ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1668/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 43 din 21 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta M.M. împotriva sentinței civile nr. 316 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. A schimbat sentința în sensul că a admis contestația și a anulat dispoziția nr. 8279 din 4 iunie 2007 a Primăriei municipiului București. A obligat-o pe pârâtă să emită o nouă dispoziție pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 394 mp. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin Decretul de expropriere nr. 55/1981 a fost trecută în proprietatea statului suprafața de 193,18 mp, restul suprafeței până la 400 mp fiind deținută de stat, fără titlu, nefăcând parte din decretul de expropriere.

Prin raportul de expertiză a fost identificată suprafața de teren deținut de către autorii reclamantei potrivit vecinătăților și amplasamentului și a constatat că suprafața deținută de stat, ce a aparținut autorilor reclamantei este de 394 mp. Propunerea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 reține că se vor . acorda despăgubiri în echivalent pentru suprafața de 400 mp, iar dispoziția a fost emisă pentru suprafața de 289 mp contrar actelor doveditoare. 2. Recursul 2.1. Motive Municipiul București, prin Primarul General, a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte: Reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii numai pentru 289 mp și nu pentru 400 mp.

Este absurd a se acorda măsuri reparatorii pentru suprafața de teren de 394 mp când suprafața expropriată este mai mică și indiferent de suprafața prevăzută în actul de proprietate. Imobilul a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 55/1981 unde la anexa 7, poziția 69 sunt înscriși L.I. și L.V. cu teren expropriat în suprafață de 289 mp și construcții în suprafață de 122 mp. 2.2. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul nu este întemeiat și va fi respins, pentru următoarele considerente: Prin actul de vânzare-cumpărare din 24 martie 1947, autorul reclamantelor, L.I., a dobândit în proprietate terenul în suprafață de 400 mp situat în București, str. Tomis. Faptul că aceasta este suprafața de teren intrată în patrimoniul lui L.I.

rezultă și din adresa nr. 187 din 24 ianuarie 2002 emisă de Primăria sectorului 3 în care se arată că din anul 1952 și până în anul 1982, pe rolul fiscal al imobilului din str. Tomis a figurat L.I. pentru construcție și teren în suprafață de 400 mp. Împrejurarea că în decretul de expropriere este trecută numai suprafața de 289 mp teren [și construcții în suprafață de 122 mp] iar expertul a identificat în stăpânirea municipiului București o suprafață de 394 mp, se explică prin aceea că diferența de la 289 mp a fost preluată în fapt de stat. Pe de altă parte, recurentul nu a făcut dovada că partea de teren în privința căreia nu este de acord că reclamantele trebuie să primească măsuri reparatorii, a ieșit din patrimoniul autorului lor înainte de momentul exproprierii.

Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanța de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General împotriva deciziei nr. 43 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.