ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4791/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 august 2010 sub nr. 256/63/2010, reclamanții B.F. și M.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Reghin, anularea deciziei din 3 august 2010 și a deciziei din 30 aprilie 2010 emise de A.F.P. Reghin și exonerarea reclamanților de plata sumei de 1.120.001 RON reprezentând debite și majorări de întârziere datorate de SC R. SRL, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că reclamanților le-a fost încălcat grav dreptul la apărare, deoarece o serie de acte și documente la care se face referire în decizia din 30 aprilie 2010 nu le-au fost prezentate anterior emiterii deciziei atacate, nu au avut cunoștință despre conținutul acestora și nu le-au fost solicitate explicații concrete cu privire la conținutul acestor înscrisuri. Astfel, reclamanții au arătat că nu au și nu au avut cunoștință despre conținutul facturilor. S-a mai arătat că B.F. a avut calitatea de asociat la SC R. SRL, iar M.M. a avut calitatea de asociat și administrator la această societate până la data de 8 octombrie 2008, când părțile sociale pe care le-a deținut la SC R. SRL au fost cesionate către G.A.L.

respectiv B.J.O., și a fost numit noul administrator în persoana domnului B.J.O. Toate aceste operațiuni au fost admise și înscrise în registrul comerțului, conform încheierii din 13 octombrie 2008 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș. După înregistrarea contractului de cesiune a părților sociale și depunerea la registrul comerțului a noului act constitutiv al SC R. SRL, au fost predate noilor asociați toate documentele financiar contabile ale societății conform procesului-verbal încheiat la data de 16 octombrie 2008, iar despre cesiunea părților sociale, schimbarea sediului și numirea noului administrator a fost înștiințată și D.G.F.P. Mureș prin adresele din 23 octombrie 2008, acest fapt fiind confirmat de D.G.F.P., A.N.A.F.

Mureș prin răspunsul stipulat în adresa din 10 noiembrie 2010. Organele fiscale au solicitat reclamanților punctul de vedere cu privire la obligațiile fiscale neachitate ale SC R. SRL, doar în cursul lunii aprilie 2010, aducându-le la cunoștință obligațiile fiscale ale SC R. SRL, fapt pentru care aceștia s-au exprimat conform adreselor înregistrate la A.F.P. Reghin din 8 aprilie 2010, respectiv din 8 aprilie 2010. Pârâta a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate apreciindu-se că decizia din 30 aprilie 2010 prin care a fost atrasă răspunderea solidară a contestațiilor cu debitoarea declarată insolventă, este legal emisă fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 27 din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., fiind legal emisă și decizia din 3 august 2010 prin care a fost respinsă contestația formulată. În raport de actele depuse de ambele părți, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele prin sentința civilă nr. 177 din 10 decembrie 2010. A admis acțiunea și a dispus anularea deciziilor din 3 august 2010 și din 30 aprilie 2010 emise de pârâtă și în consecință a exonerat pe reclamanți de plata sumei de 1.121.000 RON reprezentând debite și majorări de întârziere. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat că în cauză decizia din 30 aprilie 2010 prin care s-a atras răspunderea solidară a reclamanților este nelegală nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 92/2003. În ceea ce privește decizia din 3 august 2010 prin care s-a soluționat contestația administrativă formulată de reclamanți s-a apreciat că această decizie nu este „plauzibilă în fapt și în drept” cele reținute în fapt fiind contrazise de rezultatul cercetărilor penale și de actele depuse la dosar respectiv procesul-verbal de predare-primire a documentelor din 16 octombrie 2008 din care rezultă că s-au predat ștampilele societății. Iar facturile reținute de autoritatea pârâtă au emise după cesionarea părților sociale și purtau ștampilele societății predate la data de 16 octombrie 2008. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen motivat pârâta pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc.

civ. fiind indicate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se invocă greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 și aprecierea eronată a probelor administrate, în raport de situația de fapt. Se arată că decizia din 30 aprilie 2010 privind antrenarea răspunderii solidare a reclamanților-intimați cu debitoarea SC R. SRL este legal emisă în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003 pentru atragerea răspunderii solidare.

Recurenta arată că reclamanții-intimați nu au oferit explicații cu privire la motivul cesionării părților sociale în perioada amânării inspecției fiscale, recurenta apreciind că prin vânzarea părților sociale s-a cauzat insolvabilitatea SC R. SRL și pe cale de consecință în mod corect s-a emis decizia privind atragerea răspunderii solidare, ținându-se cont și de faptul că pentru debitarea SC R. SRL a fost întocmit procesul-verbal de insolvabilitate la data de 30 octombrie 2009. Se arată că urmare a raportului de inspecție fiscală din 31 august 2009, a constatărilor Gărzii Financiare Mureș, potrivit notei de constatare și procesului verbal de insolvabilitate întocmit de executare silită din cadrul A.F.P.

Reghin rezultă că reclamanții-intimați, cu scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor către bugetul de stat, cu rea credință au înstrăinat părțile sociale deținute și au provocat insolvabilitatea debitoarei. Se arată că în cauză decizia din 30 aprilie 2010 a fost legal emisă fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 27-art. 28 C. proc. fisc. și pe cale de consecință în mod legal contestația formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă prin decizia din 3 august 2010. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

La dosar intimații-reclamanți au depus concluzii scrise în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și au depus la dosar copiile ordonanțelor emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin din 9 martie 2011 și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș din 6 mai 2011 prin care s-a dispus pe de o parte neînceperea urmăririi penale față de reclamanții-intimați și pe de altă parte respingerea plângerii recurentei împotriva soluției de neîncepere a urmăriri penale.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente: În cauză sentința atacată, prin care s-a admis acțiunea reclamanții-intimați și s-a dispus anularea deciziilor privind atragerea răspunderi solidare din 30 aprilie 2010 și privind soluționarea contestației administrative din 3 august 2010, este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii și aprecierea temeinică a probelor administrate în raport de situația de fapt. Curtea nu va reține susținerile din motivele de recurs, pe situația de fapt, în mod corect instanța de fond constatând că nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii solidare a reclamanților-intimați împreună cu debitoarea SC R. SRL.

Din probele administrate nu rezultă teza susținută în sensul că reclamanților-intimați au înstrăinat, la data de 8 octombrie 2008, cu rea credință părțile sociale deținute la SC R. SRL și că ar fi determinat insolvabilitatea firmei, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor către bugetul de stat. Curtea constată că toate facturile pentru care a fost angajată răspunderea solidară, au fost emise ulterior datei de 8 octombrie 2008, respectiv 16 octombrie 2008, data cesionării părților sociale pe care intimații le-au deținut la SC R. SRL și respectiv după comunicarea tuturor documentelor financiar-contabile precum și a ștampilelor SC R. SRL. Toate facturile în baza cărora au fost reținute obligații fiscale către bugetul de stat au fost emise în perioada 31 octombrie 2008-19 ianuarie 2009 emise ulterior datei de 8 octombrie 2008 și au fost semnate și ștampilate de noii asociații și administratori numiții G.A.L.

și B.J.O. În mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 republicat în condițiile în care în cauză nu există și nu a fost probată vreo rea credință din partea reclamanților-intimați, iar cesionarea părților sociale nu reprezintă o înstrăinare de bunuri mobile. Cu atât mai mult cu cât cesionarea părților sociale a avut loc anterior emiterii facturilor pentru obligațiile neachitate la bugetul de stat, reclamanții neavând nici o legătură cu activitatea societății debitoare. Soluția instanței de fond este confirmată și de soluțiile pronunțate de organele penale competente în ceea ce privește plângerile formulate de recurenta-pârâtă.

Prin rezoluția din 9 martie 201 Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a dispus scoaterea de sub urmărire penală față B.J.O. și neînceperea urmăririi penale față de reclamanți-intimați. În ordonanța de neîncepere a urmăririi penale dosar recurs s-a reținut că în cauză nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 280 1 din Legea nr. 31/1990, pe situația de fapt menționată de recurenta-pârâtă. Aceasta deoarece nu a existat o transmisiune fictivă a părților sociale ci una reală iar în cauză nu a existat o plângere penală în curs la data cesionării părților sociale, iar din probele depuse nu s-a demonstrat de recurenta-pârâtă că cesiunea s-a făcut în scopul zădărnicirii unei urmăriri penale pentru comiterea unei infracțiuni fiscale.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată pentru ordonanța din 6 mai 2011, dosar recurs prin care s-a respins plângerea formulată de recurenta-pârâtă. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.F.P. Reghin împotriva sentinței civile nr. 177 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.