ÎCCJ, decizie (scj.ro #83184)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83184) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de
vânzare-cumpărare. Garanția pentru evicțiune. Cumpărător de rea-credință.
Efecte. Sancțiune aplicabilă.
Cuprins pe materii:
Drept comercial. Contracte comerciale.
Index alfabetic:
contract de vânzare – cumpărare
-
nulitate
absolută
-
garanție
pentru evicțiune
-
îmbogățirea
fără justă cauză
-
răspunderea
vânzătorului evins
-
rea-credință
C.
civ
., art.992, art.1336, art.1341 pct.3-4, art.1344,
art.1348
Condiția pentru a deveni operantă obligația
de garanție este ca pierderea sau, după caz, tulburarea proprietății să se
datoreze faptei vânzătorului sau faptei unui terț, evicțiunea să provină de la
vânzător sau de la un terț, tulburarea putând fi o tulburare de fapt sau o
tulburare de drept.
În cazul în care,
prin hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat nulitatea absolută
parțială a contractului de vânzare-cumpărare pe care părțile l-au încheiat,
reținându-se reaua-credință a ambelor părți la momentul încheierii lui, în
sensul cunoașterii de către acestea că obiectul pro-parte, nu se găsea în
proprietatea vânzătorului, cumpărătoarea
nefiind
de
bună-credință, aceasta nu mai poate invoca și opune vânzătorului obligația de
garanție pentru evicțiune, ea urmând să suporte consecințele declarării
nulității absolute parțiale, în sensul repunerii în situația anterioară, prin
restituirea prețului plătit,
nefiind
incidente în
cauză dispozițiile art.1344 și 1348 C.
civ
.
Secția comercială,
Decizia nr.3026 din 23 noiembrie 2009
Prin sentința nr.861/2008, Tribunalul
Dolj
, Secția
comercială, a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta SC C.D. SRL
Craiova în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Craiova având ca obiect obligarea
pârâtei la plata sumei de 112.044
Euro
reprezentând
valoarea actualizată a sumei de 6.598
Euro
, a sumelor
de 15.958
Euro
daune interese și 560 Ron, cotă parte
din cheltuielile notariale.
Instanța de fond a reținut ca
nefiind
întrunite
condițiile art.1201 C.
civ
. în raport cu sentința
nr.468/2005 a Tribunalului
Dolj
, prin care s-a
respins cererea reconvențională a reclamantei SC C.D. SRL având ca obiect
anularea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.3551/2004, în
lipsa identității de părți și de obiect între cele două cauze.
Pe fond s-a reținut, în raport de constatarea nulității parțiale absolute a
contractului nr.39/2004 pentru suprafața de 35,5
m.p
.
teren, prin sentința nr.468/2005 a Tribunalului
Dolj
,
definitivă și irevocabilă, ca
nefiind
îndeplinite
condițiile art.1337 C.
civ
. privind obligația de
garanție pentru evicțiune, evicțiune, care, în cazul de față a avut o cauză
anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare despre care însă și
reclamanta a avut cunoștință, reaua-credință a ambelor părți contractante fiind
stabilită prin hotărârea judecătorească mai sus menționată.
Reclamanta având cunoștință de situația juridică incertă a imobilului la
momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare, instanța de fond a
reținut ca
nefiind
îndeplinită a treia condiție a
evicțiunii, aceea a necunoașterii de către cumpărător a cauzei evicțiunii,
situație în care obligația de garanție nu este operantă în raport de art.1337
C.
civ
.
Față de caracterul accesoriu al capătului de cerere privind obligarea la plata
de daune interese, acțiunea a fost respinsă în tot.
Curtea de Apel Craiova, Secția comercială, prin decizia
nr
.
16/2009 a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, pe care a
schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat-o
pe pârâtă la plata sumei de 6.598
Euro
în echivalent
în lei la data plății, reprezentând prețul suprafeței de 35,52
m.p
. din spațiul comercial ce a făcut obiectul contractului
de vânzare – cumpărare autentificat cu nr.30/2004, respingând capetele de
cerere privind cota parte din cheltuielile notariale și daunele interese
constând în beneficiu
nerealizat
, menținând sentința
cu privire la respingerea excepției autorității de lucru judecat.
S-a reținut că prin cererea de apel reclamanta apelantă și-a restrâns obiectul
cererii de chemare în judecată la pct.1 și 3 din cerere, respectiv la plata
sumei de 380.800 Ron, reprezentând câtimea de preț actualizată la momentul
evicțiunii: 18 octombrie 2009 și 560 Ron taxe notariale.
S-a apreciat că obligația de garanție pentru evicțiune, cât privește partea din
contractul constatat parțial nul absolut și pentru care se solicită prețul
actualizat, nu subzistă, dar nu pentru motivele reținute de instanța de fond,
ci pentru faptul că s-a constatat nulitatea, iar aceasta nu produce
niciun
efect, nu creează drepturi și obligații pentru
părți, ci conduce la desființarea retroactivă a raportului juridic, cu
consecința repunerii părților în situația anterioară, ceea ce înseamnă că tot
ce s-a executat trebuie restituit.
Pentru partea din preț corespunzătoare nulității reprezentând 20,20%,
reclamantul are dreptul, proporțional, la restituirea sumei de 6.598
Euro
, prețul contractual fiind exprimat în
Euro
iar temeiul restituirii
neconstituindu-l
îmbogățirea fără justă cauză.
În ce privește taxele notariale s-a reținut că pârâtul nu poate fi obligat la
restituirea acestora, ele
neintrând
în patrimoniul
acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC C.D. SRL
Craiova cât și pârâta SC C. SA Craiova.
Recurenta
reclamantă a
criticat decizia atacată pentru :
motivul prevăzut
de art.304 pct.9 C.
proc
.
civ
.
prin raportare la prevederile art.1344 și 1348 C.
civ
.,
referitor la răspunderea vânzătorului evins, arătând că în mod greșit instanța
de apel i-a acordat numai 6.591
Euro
, întrucât prin
cererea de chemare în judecată a solicitat și pretins valoarea de circulație a
suprafeței comerciale în litigiu din momentul evicțiunii, respectiv 112.044
Euro
și greșit aceeași instanță a motivat obligația de
plată pe consecințele nulității absolute.
motivul prevăzut de art.304 pct.7 și 8 C.
proc
.
civ
. în a cărui dezvoltare a arătat:
- prin acțiune nu
s-a solicitat o indexare a prețului stabilit în
Euro
,
ci o valoare actualizată a suprafeței comerciale litigioase, motivarea fiind
străină de natura pricinii și contradictorie, încălcând prevederile art.970 și
1073 C.
civ
.;
- motivarea
instanței de apel, în sensul că pârâta nu datorează restituirea sumei
solicitate, întrucât obligația de plată a fost prevăzută în
Euro
constituie o veritabilă denaturare a înțelesului lămurit al acțiunii.
- 3. motivul
prevăzut de art.304 pct.9 C.
proc
.
civ
., raportat la art.1341 pct.3 și 4 C.
civ
., fiind greșit respins capătul de cerere privind
obligarea la plata taxei notariale de 560 lei, deoarece vânzătorul răspunde
pentru evicțiune și pentru spezele contractului de vânzare.
Recurenta pârâtă a
criticat decizia atacată pentru
:
1.motivul prevăzut
de art.304 pct.6 C.
proc
.
civ
.
constând în faptul că numai prin apel pârâta a invocat art.992 C.
civ
., instanța de apel soluționând deci, dincolo de cadrul
procesual fixat de reclamantă;
2.motivul prevăzut
de art.304 pct.9 C.
proc
.
civ
.;
– instanța de apel,
greșit, nu a luat în considerare probele care fac dovada culpei reclamantei
cumpărătoare și care-i profită în cauza de față.
Recursurile nu sunt fondate.
Cu privire la
recursul declarat de reclamantă.
1.Criticile care
fundamentează cauza de modificare prevăzută de art.304 pct.9 C.
proc
.
civ
. și care se reduc la
temeiul de drept în baza căruia a solicitat cota parte de preț aplicată la
valoarea de circulație a imobilului, nu au fost primite.
Recurenta reclamantă și-a întemeiat acțiunea precizată pe dispozițiile art.1344
și 1348 C.
civ
., conform cărora „Dacă lucrul vândut
se află, la epoca evicțiunii, de o valoare mai mare, din orice cauză,
vânzătorul este dator să plătească cumpărătorului, pe lângă prețul vânzării
excedentele valorii în timpul evicțiunii” și respectiv: „Dacă în caz de
evicțiunea unei părți a fondului vândut, nu se strică vânzarea, cumpărătorul
are dreptul la a cere valoarea, în momentul evicțiunii, a părții de care a fost
evins, iar nu o parte proporțională din preț”.
Numai că, după cum corect a constatat instanța de apel recurentul nu se află în
poziția juridică de evins.
Evicțiunea, față de care, potrivit art.1336 C.
civ
.,
vânzătorul îl garantează pe cumpărător, semnifică pierderea proprietății în tot
sau în parte a lucrului vândut sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea
prerogativelor de proprietar.
Condiția pentru a deveni operantă obligația de garanție este ca pierderea sau,
după caz tulburarea proprietății să se datoreze faptei vânzătorului sau faptei
unui terț, evicțiunea să provină de la vânzător sau de la un terț, tulburarea
putând fi o tulburare de fapt sau o tulburare de drept.
În cauză, prin hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat nulitatea
absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare pe care părțile l-au
încheiat, mai sus menționat, și în care reclamanta a avut calitatea de
cumpărător, reținându-se totodată reaua-credință a ambelor părți la momentul
încheierii lui, în sensul cunoașterii de către acestea că obiectul pro-parte,
nu se găsea în proprietatea vânzătorului.
În atare situație, cu privire la pierderea proprietății, cumpărătoarea
nefiind
de bună-credință, aceasta nu mai poate invoca și
opune vânzătorului obligația de garanție pentru evicțiune, ea urmând să suporte
consecințele declarării nulității absolute parțiale, în sensul repunerii în
situația anterioară, prin restituirea prețului plătit,
nefiind
incidente în cauză dispozițiile art.1344 și 1348 C.
civ
.,
mai sus citate.
Cu privire la motivele întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 și 7 C.
proc
.
civ
., s-a constatat că
interpretarea greșită, pe care recurenta a invocat-o, are ca obiect temeiul de
drept al cererii de chemare în judecată, nu a actului juridic ce ar forma
obiectul acesteia,
nefiind
întrunită, deci, ipoteza
art.304 pc.8 C.
proc
.
civ
.,
cum de altfel, nu este întrunită nici ipoteza art.304 pct.7 C.
proc
.
civ
., motivarea instanței
de apel
nefiind
nici contradictorie și nici străină
de natura cauzei, astfel cum s-a arătat mai sus.
Ultima critică
întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 C.
proc
.
civ
. și prin care se invocă
neaplicarea
de către instanța de apel a prevederilor art.1341 pct.3 și 4 C.
civ
., cu privire la spezele vânzării nu a fost nici ea
primită, deoarece, obligația vânzătorului pentru evicțiune
nefiind
operantă în cauză, recurentul cumpărător nu poate solicita spezele la care
referă textele de lege invocate,
nefiind
incidente în
cauza de față.
Cu
privire la recursul declarat de pârâtă.
Recurenta pârâtă
și-a întemeiat criticile formulate pe motivele prevăzute de art.304 pct.6 și 9
C.
proc
.
civ
.
Cu privire la
critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.6 C.
proc
.
civ
., s-a constatat că aceasta nu are obiect față de
faptul că din motivarea deciziei atacate nu rezultă că instanța de apel și-ar
fi fundamentat soluția pe dispozițiile art.992 C.
civ
.
Cu referire la
motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.
proc
.
civ
. este de observat că dezvoltarea lui
antamează
stabilirea situației de fapt, prin raportare la
probele administrate, excedând astfel controlului instanței de recurs pe care
art.304 C.
proc
.
civ
. –
partea introductivă îl limitează numai la legalitatea hotărârii atacate.
Așa fiind, față de cele ce preced, cu luarea în considerare și a prevederilor
art.274 C.
proc
.
civ
.,
Înalta Curte a respins ambele recursuri ca
nefondate
menținând ca legală hotărârea atacată.