ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6385/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6385/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V a civilă, reclamanta T.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, anularea

dispoziției nr. 9670 din 27 februarie 2008 emisă de Primarul General, prin care

s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 180 mp

situat în București, Str. Lăzureanu, sector 5 și obligarea pârâtului să emită o

nouă dispoziție, prin care să dispună acordarea de despăgubiri pentru întreaga

suprafață de 406 mp.

În motivarea

contestației, reclamanta a arătat că prin actul de donație autentificat din 22

iunie 1971, transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare

din 22 iunie 1971 de către Notariatul de stat al Sectorului 6 București, a

primit de la părinții săi, C.I. și C.V., imobilul situat în București, Str.

Lăzureanu, sector 6 (în prezent sector 5), compus din teren în suprafață de 180

mp și diferența până la 406 mp construcția existentă, întreg imobilul fiind

expropriat, iar construcția demolată în baza Decretului nr. 152/1980, astfel

cum rezultă și din adresa din 27 octombrie 2006 emisă de SC C. SA.

Prin sentința civilă nr.

676 din 14 mai 2009, Tribunalul București, secția a V a civilă, a admis în

parte contestația, dispunând modificarea dispoziției contestate în sensul

acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în valoarea de piață

a terenului în suprafață de 180 mp situat în București, Str. Lăzureanu, sector

5, menținând celelalte prevederi ale dispoziției contestate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că la dosar nu există un titlu de

proprietate care să ateste că reclamanta ar fi avut în proprietate o suprafață

mai mare decât cea de 180 mp, mențiunea din procesul-verbal din 05 noiembrie 1980

emis de fostul Consiliu Popular al municipiului București - Comisia de evaluare

cu privire la suprafața expropriată fiind nerelevantă, în lipsa unui titlu.

Cât privește

suprafața de 208 mp menționată în același proces verbal, tribunalul a constatat

că aceasta este suprafața aferentă construcției, pentru care nu se poate

dispune acordarea de măsuri reparatorii întrucât reclamanta a solicitat

despăgubiri pentru teren, nu și pentru construcție.

În ce privește considerentul

din dispoziția contestată în sensul acordării despăgubirilor la momentul

exproprierii, s-a reținut că la dosar nu există dovezi care să ateste că

reclamanta ar fi încasat efectiv despăgubirile stabilite prin procesul-verbal din

05 noiembrie 1980 și, ca atare, acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea

măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de

pârâtul Municipiul București, prin Primarul General a fost respins de

Curtea de Apel

București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală,

prin decizia nr. 4/ A din 7 ianuarie 2010.

Curtea de apel a

reținut în considerentele hotărârii sale, față de motivele de apel invocate, că

deși din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la momentul exproprierii au

fost stabilite despăgubiri în cuantum de 80.000 lei, nici unul din înscrisuri

nu consemnează plata efectivă a acestora către beneficiar.

Sarcina probei pentru

a sprijini afirmația în sensul că titularul notificării a încasat despăgubirile

revenea pârâtului, față de împrejurarea că, atât în cuprinsul notificării, cât

și în fața instanțelor, reclamanta a afirmat în mod constant că nu a primit

suma în discuție.

O asemenea dovadă nu

a fost administrată și, mai mult, în adresa emisă de instituția publică care

efectua plata despăgubirilor către persoanele a căror proprietate era

expropriată, respectiv SC C. SA, se arată expres că această instituție nu

deține date referitoare la încasarea despăgubirilor de către reclamantă.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs

pârâtul Municipiul București, prin Primarul

General

care,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a formulat următoarele

critici:

Despăgubirile

cuvenite pentru imobilul solicitat se stabilesc de Comisia Centrală de

Stabilire a Despăgubirilor, iar notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001

în sensul acordării de măsuri reparatorii se predau pe bază de proces verbal

Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de ordinul Prefectului.

Obligația de a depune

actele doveditoare ale proprietății, iar în cazul moștenitorilor, cele care

atestă această calitate, revine notificatorului, iar acestea trebuiau depuse ca

anexă la notificare sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001.

Reclamanta avea

obligația să facă dovada că nu s-au încasat despăgubiri în momentul preluării

terenului în proprietatea statului, întrucât restituirea în natură este

condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirii primite și

valoarea terenului sau a construcției demolate, astfel cum a fost calculată în

documentația de stabilire a despăgubirilor.

Solicită admiterea

recursului,

modificarea

deciziei recurate în sensul admiterii apelului, iar pe fond, respingerea

contestației.

A

nalizând hotărârea

atacată în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

În general, criticile

formulate prin cererea de recurs nu vizează soluția instanței de apel și, ca

atare, nu pot fi primite.

Recursul este o cale

extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a

instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de

drept.

Conform dispozițiilor

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs,

trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancțiunea nulității, motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Criticile din recurs

trebuie să fie susceptibile de încadrare conform motivelor de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și să vizeze soluția pronunțată,

în caz contrar, cererea de recurs fiind lovită de nulitate conform art. 306 alin.

(1) cu referire la art. 303 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, recurentul

nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, ci expune texte

de lege și situații fără nici o legătură cu considerentele deciziei recurate.

Singura critică care

permite încadrarea în motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. este cea vizând pretinsa încasare a despăgubirilor de către reclamantă în

momentul exproprierii.

Art. 11 alin. (1)

teza a II a C. proc. civ. prevede că „dacă persoana îndreptățită a primit o

despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume

reprezentând valoarea despăgubirilor primite …”, iar art. 11.3 din Normele

Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, definesc sintagma „despăgubiri

primite” ca fiind „acele despăgubiri calculate și încasate efectiv de

proprietarul imobilului care a fost expropriat”.

Așa fiind, în mod

corect a reținut instanța de apel că pârâtul nu a administrat vreo dovadă prin

care să combată afirmațiile reclamantei în sensul că nu ar fi încasat

despăgubirile la momentul exproprierii, întrucât sarcina probei îi revenea,

reclamanta neputând dovedi un fapt negativ.

Mai mult, în adresa

emisă de instituția publică care efectua plata despăgubirilor către persoanele

a căror proprietate era expropriată, respectiv SC C. SA, se arată că această

instituție nu deține date referitoare la încasarea despăgubirilor de către

reclamantă.

Ca atare, pârâtul nu

a putut proba susținerile sale, astfel că recursul declarat în cauză se

constată nefondat și, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul

General, împotriva deciziei civile nr. 4/ A din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2010.