ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4545/2010

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2393 din 8 mai 2009, a respins,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC „R.C.” SRL, împotriva sentinței

civile nr. 1812 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reținând că, potrivit documentelor depuse la dosar, în

speță este vorba de o licitație internațională, iar prețul unitar al produselor

este cel menționat în oferta prezentată în ședința de licitație și în anexa 3 la

acordul cadru, respectiv în lei și euro, neexistând nicio stipulație în documentația

de atribuire a contractelor de furnizare subsecvente, încheiate de părți în sensul

că arborii și arbuștii urmau să fie importați și că, din acest motiv, plata prețului

se va face, exclusiv, în euro.

Pe cale de consecință,

instanța de recurs a apreciat că diminuarea profitului scontat de reclamantă, ca

efect al fluctuației cursului valutar nu justifică interpretarea clauzei contractuale

referitoare la preț în sensul dorit de furnizorul produselor și nu este imputabilă

pârâtei.

Împotriva acestei decizii

a formulat contestație în anulare recurenta SC „R.C.” SRL, invocând motivul de contestați

prevăzut de art. 318 alin. (1) teza II C. proc. civ.

Recurenta a susținut că

instanța de recurs a omis să se pronunțe în legătură cu motivul de recurs expres

formulat privitor la greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 977 și

urm. C. proc. civ., privitoare la interpretarea contractelor, implicit la aplicabilitatea

sau neaplicabilitatea clauzelor impreviziunii și „rebus sic stantibus”.

Contestația în anulare

este nefondată.

Cea dea a doua teză a

art. 318 C. proc. civ. are în vedere omisiunea de a examina unul dintre motivele

de casare prevăzute de art. 304, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate

de parte, aceste argumente trebuind să fie subsumate motivului de casare pe care

se sprijină, oricât de larg ar fi dezbătute.

Instanța a răspuns criticilor

formulate în recurs, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins

în motivele de recurs ci de a analiza fiecare motiv de casare, obligație pe care,

în prezenta cauză, instanța de recurs a îndeplinit-o.

Pe cale de consecință,

având în vedere considerentele mai sus menționate, Curtea va respinge, ca nefondată

contestația în anulare formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de SC „R.C.” SRL București împotriva deciziei nr. 2493 din 8 mai

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2010.