ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8292/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8292/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor
cauzei constată următoarele:
Prin încheierea civilă din Camera de
consiliu dată la 22 mai 2008, în dosarul nr. 411/85/2005, Tribunalul Sibiu a
admis cererea formulată de petenții F.M. și F.E., în contradictoriu cu
intimații Ministerul Finanțelor Publice București, SC U. SA Sibiu și Statul
Român, prin Municipiul Sibiu, și a dispus lămurirea dispozitivului sentinței
civile nr. 243/2005 a Tribunalului Sibiu în sensul că suma datorată se
actualizează la data plății.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut, în esență, că, prin sentința 243 din 19 aprilie 2005 pronunțată de
Tribunalul Sibiu, definitivă și irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâtului
Ministerul Finanțelor Publice să restituie reclamanților F.M. și F.E. prețul
actualizat al imobilului înscris în C.F. 15358 Sibiu, nr. top 4112/1, 4112/2,
4112/3, respectiv suma de 42.668.947 lei actualizată; că, în considerentele
acestei hotărâri, s-a reținut că actualizarea se va face cu indicele de
inflație, conform dispozițiilor legale invocate; că prețul a fost plătit de
reclamanți în anul 1997, iar până la data restituirii lui reclamanții suferă un
prejudiciu ca urmare a procesului inflaționist și a devalorizării monedei
naționale; că, având în vedere prevederile din Normele Metodologice aplicate prin
H.G. nr. 498/2006, în vigoare la data pronunțării sentinței și reluate în H.G.
nr. 250/2007, actualizarea se face cu indicele anual de inflație începând cu
data plății.
S-a concluzionat, că, pentru
aceleași considerente, actualizarea se va face până la data plății efective,
dacă prețul nu a fost restituit de cel obligat până la introducerea acțiunii.
Prin decizia nr. 162/A din 24
octombrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins apelul
declarat de Ministerul Finanțelor Publice, reținând că „tribunalul a admis
cererea și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 498/2003 în
vigoare la data pronunțării sentinței și reluate apoi în H.G. nr. 250/2007,
hotărâri care prevăd că actualizarea se face cu indicele anual de inflație
începând cu data plății. Pentru aceleași considerente actualizarea se face la
data plății efective chiar dacă hotărârea a fost executată benevol pentru suma
dispusă prin sentință”.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul
Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate
potrivit art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate,
recurentul pârât a arătat că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se
sprijină, întrucât instanța de apel a respins apelul declarat de pârât fără să
rețină nici un argument în sprijinul soluției pronunțate, limitându-se la
reluarea motivării primei instanțe, ceea ce face ca hotărârea pronunțată să
apară ca fiind nemotivată astfel că instanța de recurs nu poate efectua, la
rândul său, controlul judiciar.
Or, instanța de apel trebuia să
verifice aspectele relevate de apelantul pârât.
Se mai arată, că instanța în mod
greșit a interpretat dispozițiile H.G. nr. 498/2003, preluate de H.G. nr.
250/2007, în sensul că actualizarea sumei se face până la data plății efective.
Art. 50.3 din H.G. nr. 498/2003,
care a fost preluat în întregime prin H.G. nr. 250/2007, prevede în mod expres
că „actualizarea sumelor se va face prin aplicarea indicelui anual de inflație
din anul plății la anul introducerii acțiunii, iar pentru sumele plătite în
rate, actualizarea se va face în funcție de anul aferent ratelor plătite în
acel interval”.
Potrivit acestor prevederi legale,
actualizarea sumei se va face numai până la anul introducerii acțiunii în
restituirea prețului actualizat și nu până la momentul plății efective.
Examinând decizia în limita
criticilor formulate, instanța constată recursul fondat pentru următoarele
considerente:
Articolul 261 alin. (5) C. proc.
civ., prevede că „hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de
fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care
s-au înlăturat cererile părților”, iar art. 291 alin. (1) C. proc. civ.,
prevede că instanța de apel va verifica, „în limitele cererii de apel,
stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță….”.
În prezenta cauză, instanța de apel
a nesocotit aceste dispoziții legale, deoarece, deși prin motivele de apel s-au
formulat critici împotriva încheierii din Camera de consiliu din 22 mai 2008 a
Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosarul nr. 411/85/2005, în sensul că „nu
există nici un temei legal care să justifice stabilirea prețului la momentul
efectuării plății și că prețul a fost deja achitat în aprilie 2007,
reactualizat cu indicele de inflație, iar plata se face din fondul extrabugetar
al Ministerului Finanțelor, conform art. 53 alin. (3) din Legea nr. 10/2001”;
că „instanța a interpretat greșit dispozițiile H.G. nr. 498/2003, preluate de
H.G. nr. 250/2007, în sensul că actualizarea sumei se face la data plății
efective, în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 10/2001” și că pârâta a pus
în executare sentința civilă nr. 243/2005 a Tribunalului Sibiu, actualizarea
sumei fiind făcută în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 498/2005, preluate
de H.G. nr. 250/2007, nu s-a răspuns în vreun fel acestor critici, ceea ce
echivalează cu nepronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice.
Aceleași critici sunt formulate și
prin cererea de recurs, însă instanța de recurs nu poate exercita controlul
judiciar, deoarece nu cunoaște care au fost considerațiile de fapt și de drept
avute în vedere de instanța de apel pentru înlăturarea motivelor de apel
formulate de pârât.
Simplu fapt că instanța de apel a
reamintit soluția pronunțată în primă instanță și argumentele în baza cărora
aceasta s-a întemeiat nu putea să o scutească de obligația de a examina motivele
formulate în apel de către pârât.
Față de considerentele expuse,
instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat
de pârât, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre
rejudecarea apelului pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Cu ocazia rejudecării, se va ține
seama de toate mijloacele de apărare invocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul
Ministerul Economiei și
Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Sibiu,
împotriva deciziei nr. 162/A din 24 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează.
Trimite cauza aceleiași instanțe,
spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie
2009.