ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2008

HOTĂRÂRE
18.01.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, intimatul-reclamant

G.F. a solicitat, în contradictoriu cu recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României,

completarea deciziei nr. 2454 din 11 mai 2007, pronunțată de această instanță în

Dosarul nr. 7069/42/2006.

În motivarea cererii,

intimatul-reclamant a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe capătul de

cerere privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, în

sumă de 1.000 RON.

Analizând cererea dedusă

judecății, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta

Curte constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Cu ocazia dezbaterilor

care au avut loc la termenul de judecată din 11 mai 2007, intimatul-reclamant G.F.,

prin avocat A.C., a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă

Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr. 9 din 24 ianuarie 2007 a Curții

de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, cu cheltuieli

de judecată în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței

depuse la dosar.

Prin decizia nr. 2454

din 11 mai 2007 dată în Dosarul nr. 7069/42/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul ca nefondat, dar

a omis să se pronunțe asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.

În consecință, în raport

de prevederile art. 281

2

și va completa decizia anterior individualizată, în sensul că va obliga recurenta-pârâtă

Curtea de Conturi a României la plata către intimatul-reclamant G.F. a sumei de

1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Admite cererea formulată

de intimatul-reclamant G.F.

Completează decizia

nr. 2454 din 11 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în sensul că obligă pârâta Curtea de Conturi a României

la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-29
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1874/2008
Asupra cererii de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 10 aprilie 2008, petentul C.M. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 548 din 14 februarie 2008 a Înaltei Curți de
ÎCCJ 2014-01-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 87/2014
conform facturii din 29 septembrie 2011 și extrasului de cont din 12 octombrie 2011, iar pentru anul 2013 - faza judecării recursurilor conform facturii din 17 aprilie 2013 și extrasul de cont din 2 mai 2013 - (filele 304-308 dosar) solicit
ÎCCJ 2009-01-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 210/2009
lor de judecată solicitate. Recurentul prin motivele de recurs invocate a arătat că instanța, sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată, a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și anume instanța a încălcat
ÎCCJ 2013-12-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7743/2013
așa cum au fost înregistrate în contabilitate la momentul constituirii lor. La adoptarea acestei prezentări, organul de control a avut în vedere Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 551/2004 care stipulează următoarele: „constatările pentru p
ÎCCJ 2008-10-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3374/2008
poate susține că nu are calitatea de „parte care cade în pretenții” în sensul textului legal menționat. De aplicarea prevederilor art. 275 C. proc. civ. nu se poate vorbi în condițiile în care recurenta-pârâtă nu a recunoscut pretențiile re
Sursă