ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4745/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4745/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad

la data de 20 septembrie 2006, reclamanții H.A., S.E., J.S., K.E., K.N., H.R.,

B.O.E. și M.S. au chemat în judecata pe pârâții Primăria Municipiului Arad și

Primarul Municipiului Arad, solicitând obligarea acestora la restituirea în

natură a imobilului teren intravilan situat în Arad, B-dul Revoluției, în

suprafață totală de 6.296 mp înscris în C.F. Arad, constituirea unui drept de

folosință special asupra acestuia în condițiile O.U.G. nr. 184/2002, Titlul II,

art. 2 și acordarea de măsuri reparatorii constând în compensare cu teren

intravilan, pentru terenul care nu poate fi restituită în natură, înscris în C.F.

Arad situat în Arad, str. Tudor Vladimirescu.

În subsidiar,

reclamanții au solicitat să fie obligat pârâtul Primarul Municipiului Arad, sub

sancțiunea unor daune cominatorii de 50 RON/ zi de întârziere de la data

rămânerii definitive si irevocabile a deciziei pronunțate de instanța de

judecata, să emită dispoziție motivată de soluționare, în sensul menționat mai

sus, a notificării depuse în baza Legii nr. 10/2001, care face obiectul Dosarului

administrativ nr. 1404/2001.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că la data de 13 noiembrie 2001 au depus, în baza Legii nr.

10/2001, notificarea prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului, fostă

proprietate a antecesorilor reclamanților, H.S., H.A., H.I., H.G., H.A.,

măritată cu L.A., H.E. și H.I., față de care au calitatea de moștenitori, în

calitate de nepoți și fii, conform certificatelor de calitate de moștenitor

anexate. Imobilul au fost preluat abuziv de Statul Român, în baza Legii nr. 119/1948,

iar parcelele inițiale, ulterior preluării în proprietatea Statului Român, au

fost reparcelate și unificate cu alte parcele, rezultând situația existentă în prezent.

Reclamanții au mai

arătat că, deși au trecut 5 ani de la depunerea notificării, aceasta nu a fost

soluționată, deși în termen de 60 de zile unitatea deținătoare avea obligația

de a răspunde notificării, termen care este imperativ și nu de recomandare.

În drept au fost

invocate prevederile art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1) lit. b), art. 4 alin.

(2), art. 7 alin. (1) și (2); art. 9, art. 10 alin. (1), (2), (3) și 10, art. 21

alin. (1) și (4), art. 22, 25, 26, 50 din Legea nr. 10/2001 republicată și

O.U.G. 184/2002, Titlul II, art. 2.

La data de 18 octombrie

2006, pârâta Primăria Municipiului Arad a depus întâmpinare prin care a arătat

că nu se opune admiterii în parte a acțiunii reclamanților, în sensul obligării

la emiterea unei dispoziții motivate în baza Legii nr. 10/2001, dar a invocat

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului

Arad, deoarece potrivit Legii nr. 10/2001 calitate procesuală pasivă are

Municipiul Arad, reprezentat prin primar; de asemenea a precizat că în cazul în

care restituirea în natură nu este posibilă, în baza art. 26 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 republicată, deținătorul imobilului este obligat să acorde

persoanei îndreptățite în compensare bunuri sau servicii ori să propună

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, dar,

fiind în imposibilitate de a rezolva cu celeritate cererea reclamanților, deoarece

lucrarea de parcelare urmează să fie elaborată de comisia tehnica constituită

în baza Legii nr. 10/2001, solicită respingerea capătului de cerere privind

obligarea la daune cominatorii.

La 20 octombrie 2006 reclamanții

și-au precizat acțiunea în sensul că au chemat în judecată ca pârâți pe Primarul

Municipiului Arad și Municipiul Arad, reprezentat prin primar și au solicitat

în continuare obligarea pârâților la plata de daune cominatorii, deoarece

notificarea de restituire în natură a fost depusă în luna noiembrie 2001,

astfel că pârâții aveau timp să realizeze lucrarea tehnică de parcelare.

La data de 10 mai

2007, reclamanții au depus precizare de acțiune, prin care au chemat în

judecată și SC G.C. SA Arad, ca unitate deținătoare a imobilului înscris în C.F.

Arad în suprafață totala de 2.076 mp, dezmembrate din nr. top. x din C.F. Arad,

solicitând restituirea acestei suprafețe de teren, cu precizarea că toate

construcțiile existente și folosite ca birouri sunt cele edificate de foștii

proprietari, antecesorii reclamanților.

La data de 24 mai

2007, pârâtul Municipiul Arad, reprezentat prin primar, a solicitat

introducerea în cauză și a SC C. SRL Arad, având în vedere concluziile

raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, privind suprafața de teren

de 2462 mp înscrisă în C.F. Arad în favoarea acestei societăți comerciale, cu

precizarea că pentru soluționarea notificării depuse de reclamanți, cu privire

la imobilul aflat în proprietatea actuală a SC C. SRL, entitatea învestită

potrivit legii cu soluționarea notificării este A.V.A.S.

Pârâta SC C. SRL Arad

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității

cererii de acordare a măsurilor reparatorii constând în despăgubiri raportat la

valoarea terenului din litigiu, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii

față de societate, ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 27 din Legea nr.

10/2001, devenit art. 29 după modificarea prin Legea nr. 247/2005, care prevăd

că entitate abilitată să soluționeze notificarea este A.V.A.S.

În motivare a arătat

că terenul a fost dobândit de la SC C.S. SRL, prin contractul de vânzare

cumpărare autentificat din 19 iulie 2001, pentru care a plătit prețul total de

714.289.000 lei, iar la data întocmirii contractului și intabularea în cartea

funciară nu exista nicio cerere de revendicare a imobilului, fiind cumpărător

de bună credință. SC C.S. SRL a dobândit proprietatea construcțiilor cu titlu

de construire prin privatizare conform Legii nr. 58/1991, ca urmare a contractelor

încheiate cu FPS si FPP, astfel că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii

prin echivalent, iar notificarea se adresează autorității publice implicate în

procesul de privatizare.

Pârâta SC G.C.SA a

depus întâmpinare la data de 7 iunie 2007, prin care a solicitat respingerea

acțiunii reclamanților, cu motivarea că a dobândit dreptul de proprietate

asupra terenului în suprafață de 3065 mp în baza prevederilor H.G. nr. 834/1991

privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale

cu capital de stat, suprafața fiind cuprinsă în certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Consiliul Județean și

înscrisă în C.F. Aceeași pârâtă s-a opus cererii de restituire în natură

formulată de reclamanți, invocând buna-credință și faptul că terenul este

absolut necesar desfășurării activității societății, aici fiind sediul acesteia,

birourile, documentele de arhivă și logistică. S-a mai susținut și faptul că imobilul

a suferit mai multe modificări constructive.

Prin precizarea de

acțiune depusă la 7 iunie 2007, reclamanții au chemat în judecată, în calitate

de pârâte, alături de Primarul Municipiului Arad, în ce privește cererea de

acordare de măsuri compensatorii pentru teren, și pe SC C.S. SRL Arad, ca fostă

unitate deținătoare a imobilului situat în Arad str. Tudor Vladimirescu înscris

în C.F. Arad, respectiv A.V.A.S., în calitate de instituție publică implicată

în privatizare.

Pârâta SC C.S. SRL

Arad a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, față de împrejurarea că terenul

împreună cu construcțiile au fost dobândite prin privatizare, conform

contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu F.P.P. și F.P.S, astfel că soluționarea

notificării se face de către instituția publică implicată în privatizare,

respectiv A.V.A.S.

Pârâta A.V.A.S. a

invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că notificarea

nu i-a fost comunicată în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată

și procedura administrativă prealabilă privind restituirea în natură nu este în

competența sa. A mai arătat că nu are competența legală de a stabili valoarea

și de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci numai de a propune

instituției competente acordarea despăgubirilor în condițiile legii.

Prin sentința civilă nr.

1074 din 4 octombrie 2007, Tribunalul Arad a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.V.A.S., a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți

în contradictoriu cu pârâții Municipiul Arad și Primarul Municipiului Arad, SC

G.C. SA Arad și SC C. SRL Arad și a obligat entitățile deținătoare ale

imobilului să emită dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la

imobilul teren evidențiat în C.F. Arad, teren care a fost desprins din C.F.

Arad, în suprafață totală de 6296 mp, solicitat de reclamanți prin notificare

și a respins ca premature restul pretențiilor.

În considerentele

acestei sentințe s-au reținut următoarele:

Din coala de C.F.

Arad rezultă că imobilele care se solicită a fi restituite au fost preluate

abuziv de Statul Român în baza Legii nr. 119/1948, iar parcelele inițiale,

ulterior preluării în proprietatea Statului Român, au fost reparcelate și

unificate cu alte parcele, rezultând situația existentă în prezent.

Din expertiza

efectuată în cauză instanța a reținut că terenul solicitat se află în posesia

mai multor persoane juridice, precum și că o parte din teren este ocupat de garaje,

care sunt construcții provizorii, astfel încât terenul de sub acestea poate fi

restituit în natură.

Tribunalul a apreciat

că fiecare entitate deținătoare este obligată să se pronunțe asupra notificării

depuse în baza Legii 10/2001, care urmează a primi o soluționare din partea

pârâților în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (4) și (5) din Legea nr.

10/2001. S-a mai reținut că sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 25 din

Legea nr. 10/2001, conform cărora pârâții trebuiau să emită dispoziția motivată

în termen de 60 de zile de la data primirii notificării, termen depășit cu

câțiva ani pentru Primăria Arad, iar pentru celelalte părți, de la pronunțarea

prezentei sentințe.

Împotriva sentinței

pronunțate de Tribunalul Arad au declarat apel reclamanții și pârâta SC C. SRL

Arad. Municipiul Arad, prin primar a formulat cerere de aderare la apelul

formulat de reclamanți.

În motivarea apelului

reclamanții au arătat că hotărârea pronunțată de prima instanță este greșită

deoarece, deși unitatea deținătoare a fost obligată la emiterea unei dispoziții

motivate, nu s-a stabilit nicio sancțiune în sarcina pârâților în situația în

care hotărârea instanței nu este respectată. S-a considerat că prima instanță

nu și-a manifestat rolul activ, câtă vreme pârâtul nu a fost obligat la

identificarea în concret a terenului, nefiind efectuată expertiză tehnică

pentru stabilirea valorii de circulație a terenului.

Apelanții reclamanți

au mai susținut că soluția primei instanțe contravine principiului consacrat de

art. 6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, precum și deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Secțiile Unite.

În motivarea apelului

pârâta SC C. SRL Arad a arătat că a cumpărat cu bună-credință imobilul de la SC

C.S. SRL, care s-a privatizat cu respectarea prevederilor legale. Pentru

suprafața de teren de 2.261 mp, înscrisă în CF Arad, cumpărată de apelanta

pârâtă, reclamanții nu au emis pretenții de restituire în natură, ci au chemat

în judecată pe SC C.S. SRL și A.V.A.S. București pentru acordarea de măsuri în

echivalent.

Ca atare, apelanta a

considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 27 - 29 din Legea nr. 10/2001,

conform cărora A.V.A.S. este obligată să emită dispoziție privind acordarea de

despăgubiri reclamanților pentru această suprafață de teren, astfel încât prima

instanță în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S.

S-a mai arătat în

motivarea apelului că tribunalul a omis să se pronunțe cu privire la precizarea

de acțiune depusă de reclamanți la data de 07 iunie 2007, prin care a fost

chemată în judecată și fosta deținătoare al imobilului înscris în CF Arad, anume

SC C.S. SRL.

În cererea de aderare

la apel, Municipiul Arad a arătat că în mod greșit a fost admisă excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., față de faptul că raportul de

expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză a concluzionat în sensul că

imobilul cu în suprafață de 2.462 mp este înscris în CF Arad în favoarea

pârâtei SC C. SRL, iar suprafața de teren aferentă imobilelor în cauză este de

2.261 mp, pe această parcelă de teren fiind amplasate construcții, respectiv

două ateliere de producție, corp administrativ (P+2) și două clădiri cu

birouri, fiind incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Același apelant a

susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâta SC C.S. SRL Arad, iar această parte nu a

fost citată.

Prin decizia nr. 45

din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis

apelurile și cererea de aderare la apel, a desființat sentința tribunalului și

a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Curtea a reținut că,

pe parcursul soluționării cauzei la prima instanță, reclamanții au formulat mai

multe precizări de acțiune, în sensul că au chemat în judecată, în calitate de

pârâți:

- SC G.C. SA Arad, ca

unitate deținătoare a imobilului înscris în CF Arad, în suprafață de 2076 mp;

- SC C. SRL Arad

pentru suprafața de 2261 mp, înscrisă în CF Arad, imobil achiziționat prin

cumpărare de la SC C.S. SRL Arad;

- SC C.S. SRL Arad, ca

fostă unitate deținătoare a imobilului situat în Arad, str. Tudor Vladimirescu,

înscris în C.F. Arad, dobândit în baza H.G. nr. 834/1991, conform certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.884

mp;

- Agenția pentru

Valorificarea Activelor Statului, în calitate de pârâtă, alături de Primarul

Municipiului Arad.

Prima instanță, din

eroare, pe parcursul soluționării cauzei, nu a citat pe pârâta SC C.S. SRL

Arad, ca fostă unitate deținătoare a imobilului situat în Arad, str. Tudor

Vladimirescu, înscris în C.F. Arad, mai mult, nu i-a comunicat acesteia

sentința civilă nr. 1074 din 04 octombrie 2007, astfel încât această parte a

fost lipsită de posibilitatea de a exercita calea de atac a apelului. Față de

situația reținută și în raport de prevederile art. 297 C. proc. civ., Curtea a desființat

sentința civilă atacată și a trimis cauza la prima instanță pentru rejudecare.

Raportat la situația

imobilului aflat în proprietatea SC C. SRL Arad, care a dobândit dreptul de

proprietate asupra terenului înscris în CF Arad împreună cu supra-edificatele

prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 19 iulie 2001, încheiat

cu SC C.S. SRL, care la rândul său, s-a privatizat cu respectarea prevederilor

legale (situație ce rezultă din contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.

x/1993 încheiat cu FPS și nr. x/1994 încheiat cu FPP aflate la dosarul primei

instanțe), văzând că în patrimoniul acestei societăți a intrat și terenul din

litigiu dobândit prin certificatul de atestare al dreptului de proprietate

asupra terenurilor emis de Prefectura Județului Arad în baza Legii nr. 15/1990

și H.G. 834/1991, Curtea a stabilit că se impune ca în rejudecare Tribunalul să

reanalizeze calitatea procesuală a pârâtei A.V.A.S., luând în considerare și art.

29 din Legea nr. 10/2001.

Curtea a îndrumat

tribunalul ca în rejudecare să fie avută în vedere și decizia nr. 20 din 19

martie 2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În rejudecare, prin

sentința civilă nr. 732 din 29 octombrie 2010, Tribunalul Arad a admis cererea

formulată și precizată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții SC G.C. SA

Arad, Municipiul Arad, reprezentat prin primar, SC C. SRL Arad, SC C.S. SRL

Arad și A.V.A.S., a fost obligată pârâta SC G.C. SA Arad să emită dispoziție de

restituire în natură către reclamanți pentru suprafața de 2.076 mp aflată în

posesia acestei societăți comerciale, suprafață care este înscrisă în CF Arad,

pe care sunt amplasate clădire cu destinația de birouri, vestiare și hală de

reparații și întreținere, clădire metalică, șopron metalic, construcții

provizorii ușor demontabile și cabină portar, a obligat Municipiul Arad să

emită dispoziție de acordare de despăgubiri în valoare de 678.300 euro (conform

expertizei, 300 euro/ mp) pentru suprafața de 2.261 mp înscrisă în CF Arad,

aflată în proprietatea SC C. SRL Arad, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.V.A.S., obligând-o la acordarea măsurilor reparatorii

stabilite prin dispoziția Primarului Municipiului Arad, în valoare de 678.300 euro

și a obligat pârâta SC G.C. SA Arad, să plătească reclamanților suma de 4.200 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele

sentinței, tribunalul a reținut că, prin precizare de acțiune, reclamanții

și-au restrâns pretențiile față de Primarul Municipiului Arad și Municipiul

Arad, solicitând acordarea de măsuri compensatorii în echivalent pentru suprafețele

de teren identificate prin suplimentul de expertiză, respectiv, terenul de 280

mp aferent, ce aparține domeniului public și corespunde planului de situație

anexa B.3 și terenul de 390 mp din imobilul, amplasat pe str. T. Vladimirescu.

Suprafața de teren de

2.076 mp se află în posesia SC G.C. SA Arad, înscrisă în CF și suprafața de 2.261

mp din CF Arad se află în proprietatea SC C. SRL Arad, urmând ca SC C.S. SRL

Arad și A.V.A.S. sau cei care au emis certificatul de atestare a dreptului de

proprietate în favoarea SC C.S. SRL Arad să acorde despăgubiri corespunzător

valorii de circulație a terenului în litigiu stabilit prin expertiză, respectiv

300 euro/ mp. Aceasta și datorită faptului că prin Dispoziția nr. 603/2009

Primarul Municipiului Arad a rezolvat în parte solicitările reclamanților.

În privința

excepțiilor invocate, instanța a reținut că SC C.S. SRL Arad s-a privatizat în

anul 1993 și 1994 conform contractelor încheiate cu F.P.S. (nr. X/1993) și cu

F.P.P. (nr. X/1994), devenind proprietară asupra terenului în litigiu. Sub

acest aspect are calitate de parte în proces această unitate realizând

privatizarea. SC C. SRL a cumpărat imobilele de la SC C.S. SRL în anul 2001. În

consecință privatizarea fiind încheiată încă din anul 1994, dispozițiile art. 29

din Legea nr. 10/2001 sunt aplicabile față de A.V.A.S., care are calitate

procesuală pasivă în cauză, fiind competentă să emită dispoziție de restituire

pentru suprafața de teren și construcțiile înscrise în CF Arad.

Împotriva sentinței

civile nr. 732 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad au declarat

apel pârâtele A.V.A.S. și SC G.C. SA Arad.

Pârâta A.V.A.S. a susținut

că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în speță, deoarece

notificarea nu i-a fost adresată, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, unitatea

deținătoare a imobilului are obligația legală de a soluționa notificarea. Ca

atare, a arătat că în mod greșit s-a respins excepția privind lipsa calității

sale procesuale pasive.

Aceeași apelantă a

considerat că în mod nelegal s-a stabilit în sarcina sa obligația de a acorda

măsurile reparatorii stabilite prin dispoziția Primarul Municipiului Arad, în valoare

de 678.300 euro, deoarece A.V.A.S. nu are obligația de plată efectivă a acestor

sume de bani, această obligație revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților.

Obligația A.V.A.S.,

conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, se limitează la emiterea unei decizii

motivate cu propunere de acordare de despăgubiri.

Al treilea motiv de

apel formulat de A.V.A.S. se referă la proba cu expertiza tehnică de evaluare a

despăgubirilor, probă care, în opinia apelantei, nu ar fi trebuit administrată,

deoarece a fost încălcată procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr.

247/2005.

Pârâta SC G.C. SA

Arad a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii petitului privind

obligarea acestei pârâte la restituirea în natură a imobilului înscris în CF

Arad.

Prin decizia nr. 954

din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins

apelurile, ca nefondate și a obligat apelantele să plătească intimaților

reclamanți și pârâtei SC C. SRL cheltuielile de judecată.

În considerentele

acestei decizii s-a reținut că motivele de apel invocate de apelanta A.V.A.S.

sunt nefondate.

În mod corect prima

instanță a reținut că aceasta are calitate procesuală pasivă, fiind competentă

să emită decizia de despăgubiri pentru suprafața de teren și construcțiile înscrise

în CF Arad. Calitatea procesuală pasivă a apelantei A.V.A.S. derivă din

mecanismul procesului de privatizare, care, în speță, s-a derulat în anii 1993

- 1994, conform contractelor încheiate cu fostele F.P.S. și F.P.P.

Mecanismul juridic de

realizare a privatizării, conceput și pus în practică de către Statul Român

prin instituțiile sale, nu este de natură a înlătura răspunderea acestor

instituții pentru bunuri imobile privatizate la acel moment, în condițiile în

care era cunoscut modul de dobândire al proprietății statului socialist,

respectiv, un mod de dobândire abuziv.

Susținerea A.V.A.S.

în sensul că la momentul formulării acțiunii bunul imobil se află în

patrimoniul unei societăți comerciale cu capital privat, respectiv SC C. SRL

Arad, nu este de natură a înlătura calitatea procesuală a acestei apelante.

Instanța de apel a

considerat că sunt nefondate și criticile prin care apelanta A.V.A.S. a invocat

lipsa de sesizare a sa cu privire la emiterea unei decizii de acordare de

despăgubiri, precum și necompetența legală a acestei instituții de a asigura

plata despăgubirilor.

Reținând că a existat

un

interval de timp nejustificat de mare în care autoritățile Statului Român, cu

atribuții în acest domeniu, nu au respectat dispozițiile cu caracter special

prevăzute în legea internă și au lipsit de finalitate demersul reclamanților,

precum și faptul că nu se oferă reclamanților niciun fel de garanție privind

realizarea drepturilor lor, mai ales în condițiile în care Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a reținut că Fondul Proprietatea nu funcționează de o manieră care să

asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, instanța de apel a apreciat

că soluția Tribunalului Arad, descrisă în dispozitivul sentinței, cu privire la

apelanta A.V.A.S., este legală, fiind o modalitate concretă de a asigura o

garanție în vederea realizării drepturilor reclamanților. În speță, apelanta A.V.A.S.

are calitate procesuală pasivă și este ținută în numele Statului Român a

asigura, alături de alte autorități administrative, garantarea efectivă a reparării

prejudiciului, la valoarea reală stabilită prin raportul de expertiză.

Referitor la apelul pârâtei

SC Gospodărirea Comunală SA Arad,

instanța de apel a reținut că Tribunalul Arad a stabilit în mod corect,

inclusiv pe baza raportului de expertiză tehnică, că această persoană juridică

are obligația de a emite dispoziție de restituire în natură către reclamanți a

suprafeței de 2.076 mp, înscrisă în CF Arad, pe care sunt amplasate clădirile

cu destinația de birouri, vestiare și hală de reparații și întreținere, clădire

metalică, șopron metalic, construcții provizorii ușor demontabile și cabină portar.

Susținerile acestei apelante, în

sensul că a deținut certificat de atestare a dreptului de proprietate înainte

de apariția Legii nr. 10/2001, nu justifică menținerea în patrimoniul propriu a

acestor imobile, în condițiile în care titlul prin care bunurile au intrat în

patrimoniul fostului stat socialist a fost unul viciat, imobilele fiind

preluate abuziv.

S-a mai reținut că soluția Tribunalului

Arad, cu privire la apelanta SC G.C. SA Arad, oferă garanții reale de reparare

a prejudiciului și nu de tergiversare a modului de reparare a acestuia, prin

trimitere la autoritățile administrative centrale, a căror eficiență și finalitate

este pusă la îndoială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de apel a respins și

criticile apelantei SC G.C. SA Arad vizând imposibilitatea restituirii în

natură pe motiv că pe terenul deținut s-ar afla clădiri cu destinația de

birouri sau construcții provizorii ușor demontabile și cabină portar, deoarece

aceste impedimente nu sunt de natură a afecta dreptul reclamanților la

repararea integrală a prejudiciului prin restituirea în natură, pe de o parte,

iar pe de altă parte, aceste susțineri nu sunt de natură a consolida în vreun

fel pretinsul titlu de proprietate invocat de această apelantă.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâtele SC G.C.SA și

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

soluția de obligare a sa la restituirea terenului în suprafață de 2.076 mp este

nelegală, întrucât situația sa este asemănătoare cu cea a pârâtei SC C. SRL,

fiind aplicabile, din considerente de echitate juridică, dispozițiile art. 29

din Legea nr. 10/2001. Recurenta susține că pentru terenul în litigiu deține

certificat de atestare a dreptului de proprietate din anul 2000, iar

construcțiile existente pe teren fac parte din patrimoniul său, fiind

proprietara imobilului conform H.G. nr. 834/1991. În consecință recurenta

solicită ca pentru terenul menționat să fie obligată A.V.A.S. la acordarea

măsurilor reparatorii în echivalent către reclamanți.

Aceeași recurentă mai susține că nu

poate fi obligată la restituirea în natură a imobilului, deoarece este societate

comercială cu capital de stat, că potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent și că restituirea în

natură este împiedicată de existența interdicției de înstrăinare, grevare,

demolare și restructurare înscrisă în CF în beneficiul BRD, situație în care

terenul ce ar urma să fie restituit în natură nu poate fi dezmembrat în lipsa

acordului acestei unități bancare.

Recurenta critică și considerentele

deciziei din apel, referitoare a caracterul viciat al titlului statului,

susținând că nu s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă preluarea

abuzivă a imobilelor de către Statul Român.

hotărârea este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 29

din Legea nr. 10/2001, deoarece A.V.A.S. nu are obligația de a soluționa

notificarea de restituire în natură a terenurilor, această sarcină revenind

exclusiv unității deținătoare, conform art. 21 din aceeași lege. A.V.A.S. nu a

fost învestită cu notificare pentru despăgubiri în condițiile art. 29 din lege,

neavând calitate procesuală pasivă.

Aceeași recurentă arată că în mod

greșit a fost obligată la acordarea sumei reprezentând măsuri reparatorii

stabilite prin dispoziția primarului, deoarece potrivit legii A.V.A.S. nu are

obligația de plată efectivă a despăgubirilor, această obligație revenind

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (2)

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Se mai susține că în mod nelegal s-a

administrat proba cu expertiza de evaluare a măsurilor reparatorii, fiind

încălcată procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr. 247/2005.

Examinând decizia recurată, prin

prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține următoarele:

G.C.SA este nefondat.

Astfel cum aceasta recunoaște în

propriile motive de recurs, situația sa este aceea a unei societăți cu capital

de stat, așa încât nu sunt incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001,

nefiind vorba despre o societate comercială care să fi fost, la data intrării

în vigoare a acestei legi, privatizată integral sau într-o proporție care să

facă inaplicabile prevederile art. 21 alin. (1) din lege.

Conform regulii stabilite de acest din

urmă text legal,

„imobilele - terenuri si construcții

- preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data

intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau

companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a

administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar,

de o organizație cooperatista sau de orice altă persoană juridică de drept

public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau,

după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității

deținătoare”, aceste dispoziții legale justificând soluția de obligare a

recurentei la restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.076 mp.

În acest context, nu poate fi primită

susținerea în sensul că situația recurentei este asemănătoare cu cea a pârâtei SC

C. SRL și că ar trebui obligată A.V.A.S. la acordarea măsurilor reparatorii în

echivalent către reclamanți.

Faptul că terenul și construcțiile

existente pe acesta au fost incluse în patrimoniul societății comerciale recurente

nu constituie un impediment în calea restituirii în natură către reclamanți, ci

face dovada calității de unitate deținătoare, condiție cerută de lege pentru

aplicarea art. 21 alin. (1), citat anterior.

Este și motivul pentru care alin. (3)

al aceluiași articol dispune că: „După emiterea deciziei de restituire în

natură a imobilelor, organele de conducere ale societăților comerciale

prevăzute la alin. (1) si (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii

nr. 31/1990

privind

societățile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu

valoarea bunului imobil restituit și la recalcularea patrimoniului. Cota de

participație a statului sau a autorității administrației publice ori, după caz,

a organizației cooperatiste se va diminua în mod corespunzător cu valoarea

bunului imobil restituit”.

Dispozițiile art. 29 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, invocate de recurenta

SC G.C. SA, nu sunt aplicabile în prezenta cauză,

deoarece textul legal invocat se referă la situația altei categorii de imobile,

respectiv acelea care au fost

înstrăinate sub orice

formă din patrimoniul administrației publice centrale sau locale, ceea ce nu

este cazul în speță.

Critica referitoare la existența

interdicției de înstrăinare, grevare, demolare și restructurare înscrisă în CF

în beneficiul BRD nu poate fi analizată de instanța de recurs, fiind invocată

omisso medio.

De asemenea, faptul că nu s-a stabilit

prin hotărâre judecătorească irevocabilă preluarea abuzivă a imobilelor de

către Statul Român este irelevant, în contextul temeiului de drept pe care se

întemeiază acțiunea, respectiv Legea nr. 10/2001, care în art. 2 lit. a) recunoaște

caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat în temeiul Legii nr. 119/1948.

critica recurentei A.V.A.S., sub aspectul obligării sale la acordarea măsurilor

reparatorii în sumă de 678.300 euro, această dispoziție a instanței fiind

lipsită de temei legal.

Potrivit art. 29 alin. (3) din Lege nr.

10/2001, instituția publică care a efectuat privatizarea are competența de a

propune măsurile reparatorii în echivalent, legea neprevăzând și obligația

acesteia de a plăti în mod efectiv sumele cuvenite persoanelor îndreptățite.

În speță, instanța de fond a obligat

Municipiul Arad, prin primar să emită dispoziție de acordare a măsurilor

reparatorii în valoare de 678.300 euro, dispoziție a instanței care nu a fost

atacată de Municipiul Arad cu apel, astfel încât a intrat sub puterea lucrului

judecat, instanța de recurs neputând examina legalitatea acestei dispoziții.

În consecință, pe baza dispoziției

emise de Municipiul Arad, prin primar, se va urma procedura prevăzută de Titlul

VII al Legii nr. 247/2005, privind modul de stabilire și plată a despăgubirilor

de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împrejurarea că A.V.A.S. nu a fost

învestită cu notificare pentru imobilul proprietatea în prezent a SC C. SRL nu

înlătură de plano calitatea sa procesuală pasivă în prezenta cauză, în

condițiile în care reclamanții au solicitat alternativ restituirea în natură

sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul respectiv,

iar SC C.S. SRL (de la care SC C. SRL a cumpărat imobilul) s-a privatizat

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește nelegalitate administrării

probei cu expertiza de evaluare a măsurilor reparatorii, Înalta Curte constată

că, urmare a înlăturării obligației de plată a despăgubirilor impusă în sarcina

A.V.A.S., precum și datorită faptului că potrivit dispoziției primei instanțe,

intrată în puterea lucrului judecat ca urmare a neapelării sentinței de către

Municipiul Arad, acesta din urmă are obligația de a emite dispoziție de

acordare a despăgubirilor, susținerea unei astfel de critici de către A.V.A.S.

a devenit lipsită de interes.

În raport de aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. și va

modifica

în parte decizia recurată, în sensul că va admite apelul declarat

de aceeași pârâtă

împotriva sentinței

nr. 732

din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Arad, Secția civilă, urmând a se schimba

în parte sentința apelată în sensul înlăturării dispoziției de obligare a

pârâtei

A.V.A.S. la acordarea măsurilor reparatorii

în sumă de 678.300 euro. Totodată, vor fi menținute celelalte dispoziții ale

deciziei și sentinței și se va respinge, ca nefondat,

recursul declarat

de pârâta

SC G.C.SA

împotriva aceleiași

decizii.

În temeiul art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă

SC G.C.SA va fi

obligată la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți,

reprezentând parte din onorariul avocațial justificat cu factura nr. 8 din 12

iunie 2012 emisă de cabinetul avocațial Ș.M.V. (fila 72 din dosarul de recurs).

Acordarea parțială a onorariului (care, conform facturii, are valoarea totală

de 8.680 lei) este motivată de împrejurarea că prestația apărătorului a vizat

apărarea față de ambele recursuri, dintre care doar unul a fost respins, astfel

încât obligația instituită de art.

274 alin. (1) C. proc. civ. revine

doar recurentei căreia i s-a respins recursul și doar pentru o parte din

onorariu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta

Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului împotriva

deciziei nr. 954 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică în parte

decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâta

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva

sentinței

nr. 732 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Arad, secția civilă.

Schimbă în parte

sentința apelată în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtei

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la

acordarea măsurilor reparatorii în sumă de 678.300 euro.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

Respinge recursul

declarat de pârâta

SC G.C.SA

împotriva

aceleiași decizii, ca nefondat.

Obligă pe

recurenta-pârâtă

SC G.C.SA la plata sumei de 4.000

lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2012.