ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5713/2012

Deliberând asupra contestației în anulare de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 4328 din 25 iulie 2000, reclamanta R.M.M. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Municipiul Brașov și SC R. SRL: 1. a se constata că imobilul situat în Brașov, înscris în C.F.

Brașov, compus din casă de piatră, anexe gospodărești și teren, Ministerul Public, a fost preluat în proprietate de Statul Român fără titlu legal, acesta fiind lovit de nulitate absolută; 2. a se dispune rectificarea cărții funciare menționate, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și reînscrierii dreptului de proprietate al antecesoarei sale, B.L.; 3. a se constata că reclamanta este unica moștenitoare legală a fostului proprietar B.L.; 4. a se dispune înscrierea dreptului său de proprietate asupra imobilului menționat; 5. a fi obligate pârâtele să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul. Prin sentința nr. 41 /S din 12 februarie 2001, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis excepția puterii de lucru judecat, invocată de pârâtul municipiul Brașov, ca efect al sentinței civile nr. 10421 din 11 septembrie 1997 a Judecătoriei Brașov și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei.

Prin aceeași sentință, au fost admise, în parte, cererile de intervenție principale și, în consecință s-a constatat existența dreptului de proprietate ai intervenienților D.G., D.M. și O.E.C. asupra apartamentelor situate în imobilul în litigiu, inclusiv părți comune. Prin decizia nr. 59/Ap din 26 iunie 2001, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis, în parte, apelul reclamantei și a anulat, în parte, sentința Tribunalului, în ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat, pe care, rejudecând, a respins-o, celelalte dispoziții ale sentinței fiind menținute. Împotriva acestei decizii, la data de 25 septembrie 2001, reclamanta a declarat prezentul recurs, solicitând pe fond, admiterii acțiunii astfel cum a fost motivată.

Prin decizia civilă nr. 7987 din 19 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a constatat nul recursul declarat de reclamanta R.M.M., față de dispozițiile art. 302 alin. (1) lit. c) și art. 306 alin. (1) C. proc. civ. raportate la prevederile art. 304 C. proc. civ. Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat contestație în anulare reclamanta R.M.M., invocând în drept dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ. și criticând hotărârea sub aspectul anulării recursului exercitat, fără a se cerceta motivele și dispozițiile legale incidente în această situație. În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, cererea de recurs formulată în cauză conținea prin ea însăși motivele în drept și în fapt care să conducă formal la o analiză și judecare a recursului.

Dintr-o perspectivă strict formală, recursul nu era și nu este un memoriu care să detalieze fiecare normă încălcată prevăzută la art. 304 C. proc. civ., mai ales având în vedere succesiunea în timp a textelor prevăzute de către Cod, abrogări. Totodată, contestatoarea a arătat că, în ipoteza prezentului dosar, instanța de control a trecut direct la analiza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., fără însă a cerceta incidența alin. (3) din același art., precum și art. 303 C. proc. civ. Ordinea de soluționare a condus în mod vădit la o soluție greșită, cauza se găsea într-o suspendare legală, ce se impunea a se discuta și clarifica cu prioritate ceea ce are efect esențial și direct asupra fondului acestui dosar și modului de soluționare.

În succinta motivare, care însă nu este echivalentă cu o nemotivare, adică a unei lipse a unor critici fundamentale se critică modul de soluționare pornit de la fond și până în apel. Avem în vedere faptul că, admițând excepția de lucru judecat în cauză și admițând cererile de intervenție, soluție complet greșită la fond, instanța de apel a infirmat parțial, în sensul în care constată că nu exista o autoritate de lucru judecat în cauză, însă analiza apelului în rejudecare se oprește aici. Ambele sunt evidente aplicări greșite ale legii și a unei interpretări în afara obiectului dosarului, ceea ce impunea exercitarea recursului prin care doar o casare în totalitate ar fi dus într-o soluționare corectă din punct de vedere juridic.

În mod neîndoielnic, ambele instanțe, admițând respectiv, respingând autoritatea de lucru judecat, s-au pronunțat asupra unei jumătăți din obiectul dosarului. Astfel, în acest periplu al excepțiilor de judecată, fondul nu a fost niciodată judecat, iar fostul proprietar legal a rămas „nedovedit", iar chiriașul pe acest dosar și-a „întărit" dreptul său, de astă dată de proprietate. Contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: Fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condițiile strict reglementate de art. 317-318 C. proc. civ., contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în dispozițiile legale menționate, neputându-se invoca în susținerea ei critici pentru care partea a avut posibilitatea exercitării căilor de atac de reformare a hotărârii.

Însă, prin contestația în anulare exercitată, contestatoarea R.M.M. a înțeles să formuleze critici legate de modul de soluționare a litigiului în fazele procesuale anterioare, o greșită aplicare a prevederilor legale raportat la probele administrate, precum și erori de judecată săvârșite la judecarea recursului și pe parcursul soluționării pricinii. Așadar, contestatoarea a exercitat calea de atac extraordinară a contestației în anulare fără a dezvolta critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ. Față de cele ce preced, Înalta Curte, constată că, contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea R.M.M. împotriva deciziei nr. 7987 din data de 9 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012 .