ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4791/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de

18 august 2010 sub nr. 256/63/2010, reclamanții B.F. și M.M. au solicitat, în contradictoriu

cu pârâta A.F.P. Reghin, anularea deciziei din 3 august 2010 și a deciziei din 30

aprilie 2010 emise de A.F.P. Reghin și exonerarea reclamanților de plata sumei de

1.120.001 RON reprezentând debite și majorări de întârziere datorate de SC R.

SRL, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a

cererii s-a arătat că reclamanților le-a fost încălcat grav dreptul la apărare,

deoarece o serie de acte și documente la care se face referire în decizia din 30

aprilie 2010 nu le-au fost prezentate anterior emiterii deciziei atacate, nu au

avut cunoștință despre conținutul acestora și nu le-au fost solicitate explicații

concrete cu privire la conținutul acestor înscrisuri. Astfel, reclamanții au arătat

că nu au și nu au avut cunoștință despre conținutul facturilor.

S-a mai arătat că B.F.

a avut calitatea de asociat la SC R. SRL, iar M.M. a avut calitatea de asociat și

administrator la această societate până la data de 8 octombrie 2008, când părțile

sociale pe care le-a deținut la SC R. SRL au fost cesionate către G.A.L. respectiv

B.J.O., și a fost numit noul administrator în persoana domnului B.J.O. Toate aceste

operațiuni au fost admise și înscrise în registrul comerțului, conform încheierii

din 13 octombrie 2008 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului

de pe lângă Tribunalul Mureș.

După înregistrarea contractului

de cesiune a părților sociale și depunerea la registrul comerțului a noului act

constitutiv al SC R. SRL, au fost predate noilor asociați toate documentele financiar

contabile ale societății conform procesului-verbal încheiat la data de 16

octombrie 2008, iar despre cesiunea părților sociale, schimbarea sediului și numirea

noului administrator a fost înștiințată și D.G.F.P. Mureș prin adresele din 23

octombrie 2008, acest fapt fiind confirmat de D.G.F.P., A.N.A.F. Mureș prin răspunsul

stipulat în adresa din 10 noiembrie 2010.

Organele fiscale au solicitat

reclamanților punctul de vedere cu privire la obligațiile fiscale neachitate ale

SC R. SRL, doar în cursul lunii aprilie 2010, aducându-le la cunoștință obligațiile

fiscale ale SC R. SRL, fapt pentru care aceștia s-au exprimat conform adreselor

înregistrate la A.F.P. Reghin din 8 aprilie 2010, respectiv din 8 aprilie 2010.

Pârâta a formulat întâmpinare

în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate apreciindu-se că decizia

din 30 aprilie 2010 prin care a fost atrasă răspunderea solidară a contestațiilor

cu debitoarea declarată insolventă, este legal emisă fiind îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 27 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., fiind

legal emisă și decizia din 3 august 2010 prin care a fost respinsă contestația formulată.

În raport de actele depuse

de ambele părți, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a dispus următoarele prin sentința civilă nr. 177 din 10 decembrie 2010.

A admis acțiunea și a

dispus anularea deciziilor din 3 august 2010 și din 30 aprilie 2010 emise de pârâtă

și în consecință a exonerat pe reclamanți de plata sumei de 1.121.000 RON reprezentând

debite și majorări de întârziere.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ.

Pentru a pronunța această

sentință s-a apreciat că în cauză decizia din 30 aprilie 2010 prin care s-a atras

răspunderea solidară a reclamanților este nelegală nefiind îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 92/2003.

În ceea ce privește decizia

din 3 august 2010 prin care s-a soluționat contestația administrativă formulată

de reclamanți s-a apreciat că această decizie nu este „plauzibilă în fapt și în

drept” cele reținute în fapt fiind contrazise de rezultatul cercetărilor penale

și de actele depuse la dosar respectiv procesul-verbal de predare-primire a documentelor

din 16 octombrie 2008 din care rezultă că s-au predat ștampilele societății. Iar

facturile reținute de autoritatea pârâtă au emise după cesionarea părților sociale

și purtau ștampilele societății predate la data de 16 octombrie 2008.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen motivat pârâta pentru nelegalitate și netemeinicie,

motivele de recurs invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. fiind indicate

în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se invocă greșita aplicare

a legii, respectiv a dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003

și aprecierea eronată a probelor administrate, în raport de situația de fapt.

Se arată că decizia din

30 aprilie 2010 privind antrenarea răspunderii solidare a reclamanților-intimați

cu debitoarea SC R. SRL este legal emisă în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 27 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003 pentru atragerea răspunderii solidare.

Recurenta arată că reclamanții-intimați

nu au oferit explicații cu privire la motivul cesionării părților sociale în perioada

amânării inspecției fiscale, recurenta apreciind că prin vânzarea părților sociale

s-a cauzat insolvabilitatea SC R. SRL și pe cale de consecință în mod corect s-a

emis decizia privind atragerea răspunderii solidare, ținându-se cont și de faptul

că pentru debitarea SC R. SRL a fost întocmit procesul-verbal de insolvabilitate

la data de 30 octombrie 2009.

Se arată că urmare a raportului

de inspecție fiscală din 31 august 2009, a constatărilor Gărzii Financiare Mureș,

potrivit notei de constatare și procesului verbal de insolvabilitate întocmit de

executare silită din cadrul A.F.P. Reghin rezultă că reclamanții-intimați, cu scopul

sustragerii de la plata impozitelor și taxelor către bugetul de stat, cu rea credință

au înstrăinat părțile sociale deținute și au provocat insolvabilitatea debitoarei.

Se arată că în cauză decizia

din 30 aprilie 2010 a fost legal emisă fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute

de art. 27-art. 28 C. proc. fisc. și pe cale de consecință în mod legal contestația

formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă prin decizia din 3 august 2010.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

La dosar intimații-reclamanți

au depus concluzii scrise în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat

și au depus la dosar copiile ordonanțelor emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Reghin din 9 martie 2011 și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș din 6 mai 2011

prin care s-a dispus pe de o parte neînceperea urmăririi penale față de reclamanții-intimați

și pe de altă parte respingerea plângerii recurentei împotriva soluției de neîncepere

a urmăriri penale.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondată pentru următoarele

considerente:

În cauză sentința atacată,

prin care s-a admis acțiunea reclamanții-intimați și s-a dispus anularea deciziilor

privind atragerea răspunderi solidare din 30 aprilie 2010 și privind soluționarea

contestației administrative din 3 august 2010, este legală și temeinică fiind dată

cu aplicarea corectă a legii și aprecierea temeinică a probelor administrate în

raport de situația de fapt.

Curtea nu va reține susținerile

din motivele de recurs, pe situația de fapt, în mod corect instanța de fond constatând

că nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii solidare a reclamanților-intimați

împreună cu debitoarea SC R. SRL.

Din probele administrate

nu rezultă teza susținută în sensul că reclamanților-intimați au înstrăinat, la

data de 8 octombrie 2008, cu rea credință părțile sociale deținute la SC R. SRL

și că ar fi determinat insolvabilitatea firmei, în scopul sustragerii de la plata

obligațiilor către bugetul de stat.

Curtea constată că toate

facturile pentru care a fost angajată răspunderea solidară, au fost emise ulterior

datei de 8 octombrie 2008, respectiv 16 octombrie 2008, data cesionării părților

sociale pe care intimații le-au deținut la SC R. SRL și respectiv după comunicarea

tuturor documentelor financiar-contabile precum și a ștampilelor SC R. SRL.

Toate facturile în baza

cărora au fost reținute obligații fiscale către bugetul de stat au fost emise în

perioada 31 octombrie 2008-19 ianuarie 2009 emise ulterior datei de 8 octombrie

2008 și au fost semnate și ștampilate de noii asociații și administratori numiții

G.A.L. și B.J.O.

În mod corect instanța

de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. (1)

lit. b) din O.G. nr. 92/2003 republicat în condițiile în care în cauză nu există

și nu a fost probată vreo rea credință din partea reclamanților-intimați, iar cesionarea

părților sociale nu reprezintă o înstrăinare de bunuri mobile. Cu atât mai mult

cu cât cesionarea părților sociale a avut loc anterior emiterii facturilor pentru

obligațiile neachitate la bugetul de stat, reclamanții neavând nici o legătură cu

activitatea societății debitoare.

Soluția instanței de fond

este confirmată și de soluțiile pronunțate de organele penale competente în ceea

ce privește plângerile formulate de recurenta-pârâtă.

Prin rezoluția din 9

martie 201 Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a dispus scoaterea de sub urmărire

penală față B.J.O. și neînceperea urmăririi penale față de reclamanți-intimați.

În ordonanța de neîncepere

a urmăririi penale dosar recurs s-a reținut că în cauză nu poate fi reținută săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990, pe situația

de fapt menționată de recurenta-pârâtă. Aceasta deoarece nu a existat o transmisiune

fictivă a părților sociale ci una reală iar în cauză nu a existat o plângere penală

în curs la data cesionării părților sociale, iar din probele depuse nu s-a demonstrat

de recurenta-pârâtă că cesiunea s-a făcut în scopul zădărnicirii unei urmăriri penale

pentru comiterea unei infracțiuni fiscale.

Soluția de neîncepere

a urmăririi penale a fost confirmată pentru ordonanța din 6 mai 2011, dosar recurs

prin care s-a respins plângerea formulată de recurenta-pârâtă.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.F.P. Reghin împotriva sentinței civile nr. 177 din 10 decembrie 2010 a Curții

de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2011.