ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6050/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Reclamanta a solicitat să se constate caracterul

politic al măsurii de încadrare a tatălui său în categoria chiaburilor și drept

consecință, obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând daune

pentru prejudicial moral suferit atât de către tatăl său, cât și de către reclamantă,

personal.

Prin sentința civilă

nr. 216/S din 08 iulie 2010, Tribunalul Brașov a admis, în parte, acțiunea reclamantei

M.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

prin D.G.F.P. Brașov, a constatat că reclamanta este fiica defunctului R.F., decedat

în anul 1987, a constatat caracterul politic al măsurii administrative de includere

a tatălui reclamantei pe lista chiaburilor, dispuse prin hotărârea nr. RR/1952 a

Comitetului Executiv al Sfatului Popular Raional R., a respins restul pretențiilor

formulate, ca nefondate.

În fapt, s-a reținut că

reclamanta este fiica lui R.F., decedat la data de 01 noiembrie 1987, respectiv

că prin hotărarea nr. RR/1952 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Raional

R., acesta a fost inclus pe lista chiaburilor din Comuna O.

În drept, au fost avute

în vedere dispozițiile art. 3 și 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, conform cărora

constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele

fostei miliții sau Securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu

obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă

obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative

enumerate expres. În situația în care măsura nu s-a întemeiat pe acestea, persoanele

pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic

al acestora.

Această măsură a fost

dispusă, întrucât autorul reclamantei folosea pentru lucrarea terenului deținut

în proprietate, dijma și munca salariată.

În privința despăgubirilor

pretinse, instanța a reținut că, la termenul de judecată din 24 iunie 2010, a pus

în discuția părților aspectul inadmisibilității acordării daunelor morale pentru

prejudiciul provocat de o măsură administrativă, dar și pentru prejudiciul cauzat

autorului părții.

Instanța a constatat astfel

că este admisibil să se solicite repararea prejudiciului moral cauzat de o măsură

administrativă, chiar daca art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în forma

inițială, permitea acordarea acestor despăgubiri doar pentru prejudiciile din condamnare.

Aspectul a fost lămurit prin O.U.G. nr. 62/2010, care stabilește un plafon al despăgubirilor

cuvenite persoanei care a fost victima unei condamnări sau unei măsuri administrative

cu caracter politic.

În privința solicitării

de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul suferit de autorul reclamantei,

instanța a reținut conținutul dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009,

partea introductivă a acestuia, în care sunt enumerate toate persoanele care ar

putea solicita instanței una din măsurile reparatorii prevăzute la lit. a)-c), fără

a însemna însă că oricare dintre aceste persoane poate solicita oricare dintre măsuri.

În mod constant s-a subliniat

în materie succesorală că drepturile personale nepatrimoniale nu se transmit prin

moștenire.

Prin urmare, prejudicial

moral produs unei persoane și care ar îndreptăți-o să solicite daune morale pentru

repararea acestuia, se stinge prin moartea persoanei.

În consecință, instanța

a reținut că menționarea soțului și descendenților până la gradul II al persoanelor

care au fost victimele condamnării/măsurii administrative cu caracter politic în

partea introductivă a art. 5 din Legea nr. 221/2009, semnifică posibilitatea ca

și aceste persoane să solicite acordarea daunelor morale, însă pentru prejudicii

pe care le-au suferit personal, ca urmare a condamnării sau măsurii administrative

suferite de autorul lor.

Față de considerentele

expuse, instanța a reținut că reclamanta, descendenta de gradul I a persoanei împotriva

căreia s-a dispus o măsură administrativă cu caracter politic, nu poate solicita

în instanță acordarea daunelor morale pentru prejudicial moral suferit de autorul

său, motiv pentru care aceste pretenții au fost respinse.

Instanța a reținut că

la data încadrării tatălui său ca și chiabur, reclamanta avea vârsta de 12 ani.

Declarațiile autentice date de către B.A. și L.Z., confirmă susținerile reclamantei,

potrivit cărora tatăl reclamantei, soția și cei 3 copii, au fost evacuați din locuință

și mutați în localitatea M. și apoi în localitatea V., jud. Hunedoara, în cursul

anului 1953, și doar în anul 1958 familia s-a reîntors în comuna O.

Față de vârsta avută la

acel moment, reclamanta a putut să conștientizeze dramatismul mutării familiei în

alte localități ca o consecință a catalogării tatălui său drept chiabur și a lichidării

averii acestuia, fiindu-i produs un prejudiciu moral, redus însă față de cel suferit

de adulții din familie.

S-a avut în vedere și

faptul că prin decizia nr. 1503 din 24 septembrie 2009 a Direcției de Muncă și Protecție

Socială Brașov, reclamantei i s-a constatat calitatea de beneficiar al Decretului

- Lege nr. 118/1990, față de mutarea sa, acordându-i-se o indemnizație lunară în

cuantum de 200 RON.

Instanța a reținut, față

de vârsta reclamantei de la momentul strămutării sale, că sumele acordate în temeiul

dispozițiilor Decretului - Lege nr. 118/1990 acoperă prejudiciul moral suferit de

aceasta, astfel că în temeiul prevederilor Legii nr. 221/2009, aceasta nu mai este

îndreptățită la despăgubiri pentru prejudicial moral suferit personal.

Prin decizia civilă

nr. 118/Ap din 29 septembrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis

apelul pârâtului, a schimbat sentința, în sensul că a respins cererea de chemare

în judecată a reclamantei, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.

În raport de conținutul

dispozițiilor art. 3 și 5 din Legea nr. 221/2009 s-a reținut că sunt îndreptățite

la măsurile reparatorii enumerate la art. 5 doar acele persoane care au făcut obiectul

unor măsuri administrative cu caracter politic.

Încadrarea antecesorului

reclamantei în categoria chiaburilor nu s-a întemeiat pe niciunul dintre actele

normative enumerate la art. 3 din Legea nr. 221/2009, astfel că solicitarea acesteia

de constatare a caracterului politic al măsurii este neîntemeiată, după cum neîntemeiată

este și cererea de acordare a despăgubirilor morale decurgând din luarea acestei

măsuri, de acest drept beneficiind numai persoanele care au făcut obiectul unei

măsuri cu caracter politic sau descendenții lor până la gradul II sau soțul acestora.

Împotriva deciziei instanței

de apel a formulat cerere de recurs la data de 24 noiembrie 2010, reclamanta M.A.,

prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

A susținut că tatăl său

a fost catalogat drept chiabur și a fost obligat să achite impozit de chiabur și

cote foarte mari din produsele agricole, iar această măsură implica prin consecințele

sale o persecutare politică continuă.

Reclamanta a susținut

că despăgubirile solicitate sunt admisibile ex lege, nu numai pentru prejudiciile

din condamnare, ci și pentru măsuri administrative cu caracter politic, conform

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.

Legiuitorul are în vedere

prin termenul de condamnare, atât condamnările politice propriu-zise, cât și condamnările

cu caracter politic, respectiv măsurile administrative cu caracter represiv.

Prima instanță a interpretat

în mod greșit textul legal, în sensul că legiuitorul enumără toate persoanele care

ar putea solicita daune morale, însă nu toate aceste persoane ar putea solicita

oricare dintre măsurile reparatorii, concluzie desprinsă din materia drepturilor

succesorale - drepturile personale nepatrimoniale nu se transmit prin moștenire.

Având în vedere spiritul

și rațiunea Legii nr. 221/2009 de înlăturare, chiar și parțială, a efectelor unor

grave abuzuri petrecute în România în timpul regimului totalitar, instanța de apel

trebuia să constate că pentru prejudiciul moral cauzat autorului R.F., dar și reclamantei,

o indemnizație de 100.000 euro ar fi echitabilă, avându-se în vedere și măsurile

reparatorii acordate în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990.

Cadrul general de reglementare

a drepturilor patrimoniale recunoscute de lege, rezultat din interpretarea logică

a prevederilor art. 5, privește toate persoanele, atât cele condamnate politic,

cât și cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative politice în perioada

de referință, care beneficiază de dreptul la despăgubiri morale și/sau materiale.

A distinge între cele

două categorii, sub aspectul daunelor materiale și morale, ar însemna negarea rațiunii

adoptării actului normativ și crearea unui cadru juridic discriminatoriu pentru

persoanele aflate în situații similare.

Dislocarea familiei subsemnatei

din localitatea de domiciliu și mutarea forțată într-o altă localitate, lipsirea

de bunurile personale, etichetarea acestora cu atributul "chiabur", obligarea

de a trăi în condiții materiale precare și de a munci forțat produce suferințe pe

plan moral, social și profesional, astfel de măsuri lezează demnitatea și onoarea,

dar și libertatea individuală, drepturile personale patrimoniale ocrotite de lege

și are drept consecințe un prejudiciu moral care justifică acordarea unei compensații

materiale.

Indemnizațiile acordate

prin Decretul - Lege nr. 118/1990 nu acoperă prejudiciile suferite de reclamantă

și familia sa, scopul Legii nr. 221/2009 fiind acela de a complini despăgubirile

primite prin legile anterioare, măsurile stabilite prin decretul anterior nu sunt

deloc afectate.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce urmează:

În drept, actul normativ

în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată conferea temeiul

juridic și pentru solicitarea de reparare a prejudiciului moral cauzat de o măsură

administrativă cu caracter politic - în acest sens, sunt dispozițiile art. 5

alin. (1) lit. a) "orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic

în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri

administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul

sau descendenții acesteia până la gradul II, inclusiv pot solicita instanței de

judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea

statului la: acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare

(...)"

Art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 221/2009 definește măsura administrativă cu caracter politic, după cum urmează;

„orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea

și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă,

stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai

multe dintre următoarele acte normative (...)”.

Prin raportare la aceste

dispoziții legale exprese, instanța de apel a reținut că încadrarea antecesorului

reclamantei în categoria chiaburilor nu s-a întemeiat pe niciunul dintre actele

normative enumerate la art. 3 din Legea nr. 221/2009, ceea ce înseamnă că solicitarea

acesteia de constatare a caracterului politic al măsurii este neîntemeiată, după

cum neîntemeiată este și cererea de acordare a despăgubirilor morale decurgând din

luarea acestei măsuri.

În recurs, reclamanta

nu critică această dezlegare explicită dată de instanța de apel textelor legale

incidente, care de altfel, în temeiul ei, s-a pronunțat în sensul schimbării hotărârii

de primă instanță.

Reparația civilă în baza

acestui act normativ a vizat persoanele condamnate politic, dar și persoanele care

au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, fără ca în această

din ultimă categorie să poată fi inclusă situația tatălui reclamantei, aceea de

a fi fost considerat chiabur, printr-o hotărâre a Comitetului Executiv al Sfatului

Popular Raional Racoș, nr. RR/1952.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă

alătură situațiilor avute în vedere în mod expres de legiuitor - condamnări cu caracter

politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul

unor măsuri administrative cu caracter politic - ipoteza așa-ziselor măsurile administrative

cu caracter represiv pentru a justifica pretenția formulată, nu este relevantă în

cauză, întrucât nu valorifică nici un text de lege pertinent.

Nu se poate nega că familia

reclamantei a suferit o serie de privațiuni prin etichetarea acesteia cu atributul

"chiabur", așa cum s-a întâmplat și cu alți cetățeni români, însă pentru

a fi aplicată măsura acordării de compensații materiale, trebuie ca situația de

fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor fondului, să-și găsească corespondent

într-o ipoteză concretă a legii, ceea ce nu se regăsește în cauză.

Pentru toate aceste considerente

de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamatei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 118/Ap din 29 septembrie

2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 septembrie 2011.