ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3026/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 861 din 13 iunie 2008,

Tribunalul Dolj, secția comercială a respins acțiunea precizată formulată de

reclamanta SC C.D. SRL CRAIOVA în contradictor cu pârâta SC C. SA CRAIOVA având

ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 112.044 Euro reprezentând

valoarea actualizată a sumei de 6.598 Euro, a sumelor de 15.958 Euro daune

interese și 560 Ron, cotă parte din cheltuielile notariale.

Instanța de fond a reținut ca nefiind

întrunite condițiile art. 1201 C. civ. în raport cu sentința nr. 468 din 8

iulie 2005 a Tribunalului Dolj prin care s-a respins cererea reconvențională a

reclamantei SC C.D. SRL având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 3551/2004 în lipsa identității de părți și de obiect între

cele două cauze.

Pe fond s-a reținut, în raport de

constatarea nulității parțiale absolute a contractului nr. 39 din 27 februarie

2004 pentru suprafața de 35,5 mp teren, prin sentința nr. 468/2005 a

Tribunalului Dolj, definitivă și irevocabilă, ca nefiind îndeplinite condițiile

art. 1337 C. civ. privind obligația de garanție pentru evicțiune, evicțiune,

care, în cazul de față a avut o cauză anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare

despre care însă și reclamanta a avut cunoștință, reaua credință a ambelor

părți contractante fiind stabilită prin hotărârea judecătorească mai sus

menționată.

Reclamanta având cunoștință de situația

juridică incertă a imobilului la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare,

instanța de fond a reținut ca nefiind îndeplinită a treia condiție a

evicțiunii, aceea a necunoașterii de către cumpărător a cauzei evicțiunii,

situație în care obligația de garanție nu este operantă în raport de art. 1337 C.

civ.

Față de caracterul accesoriu al capătului

de cerere privind obligarea la plata de daune interese, acțiunea a fost

respinsă în tot.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin decizia nr. 16 din 27 ianuarie 2009 a admis apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte

acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 6.598 Euro în echivalent în

lei la data plății reprezentând prețul suprafeței de 35,52 mp din spațiul

comercial ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat,

nr. 30 din 27 februarie 2004, respingând capetele de cerere privind cota parte

din cheltuielile notariale și daunele interese constând în beneficiu

nerealizat, menținând sentința cu privire la respingerea excepției autorității

de lucru judecat.

S-a reținut că prin cererea de apel

reclamanta apelantă și-a restrâns obiectul cererii de chemare în judecată la

pct. 1 și 3 din cerere, respectiv la plata sumei de 380.800 Ron, reprezentând

câtimea de preț actualizată la momentul evicțiunii: 18 octombrie 2009 și 560

Ron taxe notariale.

S-a apreciat că obligația de garanție

pentru evicțiune cât privește partea din contractul constatat parțial nul

absolut și pentru care se solicită prețul actualizat nu subzistă dar nu pentru

motivele reținute de instanța de fond ci pentru faptul că s-a constatat

nulitatea iar aceasta nu produce niciun efect, nu creează drepturi și obligații

pentru părți ci conduce la desființarea retroactivă a raportului juridic cu

consecința repunerii părților în situația anterioară, ceea ce înseamnă că tot ce

s-a executat trebuie restituit.

Pentru partea din preț corespunzătoare

nulității reprezentând 20,20%, reclamantul are dreptul, proporțional, la

restituirea sumei de 6.598 Euro, prețul contractual fiind exprimat în Euro iar

temeiul restituirii neconstituindu-l îmbogățirea fără justă cauză.

În ce privește taxele notariale s-a

reținut că pârâtul nu poate fi obligat la restituirea acestora, ele neintrând

în patrimoniul acestuia.

În contra deciziei menționate au declarat

recurs atât reclamanta SC C.D. SRL CRAIOVA cât și pârâta SC C. SA CRAIOVA.

I. Recurenta reclamantă

critică decizia atacată

pentru :

9 C. proc. civ.

prin

raportare la prevederile art. 1344 și art. 1348 C. civ. referitor la

răspunderea vânzătorului evins arătând că în mod greșit instanța de apel i-a

acordat numai 6.591 Euro întrucât prin cererea de chemare în judecată a

solicitat și pretins valoarea de circulație a suprafeței comerciale în litigiu

din momentul evicțiunii, respectiv 112.044 Euro și greșit aceeași instanță a

motivat obligația de plată pe consecințele nulității absolute.

8 C. civ. în a cărui dezvoltare arată:

- prin acțiune nu s-a solicitat o

indexare a prețului stabilit în Euro, ci o valoare actualizată a suprafeței

comerciale litigioase, motivarea fiind străină de natura pricinii și

contradictorie, încălcând prevederile art. 970 și art. 1073 C. civ.;

- motivarea instanței de apel în

sensul că pârâta nu datorează restituirea sumei solicitate întrucât obligația

de plată a fost prevăzută în Euro constituie o veritabilă denaturare a

înțelesului lămurit al acțiunii.

- 3. motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

raportat la art. 1341 pct. 3 și 4 C. civ., fiind greșit respins capătul

de cerere privind obligarea la plata taxei notariale de 560 lei deoarece

vânzătorul răspunde pentru evicțiune și pentru spezele contractului de vânzare.

II. Recurenta pârâtă critică decizia

atacată pentru:

6 C. proc. civ.

constând

în faptul că numai prin apel pârâta a invocat art. 992 C. civ., instanța de

apel soluționând deci, dincolo de cadrul procesual fixat de reclamantă;

9 C. proc. civ.;

– instanța de apel greșit nu a luat

în considerare probele care fac dovada culpei reclamantei cumpărătoare și

care-i profită în cauza de față.

Recurenta reclamantă a depus

întâmpinare

la

recursul declarat de pârâtă solicitând respingerea acestuia pentru motivele

dezvoltate în propriul recurs.

Recursurile nu sunt fondate.

I. Cu privire la recursul declarat

de reclamantă.

1.Criticile care fundamentează cauza de modificare prevăzută de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și care se reduc la temeiul de drept în baza căruia a

solicitat cota parte de preț aplicată la valoarea de circulație a imobilului,

nu pot fi primite.

Recurenta reclamantă și-a întemeiat

acțiunea precizată pe dispozițiile art. 1344 și art. 1348 C. civ. conform

cărora „Dacă lucrul vândut se află, la epoca evicțiunii, de o valoare mai mare,

din orice cauză, vânzătorul este dator să plătească cumpărătorului, pe lângă

prețul vânzării excedentele valorii în timpul evicțiunii” și respectiv: „Dacă

în caz de evicțiunea unei părți a fondului vândut, nu se strică vânzarea,

cumpărătorul are dreptul la a cere valoarea, în momentul evicțiunii, a părții

de care a fost evins, iar nu o parte proporțională din preț”.

Numai că, după cum corect a constatat

instanța de apel recurentul nu se află în poziția juridică de evins.

Evicțiunea, față de care, potrivit art. 1336

C. civ., vânzătorul îl garantează pe cumpărător semnifică pierderea

proprietății în tot sau în parte a lucrului vândut sau tulburarea

cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar.

Condiția

pentru a deveni operantă obligația de garanție este ca pierderea sau, după caz

tulburarea proprietății să se datoreze faptei vânzătorului sau faptei unui

terț, evicțiunea să provină de la vânzător sau de la un terț, tulburarea putând

fi o tulburare de fapt sau o tulburare de drept.

În cauza de față, prin hotărâre

judecătorească definitivă s-a constatat nulitatea absolută parțială a

contractului de vânzare-cumpărare pe care părțile l-au încheiat, mai sus

menționat, și în care reclamanta a avut calitatea de cumpărător, reținându-se

totodată reaua credință a ambelor părți la momentul încheierii lui în sensul

cunoașterii de către acestea că obiectul pro-parte, nu se găsea în proprietatea

vânzătorului.

În atare situație, cu privire la

pierderea proprietății cumpărătoarea nefiind de bună credință, aceasta nu mai

poate invoca și opune vânzătorului obligația de garanție pentru evicțiune, ea

urmând să suporte consecințele declarării nulității absolute parțiale în sensul

repunerii în situația anterioară, prin restituirea prețului plătit, nefiind

incidente în cauză dispozițiile art. 1344 și art. 1348 C. civ., mai sus citate.

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 7 C. proc. civ., se constată că interpretarea

greșită, pe care recurenta o invocă, are ca obiect temeiul de drept al cererii

de chemare în judecată, nu a actului juridic ce ar forma obiectul acesteia,

nefiind întrunită, deci, ipoteza art. 304 pc. 8 C. proc. civ., cum de altfel,

nu este întrunită nici ipoteza art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivarea

instanței de apel nefiind nici contradictorie și nici străină de natura cauzei,

astfel cum s-a arătat mai sus.

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și prin care se invocă neaplicarea

de către instanța de apel a prevederilor art. 1341 pct. 3 și 4 C. civ. cu

privire la spezele vânzării nu poate fi nici ea primită deoarece, obligația

vânzătorului pentru evicțiune nefiind operantă în cauza de față, recurentul

cumpărător nu poate solicita spezele la care referă textele de lege invocate,

nefiind incidente în cauza de față.

II. Cu privire la recursul declarat de

pârâtă.

Recurenta pârâtă și-a întemeiat

criticile formulate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. se constată că aceasta nu are

obiect față de faptul că din motivarea deciziei atacate nu rezultă că instanța

de apel și-ar fi fundamentat soluția pe dispozițiile art. 992 C. civ.

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este de observat că dezvoltarea lui antamează

stabilirea situației de fapt prin raportare la probele administrate, excedând

astfel controlului instanței de recurs pe care art. 304 C. proc. civ., partea

introductivă îl limitează numai la legalitatea hotărârii atacate.

Așa fiind, față de cele ce preced, cu

luarea în considerare și a prevederilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ambele recursuri ca nefondate menținând ca legală hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta SC C.D. SRL CRAIOVA și de pârâta SC C. SA CRAIOVA

împotriva deciziei nr. 16 din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 noiembrie 2009.