ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7800/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Sentința civilă nr. 1348 din 16 noiembrie 2009 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis contestația formulată de reclamanții C.I., C.M., A.E. și C.A. în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului București, a anulat în parte Dispoziția nr. 12009 din 28 iulie 2009 a Primarului general al municipiului București și a obligat pârâta la emiterea unei dispoziții care să prevadă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru întregul teren în suprafață de 196 mp, precum și pentru construcția demolată ce s-a aflat pe acest teren, cu scăderea valorii actualizate a sumelor încasate cu titlu de despăgubire, în cuantum de 55.343 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că notificatorii au făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcției, așa încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, a reținut că despăgubirea primită de la ICRAL Berceni nu a vizat terenul expropriat, ci construcția, astfel încât pentru teren reclamanții sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 11 alin. (3) coroborat cu art. 11 alin. (6) și (7) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta. Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 683A din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că imobilul în litigiu, situat în sector ..., a fost expropriat în baza Decretului nr. 463 din 30 decembrie 1984 de la foștii proprietari C.P. și C.F., în anexa la decret fiind menționate numele proprietarilor, locul situării imobilului ce se expropriază, precum și compunerea acestui imobil. În raport de această stare de fapt, curtea de apel a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, a constatat că dovezile administrate confirmă situația referitoare la faptul că autorii reclamanților erau și proprietarii construcției, în deplin acord cu regula instituită de art. 492 C. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. A criticat decizia atacată, susținând că Primăria municipiului București nu are capacitate procesuală de folosință, deoarece Legea nr. 215/2001 stabilește că personalitate juridică deplină are Municipiul București, reprezentat de primarul general. De asemenea, a susținut că reclamanta nu poate beneficia nici de restituirea în natură și nici de măsuri reparatorii prin echivalent, față de dispozițiile art. 5 coroborate cu dispozițiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că nu a făcut dovada că despăgubirea primită ar fi inferioară contravalorii imobilului în litigiu la data acordării acestor despăgubiri și că nu a depus acte care să ateste dreptul de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită.

Analizând recursul în limitele criticilor formulate, ce pot fi încadrate formal în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed: Critica referitoare la lipsa capacității procesuale de folosință a Primăriei municipiului București nu poate fi primită. Calitatea procesuală pasivă a primăriei ca structură funcțională este generată tocmai de apartenența primarului la această structură, a cărei funcție este, printre altele și de aducere la îndeplinire a dispozițiilor primarului. Mai mult, în contextul Legii nr. 10/2001, legiuitorul a înțeles să folosească denumirea de primărie pentru a desemna persoana juridică de drept public deținătoare a imobilului.

Această interpretare se impune întrucât persoana juridică de drept public este cea care, potrivit legii, are personalitate juridică, capacitate de folosință și patrimoniu în care se pot găsi bunuri ce cad sub incidența legii. De altfel, din cuprinsul întregului act normativ reiese cu claritate că în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, exercitând și atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul de a emite o dispoziție motivată. Se reține însă că intenția legiuitorului a fost aceea de a desemna actul procedural prin care se soluționează notificarea și nu de a stabili o obligație în nume propriu.

Cu privire la celelalte motive de recurs formulate de pârâtă, Înalta Curte constată că acestea sunt aprecieri generale, făcute în baza unor dispoziții ale Legii nr. 10/2001, fără vreo referire concretă la cauza pendinte. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (3) prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contrario, imposibilitatea încadrării motivelor invocate de parte în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de lege atrage sancțiunea nulității recursului.

Simpla enumerare a unor texte de lege, fără a indica în ce constă nelegalitatea deciziei atacate raportat la fiecare normă indicată, nu poate avea semnificația motivării recursului. De aceea, criticile referitoare la aplicarea prevederilor art. 31 alin. (2) coroborat cu art. 5 din Legea nr. 10/2001 și cu privire la lipsa dovezilor privind dreptul de proprietate și calitatea de persoană îndreptățite vor fi privite ca nule. Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtă, cu consecința menținerii deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului București prin Primarul General împotriva Deciziei nr. 683A din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 noiembrie 2011.