ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 655/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 3505 din 21 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a obligat pârâta să procedeze la emiterea avizului favorabil în vederea eliberării unui nou tip de certificat reclamantului, obligând pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să procedeze la eliberarea noului tip de certificat.

Recursurile declarate de pârâți împotriva acestei sentințe au fost admise de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3876 din 5 iulie 2011, și a fost modificată hotărârea recurată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului și a menținerii soluției atacate în ceea ce privește excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989. Nemulțumit de această soluție reclamantul N.C. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., susținând că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unor greșeli materiale.

Prin Decizia nr. 2695 din 30 mai 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de reclamant, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Împotriva Deciziei nr. 3876 din 5 iulie 2011, N.C. a formulat, în temeiul art. 322 pct. 5, cerere de revizuire, susținând că după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri noi doveditoare, reținute de partea potrivnică, precum: - Poziția nr. 8 din jurnalul ședinței plenului Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Lista de avizare a Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989. Aceste înscrisuri, susține revizuentul, atestă că pe rolul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a fost înregistrat Dosarul nr. 21499/2008, dosar care a fost analizat de către comisie.

Concluzionând, revizuentul susține că înscrisurile noi menționate mai sus fac dovada stării de fapt pe care a expus-o în cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv că a depus pe rolul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 Dosarul nr. 21499/2008, acesta fiind analizat în ședința de plen a comisiei cu aviz favorabil, însă, certificatul doveditor al calității nu a fost emis ca urmare a lipsei formularelor tipizate. Cererea de revizuire este tardiv formulată, după cum se va arăta în cele ce urmează: Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de dispozițiile art. 322 și art. 328 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive sau irevocabile în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art. 322 și art. 324 C. proc.

civ. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 teza finală C. proc. civ. termenul de revizuire a unei hotărâri judecătorești este de o lună, care se va socoti – în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că decizia atacată a fost pronunțată la data de 5 iulie 2011, iar cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 iunie 2012. Cât privește data la care a luat cunoștință despre aceste înscrisuri, revizuentul susține că aceasta este data de 24 mai 2012, deși nu face nici o dovadă în acest sens. Trebuie precizat că site-urile instituțiilor sau autorităților publice sunt accesibile oricărei persoane interesate, fără a fi nevoie de o anumită procedură, iar eventuala lipsă de diligență a părții rămâne în sarcina acesteia. Revizuentul a susținut că a luat cunoștință de înscrisuri prin accesarea site-urilor și fără a putea dovedi data la care a luat cunoștință.

În aceste circumstanțe, în lipsa unei dovezi care să ateste data luării la cunoștință și cum site-urile instituției sunt publice, context în care se putea lua la cunoștință chiar de la data afișării informației, se constată că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza finală C. proc. civ. nu a fost respectat. Actele puteau fi prezentate în cursul judecății la fond sau în recurs, inclusiv prin extragerea acestora de pe site-ul instituției cu atât mai mult cu cât partea adversă a invocat în mod constant că nu au fost depuse toate actele necesare preschimbării certificatului. În cauză nu se poate reține că dovezile au fost reținute de partea potrivnică sau nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții pentru că, așa cum s-a mai enunțat, și cum de altfel a susținut și revizuentul, acestea existau în mod public.

Conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată, printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Constatând că cererea de revizuire nu a fost formulată în condițiile termenului imperativ prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. și că revizuitul nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Curtea urmează să facă aplicarea dispozițiilor legale sancționatorii mai sus invocate și să dispună în sensul respingerii cererii, ca tardiv formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de N.C. împotriva Deciziei nr. 3876 din 5 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardivă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2013