ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 655/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3505 din 21

septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile tardivității și lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din

Decembrie 1989 și a obligat pârâta să procedeze la emiterea avizului favorabil

în vederea eliberării unui nou tip de certificat reclamantului, obligând

pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să procedeze

la eliberarea noului tip de certificat.

Recursurile declarate

de pârâți împotriva acestei sentințe au fost admise de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 3876 din 5 iulie 2011, și a fost modificată hotărârea recurată, în sensul respingerii

ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului și a menținerii soluției atacate în

ceea ce privește excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie

1989.

Nemulțumit de această

soluție reclamantul N.C. a formulat contestație în anulare întemeiată pe

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., susținând că hotărârea instanței de

recurs este rezultatul unor greșeli materiale.

Prin Decizia nr. 2695

din 30 mai 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația în anulare formulată

de reclamant, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Împotriva Deciziei

nr. 3876 din 5 iulie 2011, N.C. a formulat, în temeiul art. 322 pct. 5, cerere

de revizuire, susținând că după pronunțarea hotărârii s-au descoperit

înscrisuri noi doveditoare, reținute de partea potrivnică, precum:

- Poziția nr. 8 din

jurnalul ședinței plenului Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din

Decembrie 1989 și Lista de avizare a Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din

Decembrie 1989.

Aceste înscrisuri,

susține revizuentul, atestă că pe rolul Secretariatului de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a fost înregistrat Dosarul nr. 21499/2008,

dosar care a fost analizat de către comisie.

Concluzionând,

revizuentul susține că înscrisurile noi menționate mai sus fac dovada stării de

fapt pe care a expus-o în cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv

că a depus pe rolul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 Dosarul nr. 21499/2008, acesta fiind analizat în ședința de

plen a comisiei cu aviz favorabil, însă, certificatul doveditor al calității nu

a fost emis ca urmare a lipsei formularelor tipizate.

Cererea de revizuire

este tardiv formulată, după cum se va arăta în cele ce urmează:

Cererea de revizuire

este o cale de atac de retractare, reglementată de dispozițiile art. 322

și art. 328 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva

hotărârilor definitive sau irevocabile în cazurile și în condițiile expres

prevăzute de art. 322 și art. 324 C. proc. civ.

Potrivit art. 322 pct.

5 C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

Conform art. 324 alin.

(1) pct. 1 teza finală C. proc. civ. termenul de revizuire a unei hotărâri

judecătorești este de o lună, care se va socoti – în cazul prevăzut de art. 322

pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori după

caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau

modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului se constată că decizia atacată a fost pronunțată la

data de 5 iulie 2011, iar cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 11 iunie 2012.

Cât privește data la

care a luat cunoștință despre aceste înscrisuri, revizuentul susține că aceasta

este data de 24 mai 2012, deși nu face nici o dovadă în acest sens.

Trebuie precizat că

site-urile instituțiilor sau autorităților publice sunt accesibile oricărei

persoane interesate, fără a fi nevoie de o anumită procedură, iar eventuala lipsă

de diligență a părții rămâne în sarcina acesteia.

Revizuentul a

susținut că a luat cunoștință de înscrisuri prin accesarea site-urilor și fără

a putea dovedi data la care a luat cunoștință.

În aceste

circumstanțe, în lipsa unei dovezi care să ateste data luării la cunoștință și

cum site-urile instituției sunt publice, context în care se putea lua la cunoștință

chiar de la data afișării informației, se constată că termenul prevăzut de art.

324 alin. (1) pct. 1 teza finală C. proc. civ. nu a fost respectat.

Actele puteau fi

prezentate în cursul judecății la fond sau în recurs, inclusiv prin extragerea

acestora de pe site-ul instituției cu atât mai mult cu cât partea adversă a invocat

în mod constant că nu au fost depuse toate actele necesare preschimbării

certificatului.

În cauză nu se poate

reține că dovezile au fost reținute de partea potrivnică sau nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții pentru că, așa cum

s-a mai enunțat, și cum de altfel a susținut și revizuentul, acestea existau în

mod public.

Conform art. 103 alin.

(1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată, printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Constatând că cererea

de revizuire nu a fost formulată în condițiile termenului imperativ prevăzut de

art. 324 alin. (1) C. proc. civ. și că revizuitul nu a dovedit că a fost

împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai

presus de voința sa, Curtea urmează să facă aplicarea dispozițiilor legale

sancționatorii mai sus invocate și să dispună în sensul respingerii cererii, ca

tardiv formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de N.C. împotriva Deciziei nr. 3876 din 5 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2013