ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5013/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5013/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 432 din 23 martie 2009,
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte cererea formulată
de reclamanta B.L. și a obligat pârâtul Municipiul București prin Primar
General să restituie în natură reclamantei terenul în suprafață de 130 mp,
identificat în raportul de expertiză prin punctele 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9.
S-a stabilit dreptul reclamantei la
măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor, corespunzător
suprafeței de 78 mp ce nu se poate atribui în natură.
Prima instanță a reținut, în esență,
că terenul solicitat, în suprafață de 500 mp situat în București, proprietatea
antecesorilor săi, B.V. și N.F., a fost preluat de stat prin expropriere în
baza Decretului nr. 759/1965, în prezent ocupat în parte, suprafața de 130 mp
fiind liberă, motiv pentru care, în temeiul art. 11 alin. (3) din Legea nr.
10/2001 s-a dispus restituirea acesteia în natură.
Cu privire la suprafața de 78 mp
teren, ce constituie diferența dintre suprafața solicitată de reclamantă și
suprafața de teren liberă, s-a reținut că acesta este afectat de amenajări de
utilitate publică, motiv pentru care, în aplicarea art. 11 alin. (3) teza
finală din Legea nr. 10/2001 s-a constatat dreptul reclamantei la măsuri
reparatorii prin echivalent.
Apelul declarat de pârâtă împotriva susmenționatei
hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 450 A din 30 septembrie
2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru
cauze cu minori și familie.
S-a reținut ca fiind nefondată atât
critica privind preluarea cu titlu valabil a imobilului în litigiu, cât și
aceea privind încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. (1) și (2) și art. 22 din
Legea nr. 10/2001.
S-a arătat că lipsa răspunsului
unității deținătoare, respectiv al unității învestite cu soluționarea
notificării, echivalează cu refuzul restituirii, iar un asemenea refuz nu poate
rămâne necenzurat și nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane
de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs pârâtul Municipiul București prin Primar General care, invocând
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că în mod greșit curtea
de apel a admis apelul reclamantei și a dispus restituirea bunului solicitat în
natură, întrucât acesta este ocupat de amenajări de utilitate publică ce fac
imposibilă această modalitate de despăgubire.
Legea specială impune în sarcina
notificatorului obligația de a depune înscrisuri în dovedirea proprietății, în
termenul stipulat de art. 22 din Legea nr. 10/2001, obligație neîndeplinită în
cauză.
Intimata-reclamantă a invocat
prioritar nulitatea căii de atac, determinat de faptul că criticile invocate în
recurs nu au legătură cu hotărârea atacată, constituind în realitate obiecțiuni
la raportul de expertiză administrat în cauză și care nu au fost invocate nici
la judecata în fond și nici în apel.
Pronunțându-se cu prioritate asupra
excepției invocate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., se
constată că aceasta este fondată, pentru considerentele:
Potrivit art. 302
1
alin. (1)
lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea
nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și
dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un
memoriu separat.
Potrivit legii, nu orice nemulțumire
a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a
motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind
unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte,
dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată
al instanței raportat la motivul de recurs invocat și în acord cu soluția
pronunțată.
Invocarea unor critici ce nu au
legătură cu soluția pronunțată și care se plasează, astfel cum cu temei susține
intimata, dincolo de cele invocate în apel și verificate de instanța învestită
cu soluționarea acestei căi de atac, fac imposibilă exercitarea controlului
judiciar declanșat prin cererea de recurs.
În acest context, chiar dacă
criticile ce susțin declarația de recurs au fost încadrate formal în
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dezvoltarea acestora excede soluției
pronunțate în apel care a vizat alte motive de nelegalitate, decât cele
invocate în prezenta cale de atac.
Se constată astfel că dacă prin
declarația de apel, pârâtul a criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita
calificare a preluării bunului ca fiind fără titlu și încălcarea prevederilor
art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, prin declarația de recurs
invocă imposibilitatea restituirii bunului în natură pentru existența unui
impediment la restituire, respectiv existența unor pretinse amenajări de
utilitate publică pe terenul cu privire la care s-a dispus restituirea în
natură.
Critica întemeiată pe încălcarea
dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, în condițiile indicării exclusiv a
textului legal menționat se vădește a fi de asemenea a fi formală, context în
care nu poate fi calificate ca încadrându-se în conceptul de motive de recurs
în accepțiunea normei procesual-civile evocate.
Față de cele ce preced, constatând
că recursul nu este motivat în conformitate cu prescripțiile art. 302
1
lit. c) C. proc. civ. și nu poate fi încadrat în cazurile prevăzute de art. 304
C. proc. civ., dar și că nu există motive care să poată fi examinate și din
oficiu în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., urmează ca în temeiul
art. 306 alin. (1) C. proc. civ., să se constate nulitatea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul
Municipiul București prin Primar general împotriva deciziei nr. 450A din 30
septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru
cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6
octombrie 2010.