ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2695/2012

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

3505 din 21 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile

tardivității și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia

parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul N.C. în contradictoriu cu pârâții Comisia

parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989 și Secretariatul de stat pentru

problemele revoluționarilor din Decembrie 1989, a fost obligată comisia pârâtă să procedeze la emiterea avizului favorabil în vederea eliberării

noului tip de certificat reclamantului și a fost obligat pârâtul Secretariatul

de stat pentru problemele revoluționarilor din Decembrie 1989 să procedeze la

eliberarea noului tip de certificat reclamantului.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat decizia

nr. 3876 din 5 iulie 2011, prin care a admis recursurile declarate de

Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din Decembrie 1989 și

de Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989, a modificat în

parte sentința atacată, în sensul că, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului

N.C. și a menținut soluția atacată în ceea ce privește excepția tardivității și

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia parlamentară

a revoluționarilor din Decembrie 1989.

Împotriva acestei

decizii, la data de 9 ianuarie 2012, a formulat contestație în anulare N.C., solicitând

ca, în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., să fie anulată decizia atacată

și urmare rejudecării cauzei în recurs, să fie respinse ca nefondate

recursurile declarate de Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie

1989 și de Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din

Decembrie 1989 împotriva sentinței civile nr. 3505 din 21 septembrie 2010.

Contestatorul a susținut

că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unor greșeli materiale, însușite

din apărările formulate de Secretariatul de stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, în sensul că nu este titularul dosarului nr. 20856/2007

pentru atribuirea Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie

1989.

Contestatorul a susținut

că, de asemenea în mod eronat, s-a considerat că, în practica de la Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, numărul de înregistrare a dosarului

reprezintă numărul certificatului care ar urma să se elibereze solicitantului,

ca urmare a epuizării tipizatelor și că nu a depus dosarul la fosta comisie pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989 sau că nu a solicitat

preschimbarea în baza Legii nr. 341/2004.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare

ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., indicate drept temei juridic în cauză,

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Deși a invocat

existența unor greșeli materiale drept cauză pentru contestația în anulare

formulată împotriva deciziei nr. 3876 din 5 iulie 2011, contestatorul a argumentat

cererea sa prin susțineri referitoare la fondul pricinii, respectiv la

aprecierea probelor administrate și la interpretarea dată de instanța de recurs

prevederilor legale aplicabile litigiului.

În consecință,

apărările formulate de către contestator nu vizează greșeli materiale, care în

sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., reprezintă erori materiale în legătură

cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință,

darea unei soluții greșite.

Textul de lege

invocat de contestator vizează deci greșeli de procedură și nu greșeli de

judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții

legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

A da părților posibilitatea

de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat

probele, a interpretat legea și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna

să se deschidă dreptul părții de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului,

ceea ce este inadmisibil.

Cum în cauză nu s-a

invocat o eroare materială, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., ci

pretinse greșeli de judecată săvârșite de instanța de recurs, greșeli care nu

pot fi îndreptate pe calea contestației în anulare, Înalta Curte constată că nu

sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de lege pentru retractarea

deciziei contestate.

Pentru considerentele

care au fost expuse, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de N.C., împotriva Deciziei nr. 3876 din 5 iulie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție - secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2012.