ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4040/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

instanței de fond.

Prin Încheierea din 5

mai 2011 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale

strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 170/CA din 06 mai 2010

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosar nr. 348/36/2010, a dispus

îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței în sensul că,

în loc de „(…)plata dobânzii legale aferente perioadei 15 mai 2009 - data

trecerii în rezervă și până la achitarea integrală a debitului” se va indica

„plata dobânzii legale aferente perioadei 15 mai 2009 – data trecerii în

rezervă și până la achitarea integrală a debitului, raportat la cel inițial

solicitat în sumă de 69.312 RON”.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că în cauză din eroare s-a menționat în dispozitivul

sentinței „plata dobânzii legale aferente perioadei 15 mai 2009 - data trecerii

în rezervă și până la achitarea integrală a debitului”.

de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției

Române.

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ..

2.1. Recursul formulat

de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor.

În raport de conținutul

și motivarea hotărârii judecătorești, recurentul apreciază că nu există nicio eroare

materială în accepțiunea C. proc. civ., aptă de a fi îndreptată.

Față de motivarea cererii

reclamantelor, în cauză sunt incidente prevederile art. 281

2

C.

proc. civ. și nu dispozițiile art. 281 C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel București

a omis să se pronunțe asupra cuantumului sumei de bani asupra căruia urmează a se

calcula dobânda legală.

Din cuprinsul înscrisurilor

aflate la dosar și așa cum se menționează în sentința civilă nr. 170 din 6 mai 2010,

anterior primului termen de judecată, Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța

a plătit intimatului suma de 14.700 RON, iar ulterior, la data de 22 aprilie 2010,

aceeași instituție a plătit suma de 29.620 RON.

În aceste condiții, actualizarea

drepturilor bănești datorate și acordarea dobânzii legale, urma să se facă diferențiat,

în funcție de data plății.

2.2. Recursul formulat

de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române.

Recurentul arată că reactualizarea

sumei se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată și nu

de la data trecerii în rezervă, avându-se în vedere că dispozițiile art. 108

alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. impun condiția punerii în întârziere a debitorului

prin cererea de chemare în judecată.

Recurentul a fost pus

în întârziere prin cererea de chemare în judecată introdusă la 11 martie 2010, iar

obligarea la despăgubiri nu putea viza întreaga sumă, respectiv suma de 69.312 RON,

ci numai suma restantă la data introducerii acțiuni, respectiv 54.312 RON.

de intimatul-pârât P.S.I..

Prin întâmpinare, intimatul

solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Intimatul apreciază că

lipsa din dispozitivul sentinței a mențiunii referitoare la cuantumul debitului

inițial datorat - 69.312 RON reprezintă o simplă eroare materială de calcul și nu

o omisiune în sensul dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ..

Problema acordării dobânzii

legale a fost soluționată irevocabil de Înalta Curte prin decizia nr. 1940 din 31

martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 348/36/2010, decizie prin care au fost respinse

recursurile formulate împotriva sentinței nr. 170/CA din 6 mai 2010.

Cererea de îndreptare

a erorii materiale formulată vizează nu momentul de la care începe să curgă termenul

pentru care se acordă dobânda legală, ci cuantumul debitului principal inițial funcție

de care se calculează dobânda.

Dispozițiile art. 1.088

C. civ. invocate de recurenta Inspectoratul General al Poliției Române nu sunt incidente

în cauză, deoarece din cuprinsul considerentelor sentinței nr. 170/CA din 6 mai

2010 rezultă că s-a avut în vedere răspunderea civilă delictuală a părților, cu

aplicabilitatea dispozițiilor art. 998-999 C. civ., debitorii fiind de drept în

întârziere.

II. Considerentele Înaltei

Curți de Casație și Justiție - instanță competentă să soluționeze recursurile declarate

în cauză.

pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

1.1. Prin sentința civilă

nr. 170/CA din 6 mai 2010, Curtea de Apel Constanța, a dispus „obligarea pârâților

în solidar la plata salariilor compensatorii rămasă neachitată, în sumă de 24.992

RON, actualizată funcție de indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale

aferente perioadei 15 mai 2009 - data trecerii în rezervă și până la achitarea integrală

a debitului”.

1.2. Procedura prevăzută

de dispozițiile art. 281 C. proc. civ. poate fi folosită numai în cazul existenței

unor erori materiale strecurate în cuprinsul hotărârii pronunțate.

În speță, în cuprinsul

sentinței nr. 170/CA din 6 mai 2010 nu există astfel de erori materiale.

Reclamantul, prin cererea

formulată pe rolul Curții de Apel Constanța, în data de 12 aprilie 2011 a invocat,

în realitate, o chestiune ce ține de întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii

și anume, asupra cărei sume s-a dispus actualizarea cu indicele de inflație și plata

dobânzii legale.

Prin încheierea recurată

în prezenta cauză, instanța de fond, pe de o parte, a aplicat greșit prevederile

art. 281 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, nu a soluționat decât parțial cererea

reclamantului, în sensul că nu a arătat dacă actualizarea în funcție de indicele

de inflație se aplică la debitul inițial sau la cel restant.

1.3. Mai mult, decizia

nr. 1940 din 31 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal în Dosar nr. 348/36/2010 nu a analizat

problema cuantumului sumei la care se aplică indicele de inflație și dobânda legală,

ci numai, în limitele impuse de motivele de recurs, aspectul acordării dobânzii

legale, de unde rezultă că cele invocate de reclamant nu pot fi soluționate pe calea

îndreptării erorii materiale, necesitând o analiză mai complexă, ce ține de întinderea

dispozitivului sentinței.

art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu

art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite

recursurile, a se modifica încheierea atacată, în sensul că se va respinge ca neîntemeiată

cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției

Române împotriva Încheierii din 5 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierea recurată, în sensul că respinge

ca neîntemeiată cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantul

P.S.I..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie

2011.