ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6385/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă, reclamanta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, anularea dispoziției nr. 9670 din 27 februarie 2008 emisă de Primarul General, prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 180 mp situat în București, Str. Lăzureanu, sector 5 și obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție, prin care să dispună acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață de 406 mp. În motivarea contestației, reclamanta a arătat că prin actul de donație autentificat din 22 iunie 1971, transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare din 22 iunie 1971 de către Notariatul de stat al Sectorului 6 București, a primit de la părinții săi, C.I.

și C.V., imobilul situat în București, Str. Lăzureanu, sector 6 (în prezent sector 5), compus din teren în suprafață de 180 mp și diferența până la 406 mp construcția existentă, întreg imobilul fiind expropriat, iar construcția demolată în baza Decretului nr. 152/1980, astfel cum rezultă și din adresa din 27 octombrie 2006 emisă de SC C. SA. Prin sentința civilă nr. 676 din 14 mai 2009, Tribunalul București, secția a V a civilă, a admis în parte contestația, dispunând modificarea dispoziției contestate în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în valoarea de piață a terenului în suprafață de 180 mp situat în București, Str. Lăzureanu, sector 5, menținând celelalte prevederi ale dispoziției contestate.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că la dosar nu există un titlu de proprietate care să ateste că reclamanta ar fi avut în proprietate o suprafață mai mare decât cea de 180 mp, mențiunea din procesul-verbal din 05 noiembrie 1980 emis de fostul Consiliu Popular al municipiului București - Comisia de evaluare cu privire la suprafața expropriată fiind nerelevantă, în lipsa unui titlu. Cât privește suprafața de 208 mp menționată în același proces verbal, tribunalul a constatat că aceasta este suprafața aferentă construcției, pentru care nu se poate dispune acordarea de măsuri reparatorii întrucât reclamanta a solicitat despăgubiri pentru teren, nu și pentru construcție.

În ce privește considerentul din dispoziția contestată în sensul acordării despăgubirilor la momentul exproprierii, s-a reținut că la dosar nu există dovezi care să ateste că reclamanta ar fi încasat efectiv despăgubirile stabilite prin procesul-verbal din 05 noiembrie 1980 și, ca atare, acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Apelul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General a fost respins de Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia nr. 4/ A din 7 ianuarie 2010. Curtea de apel a reținut în considerentele hotărârii sale, față de motivele de apel invocate, că deși din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la momentul exproprierii au fost stabilite despăgubiri în cuantum de 80.000 lei, nici unul din înscrisuri nu consemnează plata efectivă a acestora către beneficiar.

Sarcina probei pentru a sprijini afirmația în sensul că titularul notificării a încasat despăgubirile revenea pârâtului, față de împrejurarea că, atât în cuprinsul notificării, cât și în fața instanțelor, reclamanta a afirmat în mod constant că nu a primit suma în discuție. O asemenea dovadă nu a fost administrată și, mai mult, în adresa emisă de instituția publică care efectua plata despăgubirilor către persoanele a căror proprietate era expropriată, respectiv SC C. SA, se arată expres că această instituție nu deține date referitoare la încasarea despăgubirilor de către reclamantă. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin Primarul General care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a formulat următoarele critici: Despăgubirile cuvenite pentru imobilul solicitat se stabilesc de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, iar notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 în sensul acordării de măsuri reparatorii se predau pe bază de proces verbal Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de ordinul Prefectului. Obligația de a depune actele doveditoare ale proprietății, iar în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, revine notificatorului, iar acestea trebuiau depuse ca anexă la notificare sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Reclamanta avea obligația să facă dovada că nu s-au încasat despăgubiri în momentul preluării terenului în proprietatea statului, întrucât restituirea în natură este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirii primite și valoarea terenului sau a construcției demolate, astfel cum a fost calculată în documentația de stabilire a despăgubirilor. Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, iar pe fond, respingerea contestației. A nalizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: În general, criticile formulate prin cererea de recurs nu vizează soluția instanței de apel și, ca atare, nu pot fi primite.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs, trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Criticile din recurs trebuie să fie susceptibile de încadrare conform motivelor de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și să vizeze soluția pronunțată, în caz contrar, cererea de recurs fiind lovită de nulitate conform art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) C. proc.

civ. În speță, recurentul nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, ci expune texte de lege și situații fără nici o legătură cu considerentele deciziei recurate. Singura critică care permite încadrarea în motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este cea vizând pretinsa încasare a despăgubirilor de către reclamantă în momentul exproprierii. Art. 11 alin. (1) teza a II a C. proc. civ. prevede că „dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirilor primite …”, iar art. 11.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, definesc sintagma „despăgubiri primite” ca fiind „acele despăgubiri calculate și încasate efectiv de proprietarul imobilului care a fost expropriat”.

Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de apel că pârâtul nu a administrat vreo dovadă prin care să combată afirmațiile reclamantei în sensul că nu ar fi încasat despăgubirile la momentul exproprierii, întrucât sarcina probei îi revenea, reclamanta neputând dovedi un fapt negativ. Mai mult, în adresa emisă de instituția publică care efectua plata despăgubirilor către persoanele a căror proprietate era expropriată, respectiv SC C. SA, se arată că această instituție nu deține date referitoare la încasarea despăgubirilor de către reclamantă. Ca atare, pârâtul nu a putut proba susținerile sale, astfel că recursul declarat în cauză se constată nefondat și, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 4/ A din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2010.