ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 993/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față;

Decizia nr. 162/A/2008

pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia – secția civilă în soluționarea

apelului declarat de pârât împotriva încheierii a fost casată de Înalta Curte

de Casație și Justiție prin decizia nr. 8292/2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală întrucât instanța nu s-a

pronunțat asupra apelului urmare a nemotivării.

Prin încheierea dată

în cameră de consiliu la 22 mai 2008 de către Tribunalul Sibiu în dosar nr. 411/85/2005,

a fost admisă cererea formulată de petenții F.M. și F.E. în contradictoriu cu

intimații Ministerul Finanțelor Publice București, SC U. SA Sibiu și Statul

Român prin municipiul Sibiu și s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței

civile nr. 243/2005 a Tribunalului Sibiu în sensul că suma datorată se

actualizează la data plății.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 243/2005,

dată de Tribunalul Sibiu, s-a dispus obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor

Publice să restituie reclamanților F.M. și F.E. prețul actualizat al imobilului

înscris în CF 15358 Sibiu nr. top 4112/1, 4112/2, 4112/3, respectiv suma de

42.668.947 lei actualizată.

Curtea de Apel

Alba-Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 53/A din 9 aprilie 2010 a respins

apelul ca nefondat pentru motivele ce urmează:

Prin sentința civilă nr.

243/2005, Tribunalul Sibiu, a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să

restituie reclamanților F.M. și F.E. suma de 42.668.947 lei actualizată,

reprezentând prețul actualizat al imobilului înscris în CF 15358 Sibiu, nr. top

4112/1, 4112/2, 4112/3.

Prin sentința

menționată, prima instanță nu a arătat în mod expres momentul de la care se

actualizează prețul, astfel că prin cererea de lămurire a dispozitivului,

petenții au urmărit să se determine sub acest aspect întinderea obligației

pârâtului.

Curtea a constatat că

în mod corect, instanța de fond a admis cererea de lămurire, arătând că, în

conformitate cu H.G. nr. 498/2003, în vigoare la data pronunțării sentința

civilă nr. 243/2005, prețul se actualizează începând cu data plății lui de

către petenți.

Prin decizia civilă nr.

87/2007 - pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în soluționarea recursului

declarat împotriva deciziei civile nr. 183/A/2006 a aceleiași instanțe, dată în

soluționarea apelului împotriva sentinței civile nr. 243/2005 -, instanța de

recurs a arătat în considerente că actualizarea prețului plătit pentru

cumpărarea locuinței respectiv suma menționată mai sus, s-a făcut conform

textelor de lege invocate prin aplicarea indicelui anual de inflație, din anul

plății la anul introducerii acțiunii. În această situație, prima instanță nu a

făcut decât să lămurească dispozitivul sentinței civile nr. 243/2005 în sensul

celor reținute de instanța de recurs prin considerente.

Referitor la

stabilirea de către instanță a momentului până la care se face actualizarea,

respectiv plata efectivă, Curtea a reținut că prin cererea de lămurire a

dispozitivului, petenții nu au solicitat instanței să se pronunțe cu privire la

acest moment. Dar, este de observat că prima instanță a făcut aprecieri

referitoare la data până la care se actualizează prețul, în considerentele

încheierii și nu în dispozitiv. În condițiile în care ceea ce se execută este

dispozitivul încheierii și nu considerentele, cele reținute de prima instanță

referitor la acest moment nu aduc nicio vătămare pârâtului, așa încât și aceste

critici sunt privite ca nefondate.

Raportat la criticile

vizând împrejurarea că apelantul a executat deja obligația de plată a prețului

actualizat cu indicele de inflație, Curtea constată că aceste aspecte nu au

relevanță în cauză, față de obiectul cererii de lămurire a dispozitivului

sentinței nr. 234/2005. Aceste chestiuni ar putea fi aduse în discuție în cazul

în care s-ar pune în problema executării, benevolă sau silită, a obligației de

către pârât.

Împotriva deciziei a

declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Județului Sibiu, criticând-o în temeiul dispozițiilor art.

299 C. proc. civ.

Prin dezvoltarea

motivelor de recurs ce pot fi încălcate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., se arată că cererea reclamanților nu are obiect întrucât sentința civilă

nr. 243/2005 a fost executată de bună-voie. Reclamanților le-a fost achitată

suma de 4.267 lei actualizată de la data achitării pretenției în 1977 și până

la data efectuării plății. Calculul a fost făcut în temeiul H.G. nr. 498/2003,

modificată prin H.G. nr. 250/2007 și prin raportare la considerentele hotărârii

care lămuresc și stabilesc întinderea dreptului de creanță.

Intimații, legal

citați, nu au formulat întâmpinare conform dispozițiilor art. 308 alin. (2) C.

proc. civ.

Înalta Curte,

analizând decizia prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale

incidente în cauză va constata caracterul fondat al recursului pentru

argumentele ce succed.

Prin cererea

formulată la 14 aprilie 2008, s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ., lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 243/2005 a

Tribunalului Sibiu.

Dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., similar dispozițiilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., prevăd

posibilitatea lămuririi dispozitivului cu privire la înțelesul, întinderea sau

aplicarea acestuia ori de câte ori executarea hotărârii este împiedicată de

neclaritățile dispozițiilor instanței.

În cauza de față,

cererea de lămurire a dispozitivului a fost formulată după executarea benevolă

a dispozițiilor sentinței civile nr. 243/2005, după încetarea raporturilor

juridice dintre părți, urmare a executării.

Reclamanții nu au

invocat lipsa clarității dispozitivului cu ocazia executării, nefiind semnalate

dificultăți de aplicare a dispozițiilor titlului executoriu, așa încât, dat

fiind executarea, aceștia nu mai aveau calitatea de creditor ai pârâtei

debitoare.

Osebit de aceasta,

prin considerentele hotărârii dispozitivul a fost explicitat la pagina 4,

primul alineat, în sensul că prețul achitat „în aprilie 1997 va fi reactualizat

cu indicele de inflație, conform dispozițiilor legale invocate respectiv art. 51

alin. (3) din Legea nr. 10/2001”.

De altfel,

reclamanții, prin cererea de chemare în judecată formulată la 17 martie 2004,

au solicitat „obligarea Ministerului Finanțelor Publice la restituirea…prețului

actualizat pentru vânzarea imobilului…având în vedere care este prețul de

vânzare a imobilului, calculat în temeiul Legii nr. 112/1995, la momentul

judecării” așa încât, instanța, prin hotărâre, a adăugat dispozitivului ceea ce

nu s-a solicitat.

Înalta Curte, pentru

cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C.

proc. civ. va admite recursul și va modifica decizia în sensul admiterii

apelului pârâtului și, drept consecință, încheierea va fi schimbată în tot în

sensul că cererea de lămurire a înțelesului dispozitivului sentinței va fi

respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu

împotriva deciziei nr. 53/A din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia – s

ecția civilă.

Modifică

decizia, în sensul că admite apelul declarat de

pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice împotriva

încheierii de ședință

din 22 mai 2008 a Tribunalului Sibiu – secția civilă, pronunțată în dosarul nr.

411/85/2005.

Schimbă

în tot încheierea în sensul că respinge cererea de lămurire a înțelesului

dispozitivului sentinței civile nr. 243/2005 a Tribunalului Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2011.