ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1756/2012

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința nr. 47 din 18

noiembrie 2011 a Tribunalului Militar Teritorial București, în baza dispozițiilor

art. 401, art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen. și a Deciziei de

îndrumare nr. XXXVI/2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, Secțiile

Unite, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea condamnatului P.Ș. de revizuire

a sentinței penale nr. 154 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Militar

Teritorial București, definitivă prin decizia penală nr. 613 din 31 ianuarie 2006

a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală.

Revizuentul - condamnat a fost

obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarele:

Condamnatul P.Ș. a formulat cerere

de revizuire a sentinței nr. 156 din 14 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul

Militar Teritorial București în dosarul nr. 267/2002, rămasă definitivă prin

retragerea apelului.

Prin această sentință P.Ș. a fost

condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare cu aplicarea

art. 81 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257

alin. (2) C. pen. și a fost confiscată suma de 200 de dolari primită de la

denunțătorul T.A. Prin decizia nr. 2083/2005 a Înaltei Curții de Casație și

Justiție, secția penală, a fost admis recursul în anulare al procurorului

general și casată hotărârea Tribunalului Militar Teritorial București și a

Curții Militare de Apel sub aspectul greșitei confiscări a sumei de 200 de

dolari.

Condamnatul a formulat mai multe

cereri de revizuire. Cererea care face obiectul prezentei cauze, este întemeiată

pe dispozițiile art. 394 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., fiind invocate

următoarele împrejurări de fapt:

- neluarea în considerare de către

instanța de fond a unor procese-verbale încheiate de U.M. 0962 București din

care rezultă că surprinderea sa în flagrant a fost o provocare a

denunțătorului, situație contrară art. 68 alin. (2) C. proc. pen. Susține că

suma de bani nu a fost primită de către dânsul ci a fost pusă de denunțător în

torpedoul mașinii;

- inadvertența intervalelor orare

din cuprinsul acestor procese-verbale, sub aspectul desfășurării situației de

fapt;

- urmele fluorescente menționate în

procesul-verbal de constatare a infracțiunii, ca găsite pe mâinile sale, nu

s-au datorat contactului cu substanța fluorescentă de marcaj a banilor, ci unei

afecțiuni dermatologice, vitiligo, aspect invocat dar neluat în considerare de

instanța de fond, cu ocazia cercetării judecătorești.

Prima instanță a constatat că noua

cerere de revizuire se referă la aceleași aspecte de fapt cu cele din memoriul

trimis Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București

în data de 25 februarie 2005, conținând detalii referitoare la cererea de

revizuire nr. 347/111/2005 din 11 octombrie 2005, soluționată prin sentința

penală nr. 73 din 04 decembrie 2007, în dosarul nr. 21/753/2007 a Tribunalului

Militar Teritorial București (f.37-40). Prin această sentință (nr. 73 din 04

decembrie 2007) au fost analizate, în amănunt, toate cele patru puncte invocate

(f.38-39), iar actuala cerere este o reluare a celor susținute anterior și

asupra cărora instanța s-a pronunțat conform deciziei nr. XXXVI/2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, cererile de revizuire în care există identitate

de persoane, temei legal, motive și apărări cu altă cerere de revizuire

soluționată, sunt inadmisibile.

Pentru acest considerent noua cerere

de revizuire a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a formulat apel condamnatul revizuient, motivele fiind formulate

în scris (filele 2-3, 10-13 dos.inst.apel).

Prin decizia penală nr. 1 din 25

ianuarie 2012, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondat, apelul declarat

de revizuientul P.I.Ș. împotriva sentinței nr. 47 din 18 noiembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a apreciat că, în urma deciziei nr. XXXVI a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, prin Legea nr. 202/2010 a fost introdus art. 403 alin. (3)

1

în C. proc. pen., potrivit căruia : „Cererile ulterioare de revizuire sunt

inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și

apărări”, condiții în care cererea de revizuire este inadmisibilă, iar apelul

împotriva sentinței pronunțate este nefondat.

Referitor la necompetența după

calitatea persoanei a instanței care a judecat în primă instanță cererea de

revizuire, aspect invocat de apelantul condamnat, instanța a constatat că

potrivit art. 401 C. proc. pen. cererea de revizuire intră în competența de

soluționare a instanței care a judecat cauza în primă instanță, situație

statuată și prin decizia nr. XXX/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secțiile Unite, cu precizarea „chiar dacă, în momentul introducerii cererii,

datorită modificării dispozițiilor legii procesual penale, aceasta nu avea

competența de a judeca fondul cauzei”.

Împotriva deciziei pronunțată de

Curtea Militară de Apel, în termen legal, a formulat recurs revizuientul P.Ș.,

solicitând, prin apărătorul ales, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre

rejudecare la o instanță civilă, competentă să soluționeze.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Judecarea cererii de revizuire în

primă instanță este condiționată de verificarea motivelor invocate care se

circumscriu dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen.,

prin procedura admisibilității în principiu.

Cu alte cuvinte, trebuie analizat

dacă faptele și împrejurările invocate sunt noi sau au fost cunoscute de

instanța care a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă.

Pe de altă parte, potrivit art. 403

alin. (3)

1

C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010, ca

urmare a deciziei nr. XXXVI/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererile

ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană,

de temei legal, de motive și apărări.

Or, cum prima instanță a constatat

că cererea de revizuire analizată este identică cu cea soluționată prin

sentința nr. 73 din 4 decembrie 2007, în mod corect a fost respinsă, ca

inadmisibilă, potrivit reglementărilor susmenționate.

Prin urmare, soluția pronunțată de

instanța de apel în soluționarea apelului declarat împotriva hotărârii prin

care s-a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, nu putea fi decât de

respingere a apelului, ca nefondat.

În motivele de apel formulate s-a

mai invocat necompetența, după calitatea persoanei, a instanței care a judecat

în primă instanță cererea de revizuire întrucât, ulterior condamnării,

categoria profesională din care făcea parte revizuientul a fost demilitarizată,

iar polițiștii au dobândit calitatea de funcționari publici cu statut special.

Or, sub acest aspect, corect a constatat

instanța de control judiciar că prima instanță nu a judecat fondul cauzei și că

se putea pune problema competenței instanței după calitatea persoanei numai

dacă se aprecia că cererea de revizuire este admisibilă în principiu.

De asemenea, art. 401 C. proc. pen.

prevede că este competentă să judece cererea de revizuire instanța care a

judecat cauza în primă instanță, iar prin decizia nr. XXX/2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a stabilit că această situație

persistă chiar dacă, în momentul introducerii cererii, datorită modificării

dispozițiilor legii procesual penale, aceasta nu avea competența de a judeca

fondul cauzei în primă instanță.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte constată că hotărârea recurată este temeinică și legală, iar recursul

declarat de revizuient este nefondat, urmând a fi respins ca atare, cu

obligarea recurentului revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuientul P.Ș. împotriva deciziei penale

nr. 1 din 25 ianuarie 2012 a Curții Militare de Apel.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 mai 2012.