ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6050/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Reclamanta a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii de încadrare a tatălui său în categoria chiaburilor și drept consecință, obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând daune pentru prejudicial moral suferit atât de către tatăl său, cât și de către reclamantă, personal. Prin sentința civilă nr. 216/S din 08 iulie 2010, Tribunalul Brașov a admis, în parte, acțiunea reclamantei M.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Brașov, a constatat că reclamanta este fiica defunctului R.F., decedat în anul 1987, a constatat caracterul politic al măsurii administrative de includere a tatălui reclamantei pe lista chiaburilor, dispuse prin hotărârea nr. RR/1952 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Raional R., a respins restul pretențiilor formulate, ca nefondate.

În fapt, s-a reținut că reclamanta este fiica lui R.F., decedat la data de 01 noiembrie 1987, respectiv că prin hotărarea nr. RR/1952 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Raional R., acesta a fost inclus pe lista chiaburilor din Comuna O. În drept, au fost avute în vedere dispozițiile art. 3 și 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, conform cărora constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau Securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate expres.

În situația în care măsura nu s-a întemeiat pe acestea, persoanele pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Această măsură a fost dispusă, întrucât autorul reclamantei folosea pentru lucrarea terenului deținut în proprietate, dijma și munca salariată. În privința despăgubirilor pretinse, instanța a reținut că, la termenul de judecată din 24 iunie 2010, a pus în discuția părților aspectul inadmisibilității acordării daunelor morale pentru prejudiciul provocat de o măsură administrativă, dar și pentru prejudiciul cauzat autorului părții. Instanța a constatat astfel că este admisibil să se solicite repararea prejudiciului moral cauzat de o măsură administrativă, chiar daca art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în forma inițială, permitea acordarea acestor despăgubiri doar pentru prejudiciile din condamnare.

Aspectul a fost lămurit prin O.U.G. nr. 62/2010, care stabilește un plafon al despăgubirilor cuvenite persoanei care a fost victima unei condamnări sau unei măsuri administrative cu caracter politic. În privința solicitării de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul suferit de autorul reclamantei, instanța a reținut conținutul dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, partea introductivă a acestuia, în care sunt enumerate toate persoanele care ar putea solicita instanței una din măsurile reparatorii prevăzute la lit. a)-c), fără a însemna însă că oricare dintre aceste persoane poate solicita oricare dintre măsuri. În mod constant s-a subliniat în materie succesorală că drepturile personale nepatrimoniale nu se transmit prin moștenire.

Prin urmare, prejudicial moral produs unei persoane și care ar îndreptăți-o să solicite daune morale pentru repararea acestuia, se stinge prin moartea persoanei. În consecință, instanța a reținut că menționarea soțului și descendenților până la gradul II al persoanelor care au fost victimele condamnării/măsurii administrative cu caracter politic în partea introductivă a art. 5 din Legea nr. 221/2009, semnifică posibilitatea ca și aceste persoane să solicite acordarea daunelor morale, însă pentru prejudicii pe care le-au suferit personal, ca urmare a condamnării sau măsurii administrative suferite de autorul lor. Față de considerentele expuse, instanța a reținut că reclamanta, descendenta de gradul I a persoanei împotriva căreia s-a dispus o măsură administrativă cu caracter politic, nu poate solicita în instanță acordarea daunelor morale pentru prejudicial moral suferit de autorul său, motiv pentru care aceste pretenții au fost respinse.

Instanța a reținut că la data încadrării tatălui său ca și chiabur, reclamanta avea vârsta de 12 ani. Declarațiile autentice date de către B.A. și L.Z., confirmă susținerile reclamantei, potrivit cărora tatăl reclamantei, soția și cei 3 copii, au fost evacuați din locuință și mutați în localitatea M. și apoi în localitatea V., jud. Hunedoara, în cursul anului 1953, și doar în anul 1958 familia s-a reîntors în comuna O. Față de vârsta avută la acel moment, reclamanta a putut să conștientizeze dramatismul mutării familiei în alte localități ca o consecință a catalogării tatălui său drept chiabur și a lichidării averii acestuia, fiindu-i produs un prejudiciu moral, redus însă față de cel suferit de adulții din familie.

S-a avut în vedere și faptul că prin decizia nr. 1503 din 24 septembrie 2009 a Direcției de Muncă și Protecție Socială Brașov, reclamantei i s-a constatat calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/1990, față de mutarea sa, acordându-i-se o indemnizație lunară în cuantum de 200 RON. Instanța a reținut, față de vârsta reclamantei de la momentul strămutării sale, că sumele acordate în temeiul dispozițiilor Decretului - Lege nr. 118/1990 acoperă prejudiciul moral suferit de aceasta, astfel că în temeiul prevederilor Legii nr. 221/2009, aceasta nu mai este îndreptățită la despăgubiri pentru prejudicial moral suferit personal. Prin decizia civilă nr. 118/Ap din 29 septembrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul pârâtului, a schimbat sentința, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată a reclamantei, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.

În raport de conținutul dispozițiilor art. 3 și 5 din Legea nr. 221/2009 s-a reținut că sunt îndreptățite la măsurile reparatorii enumerate la art. 5 doar acele persoane care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic. Încadrarea antecesorului reclamantei în categoria chiaburilor nu s-a întemeiat pe niciunul dintre actele normative enumerate la art. 3 din Legea nr. 221/2009, astfel că solicitarea acesteia de constatare a caracterului politic al măsurii este neîntemeiată, după cum neîntemeiată este și cererea de acordare a despăgubirilor morale decurgând din luarea acestei măsuri, de acest drept beneficiind numai persoanele care au făcut obiectul unei măsuri cu caracter politic sau descendenții lor până la gradul II sau soțul acestora.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 24 noiembrie 2010, reclamanta M.A., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: A susținut că tatăl său a fost catalogat drept chiabur și a fost obligat să achite impozit de chiabur și cote foarte mari din produsele agricole, iar această măsură implica prin consecințele sale o persecutare politică continuă. Reclamanta a susținut că despăgubirile solicitate sunt admisibile ex lege, nu numai pentru prejudiciile din condamnare, ci și pentru măsuri administrative cu caracter politic, conform art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009. Legiuitorul are în vedere prin termenul de condamnare, atât condamnările politice propriu-zise, cât și condamnările cu caracter politic, respectiv măsurile administrative cu caracter represiv.

Prima instanță a interpretat în mod greșit textul legal, în sensul că legiuitorul enumără toate persoanele care ar putea solicita daune morale, însă nu toate aceste persoane ar putea solicita oricare dintre măsurile reparatorii, concluzie desprinsă din materia drepturilor succesorale - drepturile personale nepatrimoniale nu se transmit prin moștenire. Având în vedere spiritul și rațiunea Legii nr. 221/2009 de înlăturare, chiar și parțială, a efectelor unor grave abuzuri petrecute în România în timpul regimului totalitar, instanța de apel trebuia să constate că pentru prejudiciul moral cauzat autorului R.F., dar și reclamantei, o indemnizație de 100.000 euro ar fi echitabilă, avându-se în vedere și măsurile reparatorii acordate în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990.

Cadrul general de reglementare a drepturilor patrimoniale recunoscute de lege, rezultat din interpretarea logică a prevederilor art. 5, privește toate persoanele, atât cele condamnate politic, cât și cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative politice în perioada de referință, care beneficiază de dreptul la despăgubiri morale și/sau materiale. A distinge între cele două categorii, sub aspectul daunelor materiale și morale, ar însemna negarea rațiunii adoptării actului normativ și crearea unui cadru juridic discriminatoriu pentru persoanele aflate în situații similare.

Dislocarea familiei subsemnatei din localitatea de domiciliu și mutarea forțată într-o altă localitate, lipsirea de bunurile personale, etichetarea acestora cu atributul "chiabur", obligarea de a trăi în condiții materiale precare și de a munci forțat produce suferințe pe plan moral, social și profesional, astfel de măsuri lezează demnitatea și onoarea, dar și libertatea individuală, drepturile personale patrimoniale ocrotite de lege și are drept consecințe un prejudiciu moral care justifică acordarea unei compensații materiale. Indemnizațiile acordate prin Decretul - Lege nr. 118/1990 nu acoperă prejudiciile suferite de reclamantă și familia sa, scopul Legii nr. 221/2009 fiind acela de a complini despăgubirile primite prin legile anterioare, măsurile stabilite prin decretul anterior nu sunt deloc afectate.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: În drept, actul normativ în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată conferea temeiul juridic și pentru solicitarea de reparare a prejudiciului moral cauzat de o măsură administrativă cu caracter politic - în acest sens, sunt dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) "orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul II, inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare (...)" Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 definește măsura administrativă cu caracter politic, după cum urmează; „orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative (...)”.

Prin raportare la aceste dispoziții legale exprese, instanța de apel a reținut că încadrarea antecesorului reclamantei în categoria chiaburilor nu s-a întemeiat pe niciunul dintre actele normative enumerate la art. 3 din Legea nr. 221/2009, ceea ce înseamnă că solicitarea acesteia de constatare a caracterului politic al măsurii este neîntemeiată, după cum neîntemeiată este și cererea de acordare a despăgubirilor morale decurgând din luarea acestei măsuri. În recurs, reclamanta nu critică această dezlegare explicită dată de instanța de apel textelor legale incidente, care de altfel, în temeiul ei, s-a pronunțat în sensul schimbării hotărârii de primă instanță.

Reparația civilă în baza acestui act normativ a vizat persoanele condamnate politic, dar și persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, fără ca în această din ultimă categorie să poată fi inclusă situația tatălui reclamantei, aceea de a fi fost considerat chiabur, printr-o hotărâre a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Raional Racoș, nr. RR/1952. Împrejurarea că recurenta-reclamantă alătură situațiilor avute în vedere în mod expres de legiuitor - condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic - ipoteza așa-ziselor măsurile administrative cu caracter represiv pentru a justifica pretenția formulată, nu este relevantă în cauză, întrucât nu valorifică nici un text de lege pertinent.

Nu se poate nega că familia reclamantei a suferit o serie de privațiuni prin etichetarea acesteia cu atributul "chiabur", așa cum s-a întâmplat și cu alți cetățeni români, însă pentru a fi aplicată măsura acordării de compensații materiale, trebuie ca situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor fondului, să-și găsească corespondent într-o ipoteză concretă a legii, ceea ce nu se regăsește în cauză. Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamatei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 118/Ap din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.