ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3627/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată Ia Tribunalul Bacău

sub nr. 4990/110/2008, reclamanta B.G., în contradictoriu cu intimatul Colegiul

Tehnnic Buhuși, a solicitat anularea hotărârii nr. 7 din 15 mai 2008 a Colegiului

Central de Disciplină din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului,

obligarea intimatului la reintegrarea în funcția avută, cu plata despăgubirilor

salariale cuvenite, actualizate până la reintegrarea efectivă, precum și obligarea

la plata daunelor morale.

Prin cererea formulată

la termenul din 02 octombrie 2009, reclamanta a precizat că înțelege să se judece

cu Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, Colegiul Tehnic Buhuși și Colegiul

Central de Disciplină din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării.

Prin sentința civilă nr. 1558 din 13 noiembrie 2009, pronunțată în cauză de Tribunalul

Bacău, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, dispunându-se

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

S-a reținut, în esență, că hotărârea nr. 7/2008 prin care Colegiul Central de Disciplină

din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării a respins contestația

formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 17 din 12 februarie 2008 emise de

Colegiul Tehnic Buhuși, prin care reclamanta a fost sancționată, reprezintă un act

administrativ jurisdicțional, în sensul art. 2 pct. 1 lit. d) din Legea nr. 554/2004,

ce emană de la un organ de jurisdicție specială centrală, competența revenind potrivit

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., Curții de apel.

La Curtea de Apel Bacău

cauza a fost înregistrată sub nr. 237/32 din 15 aprilie 2010.

La termenul din data de

13 mai 2010, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a

instanței de contencios administrativ, părțile fiind citate cu mențiunea de a formula

concluzii.

Reclamanta B.G. a formulat

concluzii de admitere a excepției, competența de soluționare a cauzei revenind Tribunalului

Bacău, iar pârâta Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat

admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bacău.

Pentru a hotărî astfel

această instanță a reținut în esență că procedura de soluționare a conflictelor

legate de răspunderea disciplinară, astfel cum este reglementată de regulamentul

aprobat prin Ordinul nr. 847/2007 al Ministerului Educației și Cercetării, prevede

calea împotriva deciziei de sancționare la Colegiul Central de Disciplină de la

nivelul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării: împotriva hotărârii Colegiului

partea nemulțumită are calea acțiunii în justiție, competența fiind stabilită prin

dispozițiile art. 17 din regulament în favoarea Tribunalului, secția specializată

în soluționarea conflictelor de muncă, pe raza căruia se află sediul unității de

învățământ cu care contestatorul se află în raporturi de muncă.

Constatând existența conflictului

de competență în ipoteza reglementată de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., în temeiul

art. 21, 22 C. proc. civ., Curtea de Apel Bacău a sesizat Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Astfel sesizată cu regulatorul

de competență, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 17 din Ordinul nr. 847/2007 al Ministerului Educației și Cercetării pentru

aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Colegiului

Central de Disciplină de la nivelul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării

și ale colegiilor de disciplină de la nivelul inspectoratelor școlare județene.

Instanța de judecată a

fost învestită de reclamanta B.G. cu cererea având ca obiect anularea hotărârii

nr. 7 din 15 mai 2008 a Colegiului Central de Disciplină din cadrul Ministerului

Educației Cercetării și Tineretului prin care s-a respins contestația formulată

împotriva deciziei nr. 17 din 12 februarie 2002 emisă de Colegiul Tehnic Buhuși.

Reclamanta a fost sancționată

disciplinar cu destituirea din funcția de contabil șef în temeiul art. 116 lit.

e) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Ordinul menționat produce

efecte juridice în ceea ce privește competența specială prevăzută în art. 17 care

prevede în mod expres că „împotriva hotărârii Colegiului partea nemulțumită se poate

adresa cu acțiune Tribunalului, secția specializată în soluționarea conflictelor

de muncă, pe raza căreia se afla sediul inspectoratului școlar al unității de învățământ

cu care contestatorul se află în raporturi de muncă, în termen de 30 de zile de

la comunicare.”

Cum în raport de obiectul

cauzei, reclamanta a urmat procedura stabilită de Legea nr. 128/1997, iar împotriva

hotărârii Colegiului Central de Disciplină persoana sancționată are dreptul de a

se adresa instanței judecătorești în conformitate cu textul normativ din legea privind

statutul personalului didactic, în acord cu procedura de soluționare a conflictelor

legate de răspunderea disciplinară, astfel cum este reglementată de regulamentul

anterior menționat, competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului

Bacău .

În raport de prevederile

art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare

în primă instanță la Tribunalul Bacău, secția specializată în soluționarea conflictelor

de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a litigiului privind pe B.G. și Colegiul Central de Disciplină din

cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Colegiul

Tehnic Buhuși în favoarea Tribunalului Bacău, secția litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 august 2010.