Conform art. 23.3: „în cazul în care actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor sunt prezentate în fotocopii, se va solicita petenților și prezentarea originalelor sau duplicatelor, în vederea verificării și certificării acestora de către salariații entității învestite cu soluționarea notificării". Din analiza celor două dispoziții legale citate, rezultă că prezentarea copiilor legalizate nu constituia o condiție sine qua non pentru admiterea cererii formulate în cuprinsul notificării, petenții având alternativele depunerii unor copii certificate și cea a prezentării originalelor în vederea certificării de către salariații entității învestite cu soluționarea notificării, în cauză procedându-se în această din urmă manieră, conform susținerilor necontestate ale reclamanților din memoriul formulat la data de 19 august 2005. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Primarul Orașului Otopeni care a susținut următoarele critici de nelegalitate a hotărârii recurate: Instanța de apel în mod greșit a reținut că prezentarea copiilor legalizate de pe înscrisuri nu constituie o condiție sine qua non pentru admiterea cererii formulate în cuprinsul unor copii certificate și cea a prezentării originalelor în vederea certificării.

Se solicită admiterea recursului, lăsând la aprecierea instanței decizia privind acordarea despăgubirilor cerute pentru suprafața de teren ce face obiectul exproprierii. Art. 302 1 C. proc. civ. prevede că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul și dezvoltarea lor, iar art. 303 C. proc. civ. prevede că recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs. Recursul este o cale extraordinară de atac, iar soarta sa depinde, în primul rând, de modul în care sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul evocat în scris și numai în măsura în care acesta a fost dezvoltat poate fi cercetat de instanță.

Obligația părții de a arăta care sunt motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. ce constituie temeiul recursului, precum și dezvoltarea acestor motive, sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității recursului. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat și atunci când aspectele invocate nu pot fi încadrate în unul dintre motivele de recurs reglementate de lege, calea de atac este lovită de nulitate. Susținerile recurentului pârât nu se încadrează în motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ., pentru declarația de recurs, pârâtul rezumându-se la a evoca istoricul cauzei și ceea ce instanțele de fond au reținut, fără a se indica motivul de recurs pe care se întemeiază cererea.

De altfel, criticile recurentului pârât Primarul Orașului Otopeni au fost pentru prima dată invocate în calea procesuală a recursului, în faza apelului constatându-se că nu au fost depuse astfel de motive, astfel că apelul a fost soluționat prin prisma dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind, constatând și că, în cauză, nu există motive de ordine publică, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nulitatea absolută a căii de atac formulată de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Primarul Orașului Otopeni împotriva deciziei civile nr. 347 A din 31 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.