ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7800/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Sentința civilă nr. 1348 din 16

noiembrie 2009 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis contestația

formulată de reclamanții C.I., C.M., A.E. și C.A. în contradictoriu cu intimata

Primăria municipiului București, a anulat în parte Dispoziția nr. 12009 din 28

iulie 2009 a Primarului general al municipiului București și a obligat pârâta

la emiterea unei dispoziții care să prevadă acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru întregul teren în

suprafață de 196 mp, precum și pentru construcția demolată ce s-a aflat pe

acest teren, cu scăderea valorii actualizate a sumelor încasate cu titlu de

despăgubire, în cuantum de 55.343 RON.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că notificatorii au făcut dovada dreptului

de proprietate asupra construcției, așa încât în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, a reținut că

despăgubirea primită de la ICRAL Berceni nu a vizat terenul expropriat, ci

construcția, astfel încât pentru teren reclamanții sunt îndreptățiți să

primească măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 11 alin. (3)

coroborat cu art. 11 alin. (6) și (7) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta. Apelul a fost respins ca

nefondat prin Decizia nr. 683A din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a decide

astfel, Curtea a reținut că imobilul în litigiu, situat în sector ..., a fost

expropriat în baza Decretului nr. 463 din 30 decembrie 1984 de la foștii

proprietari C.P. și C.F., în anexa la decret fiind menționate numele

proprietarilor, locul situării imobilului ce se expropriază, precum și

compunerea acestui imobil. În raport de această stare de fapt, curtea de apel a

constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001. De

asemenea, a constatat că dovezile administrate confirmă situația referitoare la

faptul că autorii reclamanților erau și proprietarii construcției, în deplin

acord cu regula instituită de art. 492 C. civ.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta, invocând motivul de modificare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A criticat decizia

atacată, susținând că Primăria municipiului București nu are capacitate

procesuală de folosință, deoarece Legea nr. 215/2001 stabilește că

personalitate juridică deplină are Municipiul București, reprezentat de

primarul general.

De asemenea, a

susținut că reclamanta nu poate beneficia nici de restituirea în natură și nici

de măsuri reparatorii prin echivalent, față de dispozițiile art. 5 coroborate

cu dispozițiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că nu a făcut dovada

că despăgubirea primită ar fi inferioară contravalorii imobilului în litigiu la

data acordării acestor despăgubiri și că nu a depus acte care să ateste dreptul

de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită.

Analizând recursul în

limitele criticilor formulate, ce pot fi încadrate formal în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând

a-l respinge, pentru considerentele ce succed:

Critica referitoare

la lipsa capacității procesuale de folosință a Primăriei municipiului București

nu poate fi primită.

Calitatea procesuală

pasivă a primăriei ca structură funcțională este generată tocmai de apartenența

primarului la această structură, a cărei funcție este, printre altele și de

aducere la îndeplinire a dispozițiilor primarului. Mai mult, în contextul Legii

nr. 10/2001, legiuitorul a înțeles să folosească denumirea de primărie pentru a

desemna persoana juridică de drept public deținătoare a imobilului. Această

interpretare se impune întrucât persoana juridică de drept public este cea

care, potrivit legii, are personalitate juridică, capacitate de folosință și

patrimoniu în care se pot găsi bunuri ce cad sub incidența legii.

De altfel, din

cuprinsul întregului act normativ reiese cu claritate că în procedura

reglementată de Legea nr. 10/2001, primarul reprezintă unitatea

administrativ-teritorială, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în calitate

de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, exercitând și

atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul de a emite o

dispoziție motivată. Se reține însă că intenția legiuitorului a fost aceea de a

desemna actul procedural prin care se soluționează notificarea și nu de a

stabili o obligație în nume propriu.

Cu privire la

celelalte motive de recurs formulate de pârâtă, Înalta Curte constată că

acestea sunt aprecieri generale, făcute în baza unor dispoziții ale Legii nr.

10/2001, fără vreo referire concretă la cauza pendinte.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (3)

prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea

recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul

din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contrario,

imposibilitatea încadrării motivelor invocate de parte în vreunul din motivele

de nelegalitate prevăzute de lege atrage sancțiunea nulității recursului.

Simpla enumerare a

unor texte de lege, fără a indica în ce constă nelegalitatea deciziei atacate

raportat la fiecare normă indicată, nu poate avea semnificația motivării

recursului.

De aceea, criticile

referitoare la aplicarea prevederilor art. 31 alin. (2) coroborat cu art. 5 din

Legea nr. 10/2001 și cu privire la lipsa dovezilor privind dreptul de proprietate

și calitatea de persoană îndreptățite vor fi privite ca nule.

Pentru toate aceste

considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul declarat de pârâtă, cu consecința menținerii deciziei

atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta Primăria municipiului București prin Primarul

General împotriva Deciziei nr. 683A din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 noiembrie 2011.