ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 886/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș, reclamanții B.F. și M.M. au solicitat, în contradictoriu, cu

pârâta A.F.P. Reghin, suspendarea executării Deciziei nr. 18008 din 30 aprilie

2010 emisă de A.F.P. Reghin privind angajarea răspunderii solidare a

reclamanților până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 256/43/2010

al Curții de Apel Târgu-Mureș având ca obiect anularea deciziei menționate.

î

n motivarea cererii de suspendare, reclamanții au

susținut că Organele fiscale au început executarea silită a acestei deciziei

mai sus-menționată, fiindu-le comunicată somația din 27 august 2010 în Dosarul execuțional

nr. 18008/2010, precum și Încheierea nr. 14484 din 30 august 2010 prin care s-a

dispus instituirea unei ipoteci execuționale în favoarea Statului Român.

Referitor

la condiția privind prevenirea pagubei iminente, reclamanții au susținut că

prin continuarea executării silite imobiliare se poate ajunge la transmiterea definitivă

a proprietății asupra bunurilor supuse executării silite.

Pârâta

Administrația Fir antelor Publice Reghin, prin întâmpinarea formulată a

solicitat respingerea cererii de suspendare, având în vedere că reclamanții

înțeleg să contureze o situație economico-financiară precară cu care s-ar

confrunta în cazul în care instanța nu va admite cererea de suspendare, fără a

arăta în concret paguba iminentă.

Curtea de Apel

Târgu-Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 138

pronunțată în data de 15 octombrie 2010, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanții B.F. și M.M., în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Reghin și,

pe cale de consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 18008 din 30

aprilie 2010 emisă de A.F.P. Reghin, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 256/43/2010.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței,

următoarele:

î

n ceea ce privește

existența cazului bine justificat, instanța a reținut că,din împrejurările cauzei

rezultă o îndoială asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre

fundamentele caracterului executiv al actului administrativ.

Din conținutul

deciziei de suspendare rezultă că au intervenit elemente noi cu privire la

starea de fapt reținută și că s-a cerut punctul de vedere al comisiei

constituită în baza Deciziei nr. 391 din 8 iulie 2010 la nivelul D.G.F.P. Mureș

în sensul menținerii deciziei de atragere a răspunderii solidare sau de anulare

a acesteia și atragerea răspunderii solidare a noilor asociați și

administratori ai SC R. SRL.

Ulterior, la data de 3

august 2001 prin Decizia nr. 35182, A.F.P. Reghin respins contestația a

administrativă fără a motiva soluția cu privire la elementele nou apărute ce

anterior au determinat suspendarea.

Referitor la condiția

pagubei iminente este de menționat că a fost demarată procedura de executare

silită asupra bunurilor celor doi reclamanți, fiind emise somații în dosarul de

executare nr. 18008/2010.

Ulterior s-a dispus

înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor imobile ale

reclamanților, iar prin Încheierea nr. 14484 din 30 august 2010 a OCPI Mureș - BCPI

Reghin s-a dispus înscrierea ipotecii asupra bunurilor imobile ale

reclamanților.

Concluzionând,

instanța a susținut că prin continuarea executării actului administrativ

atacat, existenta pagubei iminente este evidentă prin raportare la efectele

executării silite imobiliare care constau în transmiterea definitivă a

proprietății asupra bunurilor supuse executării.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta A.F.P. Reghin în numele și pentru D.G.F.P. Mureș,

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile arr.304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita

aplicare a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se arată că în mod

greșit și nelegal instanța de fond prin sentința atacată a admis cererea

reclamanților și a dispus suspendarea executării Decizia nr. 18008 din 30

aprilie 2010 privind angajarea răspunderii solidare până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 256/43/2010.

Aceasta deoarece în

cauză cererea de suspendare nu îndeplinea condițiile cumulative prevăzute de art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unor cazuri bine

justificate care să infirme prezumția de legalitate a actului administrativ

contestat și iminența producerii unei pagube.

În ceea ce privește

condiția existenței unei pagube iminente se arată că reclamanții – intimați nu

au probat în concret în ce constă paguba iminentă invocată în condițiile în

care prin suspendarea actului administrativ atacat măsurile asiguratorii își

produc efectele în continuare și indisponibilizarea bunurilor operează, iar în

situația în care actul atacat nu va fi anulat, creditorul bugetar poate

continua executarea silită asupra bunurilor sechestrate.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Sentința atacată prin

care s-a admis cererea de suspendare formulată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004

este legală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Prin soluția de

admitere a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 18008 din 30 aprilie

2010 privind angajarea răspunderii solidare a reclamanților până la

soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 256/43/2010, instanța de fond a

aplicat corect dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind

că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

S-a apreciat în mod

corect că este îndeplinită condiția existenței unor cazuri bine justificate în

sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 deoarece

au fost reținute corect existența unor împrejurări de fapt noi, de natură a

crea o „îndoială serioasă” în privința legalității deciziei de angajare a

răspunderii solidare, solicitându-se de organul administrativ punctul de vedere

al comisiei constituită la nivelul D.G.F.P. Mureș.

Curtea nu va reține susținerile

recurentei în ceea ce privește inexistența unei pagube iminente în sensul

dispozițiilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

În mod corect s-a

constatat existența unei pagube iminente, aceasta constând în efectul negativ,

respectiv producerea unui prejudiciu material constând în transmiterea

definitivă a proprietății asupra bunurilor supuse executării.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința

pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta A.F.P. Reghin în numele și pentru D.G.F.P. Mureș împotriva Sentinței

nr. 138 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.