ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3131/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 591 din 27 mai 2009, Tribunalul

București, secția I penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de revizuentul M.M.M. împotriva Sentinței penale nr. 545 din 31

august 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul

nr. 1403/2000, modificată prin Decizia penală nr. 260 din 30 aprilie 2001 a

Curții de Apel București, definitivă prin Decizia nr. 1119 din 28 februarie

2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

M.M.M. a fost condamnat, printre

alții, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea a două

infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C.

pen.

S-a mai reținut că motivele invocate

de revizuent (probe și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanțe când

au soluționat cauza, respectiv existența unor conflicte cu organele de poliție,

reaprecierea declarațiilor părților vătămate, reanalizarea traseului, timpului,

distanței și locul opririi mașinii conduse de inculpat la data comiterii

faptei, precum și faptul că procurorul de caz și mai mulți polițiști au comis

fapte penale în legătură cu pricina în care a fost anchetat revizuentul) nu se

încadrează în niciunul din cazurile în care revizuirea poate fi cerută.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin Decizia penală nr. 186 din 18 august 2009, a respins apelul

declarat de revizuent, ca nefondat, reținându-se că motivele invocate nu se

circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii

revizuentul a declarat recurs reiterând motivele de apel invocate, considerând

că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 394 lit. a) și d) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi

cerută dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei, alin. (2) din același articol prevede că acest

caz

[

lit. a)

]

constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau

împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de

încetare a procesului penal ori de condamnare, iar alin. (3) prevede că în

cazurile de la lit. b), c) și d) există motiv de revizuire dacă au dus la darea

unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Or, aspectele invocate de revizuent

- reaudierea părților vătămate, a martorilor, precum și audierea unor noi

martori, nu pot fi reținute ca împrejurări noi, necunoscute de instanță și nu

pot fi reținute ca elemente noi doveditoare a netemeiniciei hotărârii de

condamnare.

Prin calea extraordinară de atac a

revizuirii nu se poate obține o reanalizare a materialului probator administrat

sau o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și

verificate de instanțele de apel și de recurs, astfel că împrejurările invocate

de revizuent nu se încadrează în dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, referitor la motivul

privind comiterea unor fapte penale de procurorul de caz sau polițiști s-a

reținut corect că nu există vreo hotărâre penală definitivă de condamnare sau o

ordonanță a procurorului, simpla plângere penală formulată împotriva unui

procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a

unor polițiști, nu constituie un temei, în sensul art. 394 lit. d) C. proc.

pen. pentru admiterea în principiu a cereri de revizuire, conform art. 391

alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, recursul declarat de

revizuent este nefondat și va fi respins în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul revizuent M.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 186 din 18 august

2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

revizuent să plătească statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

octombrie 2009.